Iulia Hasdeu

Date personale
Iulia Hasdeu
Iulia Hasdeu
Născută	14 noiembrie 1869 București
Decedată	29 septembrie 1888 (18 ani) București
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
Părinți	Bogdan Petriceicu Hasdeu și Iulia Faliciu
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	poetă
Pseudonim	Camille Armand
Limbi	limba franceză^[1]
Studii	Colegiul Național "Sfântul Sava" și Sorbona
Activitatea literară
Specie literară	poezie
Operă de debut	„Bourgeons d'Avril” (postum)
Opere semnificative	„Œuvres posthumes”
Modifică date / text

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București) a fost o tânără intelectuală română supradotată, scriitoare și poetă inclusiv de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după martorii contemporani) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Iulia Hasdeu s-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă născută Faliciu.

Copil supradotat, la 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.

Opera[modificare | modificare sursă]

Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autoarei, opera Iuliei Hasdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a ocupat de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri.

A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril^[2], scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes.^[3]

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

Durerea și misticismul tatălui[modificare | modificare sursă]

Tatăl Iuliei, a cărui imaginație fantastică este bine cunoscută, nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe.^[4] Foarte afectat, a construit, în memoria ei, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Portret Iulia Hasdeu (1889) - de Sava Henția
Iulia Hasdeu pe catafalc (1888) - de Sava Henția
Visul lui B.P. Hasdeu - de Sava Henția

Note[modificare | modificare sursă]

^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ În franceză în original. Traducerea titlului în românește: Muguri de Aprilie.
^ În franceză în original. Traducerea titlului volumului, în românește: Opere postume.
^ Devenit mistic și spiritist după moartea Iuliei, Hasdeu era convins că putea comunica direct cu sufletul ei: în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu afirmă: Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."; vezi Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu

Legături externe[modificare | modificare sursă]

La Wikisursă există texte originale legate de Iulia Hasdeu

en ro Site-ul Asociației Culturale Iulia Hasdeu
en ro Dr Adrian Gheorghe: Castelul Iulia Hasdeu
Copilăria Iuliei Hasdeu, Historia
Iulia, fata cu condeiul de aur, 1 martie 2004, Jurnalul Național
Iulia Hasdeu - Genialul copil al culturii române & viața de apoi, 10 iulie 2009, Georgiana Fefea, Descoperă
Jurnalul de regină al Iuliei Hasdeu, Vasile Andru, Formula AS - anul 2011, numărul 961

[433e7c5bdcb0abe19abb898a7bae583c-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[2] În franceză în original. Traducerea titlului în românește: Muguri de Aprilie.

[3] În franceză în original. Traducerea titlului volumului, în românește: Opere postume.

[4] Devenit mistic și spiritist după moartea Iuliei, Hasdeu era convins că putea comunica direct cu sufletul ei: în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu afirmă: Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."; vezi Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu

[1]

[2]

[3]

[4]