Iulia Hasdeu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Lua error în mw.wikibase.entity.lua la linia 88: data.schemaVersion must be a number, got nil instead.

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București) a fost o tânără intelectuală română supradotată, scriitoare și poetă inclusiv de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după martorii contemporani) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Iulia Hasdeu s-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă născută Faliciu.

Copil supradotat, la opt ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.

Opera[modificare | modificare sursă]

Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autoarei, opera Iuliei Hasdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a ocupat de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri.

A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril[1], scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes.[2]

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

Durerea și misticismul tatălui[modificare | modificare sursă]

Tatăl Iuliei, a cărui imaginație fantască este bine cunoscută, nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe.[3] Foarte afectat, a construit, în memoria ei, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În franceză în original. Traducerea titlului în românește: Muguri de Aprilie.
  2. ^ În franceză în original. Traducerea titlului volumului, în românește: Opere postume.
  3. ^ Devenit mistic și spiritist după moartea Iuliei, Hasdeu era convins că putea comunica direct cu sufletul ei: în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu afirmă: Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."; vezi Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Iulia Hasdeu