Sari la conținut

Iulia Hasdeu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iulia Hasdeu

Iulia Hasdeu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (18 ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
PărințiBogdan Petriceicu Hasdeu și Iulia Faliciu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
PseudonimCamille Armand
StudiiColegiul Național „Sfântul Sava”
Sorbona
Activitatea literară
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Specie literarăpoezie
Operă de debut„Bourgeons d'Avril” (postum)
Opere semnificative„Œuvres posthumes”
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iulia Hasdeu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o tânără intelectuală română supradotată, scriitoare și poetă, inclusiv de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu.[2] S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, având o minunată voce de soprană, după martorii contemporani) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.[2]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Iulia Hasdeu s-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă, născută Faliciu.[3]

Copil supradotat (a învățat să citească la trei ani, vorbea engleza, franceza și germana la opt ani), la 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare.[4] La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București.[5] A plecat apoi la studii la Paris, fiind prima româncă ce a studiat la Sorbona, începând studiile de acolo la vârsta de 16 ani (și-a luat bacalaureatul la 17 ani, în 1886)[6] și uimindu-și profesorii cu talentul său, prin lucrarea cu tema Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica, etica și teodiceea. Tot aici ține două conferințe, cu temele Logica ipotezei și A doua carte a lui Herodot, prezentând un talent oratoric remarcabil.[7] La Paris a studiat și la École pratique des hautes études și a urmat cursuri de pictură cu pictorul Diogène Maillart. Șerban Cioculescu, întru-an articol apărut în revista România literară menționa că Iulia era:[8]

„incontestabil o copilă precoce, inteligentă și ambițioasă. care-și pregătea la 18 ani trecerea licenței la Sorbona. Murind de ftizie înainte de a împlini 19 ani, lăsa o cantitate impresionantă de versuri și de încercări dramatice în limba franceză, pe care tatăl ei neconsolat le tipări în trei volume și le trimise unui mare număr de prieteni în străinătate, precum și foștilor ei profesori de liceu și de universitate de la Paris.”
—Șerban Cioculescu, Corespondența lui Hasdeu

Opera

[modificare | modificare sursă]

Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autoarei, opera Iuliei Hasdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a ocupat de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. A scris preponderent poezie, de limbă franceză, dar și piese de teatru, povești și povestiri.

A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril[9], scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes.[10]

Julie Hasdeu, Oeuvres posthumes. fantaisies et reves, 1889, 237 p, Chevalerie. Confidences et canevas, 1980,287 p,: Theatre. legendes et contes, 1890, 382 p,ediție confruntată cu manuscrisele din arhiva Hașdeu, aflată în patrimoniul culturii românești. Versurile și proza în limba franceză sunt însoțite de transpunerea în limba română, în traduceri mai vechi aparținând lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, Traian Demetrescu și Ciprian Doicescu, sau poetelor Monica Pillat și Victoria Ana Tăușan, precum și Crinei Decuseară -Bocșan. Întrucât ediția este selectivă, am considerat oportună anexarea la Note a cuprinsului volumelor Oeuvres posthumes, I, II, III, Paris- București, 1889, 1890. Prezentarea fragmentară a ecourilor din epocă la apariția volumelor Julie Hasdeu, Oeuvres posthumes este urmată de indicarea publicațiilor și traducerilor din lucrările Iuliei Hașdeu cu caracter comemorativ, precum și a lucrărilor consacrate acestei scriitoare.[11]

Sfârșitul vieții

[modificare | modificare sursă]

La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

Personalități de seamă ale sfârșitului de veac au prezentat-o ca pe o tânără extraordinară, cu o imaginație vie, cu un suflet atât de frumos și atât de sincer îndrăgostit de ideal[12]. Talentul ei este asemenea unei flori rare, a cărei îmbobocire a fost întreruptă brusc.[13]

Durerea și misticismul tatălui

[modificare | modificare sursă]

Tatăl Iuliei, a cărui imaginație fantastică este bine cunoscută, nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe.[14] Foarte afectat, a construit, în memoria ei, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

Galerie imagini

[modificare | modificare sursă]

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Poezii, prefață Florentin Popescu, BucureștiEditura Miracol, 1997. 168 p.
  • Cugetări. Ediție îngrijită și prefață de I. Oprișan. București: Saeculum, 2010, 159 p.
  • Domnișoara Ursuza (Mademoiselle Maussade), traducere din franceză de B. P. Hasdeu; ed. îngrijită în redacție de Delia Damirescu. București, Editura Ion Creangă, 1970, 104 p. : portr. Roman inedit pentru copii scris la 1881 de Iulia Hașdeu Textul bilingv publicat în revista "Amicul copiilor" între anii 1891-1894 (singurul tipărit)
  • Fluierașul de os : povestiri, legende, basme Editor și pref. de Crina Decusară-Bocșan; il. de Liliana Jigău București Editura Floarea Darurilor, 1997 . 144 p. : il.
  • Muguri de aprilie : Fantezii și visări ; Medievale ; Destăinuiri ; Schițe  ; trad. de Augustin G. Cipeianu; ediție îngrijită și prefață de Crina Decusară Bocșan.- [București] : Editura Eminescu, 1997, 324 p.
  • Năzdrăvăniile Denisei : roman inedit pentru copii  ; trad. și adaptare din lb. franceză de Crina Decusară-Bocșan.- București : Editura Ion Creangă, 1998 (Oradea: Imprimeria de Vest), 128 p. -
  • Scrieri alese. Ediție îngrijită și prefață de Crina Decusară-Bocșan; traduceri de B. P. Hasdeu, Ciprian Doicescu, Traian Demetrescu, Monica Pillat, Victoria Ana Tăușan, Crina Decusară-Bocșan. București Editura Minerva, 1988, XVIII, 318 p.
  • 19 file de jurnal ediție îngrijită de prof. univ. dr. Crina Decusară-Bocșan.- București : Editura Eminescu, 2000, 568 p.
  • Prințesa fluture : basme, legende și povestiri culese din publicații și manuscrise, iar unele traduse din limba franceză și prezentate copiilor de Crina Decusară.- București : Editura Ion Creangă, 1972. 47 p. : il.
  • Versuri. Proză. Corespondență ; ediție îngrijită și prefață de Crina Decusară-Bocșan; trad. de B. P. Hașdeu, Ciprian Doicescu, Traian Demetrescu, Monica Pillat, Victoria Ana Tăușan, Crina Decusară-Bocșan.- București : Editura Minerva, 1976 XXIV ; 447 p.
  • Théâtre. Légendes et Contes.Paris : Librairie Hachette et Cie; Bucarest : Librairie Socec & Cie, MDCCCXC .1890, XVI, 382 p. - (Oeuvres posthumes de Julie B. P. Hasdeu
  • Chevalerie = Medievale. Ed. îngrij. de Crina Decusară-Bocșan; trad. de Augustin G. Cipeianu, Raluca Grigoriu și Ion Potopin, București : Editura Eminescu, 2001,160 p.
  • Bourgeons d'Avril. Fantaisies et Réves avec une introduction par le Cte Angelo de Gubernatis.- Paris : Librairie Hachette et Cie; Bucarest : Librairie Socec & Cie, MDCCCLXXXIX ,1889, XLVIII, 237 p. - (Oeuvres posthumes de Julie B. P. Hasdeu ; 1)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Hașdeu, Iulia (). Versuri, Proză, Corespondență. București. p. 1976. 
  3. ^ Țarălungă 2011, p. 367.
  4. ^ Golopenția, Sanda (). „Iulia Hasdeu”. În Wilson, Katharina M. An Encyclopedia of continental women writers. 1: A-K. New York and London: Garland Publishing Inc. pp. 536–537. 
  5. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 232. 
  6. ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. p. 713. 
  7. ^ Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Enciclopedia personalităților feminine din România. Meronia. p. 163. 
  8. ^ Cioculescu, Șerban (). „Corespondența lui Hasdeu” (PDF). România literară. XVIII (4): 8. 
  9. ^ În franceză în original. Traducerea titlului în românește: Muguri de Aprilie.
  10. ^ În franceză în original. Traducerea titlului volumului, în românește: Opere postume.
  11. ^ Hașdeu, Iulia (). Scrieri alese. Minerva. p. XVIII. 
  12. ^ Boutroux, Em. (). Julie Hasdeu, Oeuvres posthumes. Minerva. p. p.XIII. 
  13. ^ Prudhomme, Em. (). vezi Julie Hasdeu, Oeuvres posthumes, 1890, op. cit. Minerva. p. p. VII. 
  14. ^ Devenit mistic și spiritist după moartea Iuliei, Hasdeu era convins că putea comunica direct cu sufletul ei: în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu afirmă: Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."; vezi Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu Arhivat în , la Wayback Machine.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Marcu, George; Ilinca, Rodica (), Enciclopedia personalităților feminine din România, București: Editura Meronia, ISBN 978-973-783-977-0 
  • Țarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional, ISBN 978-606-600-246-2 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • O corespondență pentru eternitate: B. P. Hașdeu - Iulia Hașdeu, București: Editura Vestala,  
  • Cornea, Paul; Piru, Elena, ed. (), Documente și manuscrise literare, 3: Corespondența B. P. Hașdeu - Iulia Hașdeu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România 
  • Decusară- Bocșan, Crina (), Iubirile Iuliei Hașdeu, București: Asociația Culturală „Iulia Hașdeu” 
  • Doicescu, Ciprian (), Iulia Hasdeu : cu tălmăciri din poeziile sale, București: Editura Vestala 
  • Carmen Sylva (Regina Elisabeta a României), Cugetări și impresii, cu desene de Iulia Hasdeu, ediție îngrijită și prezentări de I. Oprișan.București Editura Saeculum Vizual, 2015 . 127 p. : il. Colecția Biblioteca de filosofie.
  • Manolache, Cosmin (), Scânteietoarea viață a Iuliei Hașdeu, București: Editura Saeculum 
  • Oprișan, I. (), Lumea văzută de o artistă : Iulia Hasdeu = Le monde vu par un artiste : Julie Hasdeu, 1: Universul exterior = L'Univers extérieur, București: Editura Saeculum Vizual 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
La Wikisursă există există texte originale legate de acest articol:
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iulia_Hasdeu&oldid=16903725