Iulia Hasdeu

Date personale
Iulia Hasdeu
Iulia Hasdeu
Născută	14 noiembrie 1869 București
Decedată	29 septembrie 1888 (18 ani) București
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Părinți	Bogdan Petriceicu Hasdeu și Iulia Faliciu
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	poetă
Pseudonim	Camille Armand
Limbi	limba franceză^[1]
Studii	Colegiul Național "Sfântul Sava" și Sorbona
Activitatea literară
Specie literară	poezie
Operă de debut	„Bourgeons d'Avril” (postum)
Opere semnificative	„Œuvres posthumes”
Modifică date / text

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București) a fost o tânără intelectuală română supradotată, scriitoare și poetă inclusiv de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după martorii contemporani) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Iulia Hasdeu s-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă născută Faliciu.

Copil supradotat, la 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.

Se observa ca pe bunicul lui il chema Alexandru Hâjdeu si avea nationalitate romana cat si cea a imperiului rus. Fiul lui si-a schimbat numele din Tadeu Hajdeu in Bogdan Petriceicu Hasdeu (un nume mai romanesc) avand in continuare cetatenie romana cat si pe cea a imperiului rus si a principatului Moldovei, in timp ce Iulia Hasdeu avea pseudonimul Camille Armand, cu studii facute in Franta.^{[necesită citare]}

Opera[modificare | modificare sursă]

Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autoarei, opera Iuliei Hasdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a ocupat de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. A scris preponderent poezie, de limbă franceză, dar și piese de teatru, povești și povestiri.

A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril^[2], scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes.^[3]

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

Durerea și misticismul tatălui[modificare | modificare sursă]

Tatăl Iuliei, a cărui imaginație fantastică este bine cunoscută, nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe.^[4] Foarte afectat, a construit, în memoria ei, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Portret Iulia Hasdeu (1889) - de Sava Henția
Iulia Hasdeu pe catafalc (1888) - de Sava Henția
Visul lui B.P. Hasdeu - de Sava Henția

Note[modificare | modificare sursă]

^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ În franceză în original. Traducerea titlului în românește: Muguri de Aprilie.
^ În franceză în original. Traducerea titlului volumului, în românește: Opere postume.
^ Devenit mistic și spiritist după moartea Iuliei, Hasdeu era convins că putea comunica direct cu sufletul ei: în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu afirmă: Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."; vezi Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu

Legături externe[modificare | modificare sursă]

La Wikisursă există texte originale legate de Iulia Hasdeu

en ro Site-ul Asociației Culturale Iulia Hasdeu
en ro Dr Adrian Gheorghe: Castelul Iulia Hasdeu
Copilăria Iuliei Hasdeu, Historia
Iulia, fata cu condeiul de aur, 1 martie 2004, Jurnalul Național
Iulia Hasdeu - Genialul copil al culturii române & viața de apoi, 10 iulie 2009, Georgiana Fefea, Descoperă
Jurnalul de regină al Iuliei Hasdeu, Vasile Andru, Formula AS - anul 2011, numărul 961

[433e7c5bdcb0abe19abb898a7bae583c-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[2] În franceză în original. Traducerea titlului în românește: Muguri de Aprilie.

[3] În franceză în original. Traducerea titlului volumului, în românește: Opere postume.

[4] Devenit mistic și spiritist după moartea Iuliei, Hasdeu era convins că putea comunica direct cu sufletul ei: în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu afirmă: Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."; vezi Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu

[1]

[2]

[3]

[4]