Albatrellus ovinus: Diferență între versiuni

Albatrellus ovinus
	Babița oilor, buretele oilor
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Basidiomycetes
Ordin:	Russulales
Familie:	Albatrellaceae
Gen:	Albatrellus
Specie:	A. ovinus
Nume binomial
	Albatrellus ovinus (Schaeff.) Kotl. & Pouzar (1957);
Sinonime
	Boletus ovinus Schaeff. (1774); Boletus carinthiacus Pers. (1801); Polyporus ovinus (Schaeff.) Fr. (1821); Albatrellus albidus Gray (1821); Caloporus ovinus (Schaeff.) Quél. (1886); Scutiger ovinus (Schaeff.) Murrill (1920); Polyporus lutescens Velen. (1922) ;
	Modifică text

Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

VizualWikitext

Aliniat

Versiunea de la 30 septembrie 2017 14:44

Albatrellus ovinus (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex František Kotlaba & Zdeněk Pouzar, 1957), sin. Polyporus ovinus (Jacob Christian Schäffer ex Elias Magnus Fries, 1821) sau Scutiger ovinus (Jacob Christian Schäffer ex William Murrill, 1920),^[1] denumit în popor babița oilor^[2] sau buretele oilor,^[3] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Albatrellaceae și genul Albatrellus care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar după câțiva autori are de asemenea calități saprofite. Bureții se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri calcaroase în păduri de conifere și luminișuri, în regiuni montane, în grupuri numeroase adesea concrescuți, din iulie până octombrie.^[4] ^[5]

Descriere

Pălăria: Ea are un diametru de 6-12 (15) cm și o grosime de 1-4 cm, este cărnoasă, elastică, adesea neregulată, mai întâi sferică cu marginea răsucită în jos apoi întinsă și repede crăpată, nu rar contopită cu cele de exemplarele vecine. Cuticula este uscată, mată și netedă, inițial albicioasă, dar schimbă cu avansarea în vârstă culoarea peste cenușiu până la gălbui-portocaliu-maroniu, rămânând însă mereu cu aspect palid precum marginea mai deschisă. La bătrânețe are tendința de a se sparge în fragmente poliedrice.
Tuburile: Sporiferele sunt foarte scurte, de 1-2 mm lungime și un pic decurente la picior. Coloritul alb îngălbenește ușor la atingere sau cu vârsta. Porii sunt în tinerețe albi, rotunzi, foarte mici (0,2 mm), dar devin gălbui, mai largi și rectangulari la exemplarele mature. Sporii sunt rotunjori, netezi și hialini (translucizi), cu o picătură de ulei în centru și o mărime de 3,5-4,5 x 4-5 microni. Pulberea lor este albă.
Piciorul: El are o înălțime 2-6 (8) cm și un diametru de 1-3 cm, este scurt, cilindric, solid, mai bulbos către bază cu un vârf subțiat, în poziție centrală sau ușor excentrică față de pălărie, neted până ușor catifelat și de culoare albă, deseori cu pete gălbuie.
Carnea: Ea este de consistență compactă, tare, friabilă, albă, devenind gălbuie la tăiere, tânără foarte savuroasă și aromatică, cu un miros și gust plăcut de ciuperci.^[4]^[5]

Cuticula și tuburile buretelui se colorează cu anilină galben, cu acid azotic carnea roșu ca morcovul, cu Hidroxid de amoniu în întregime galben, cu Hidroxid de potasiu carnea galben, iar cuticula precum tuburile castaniu și cu sulfat de fier în întregime gri-negricios.^[6]

Confuzii

Babița oilor poate fi confundată în primul rând cu suratele ei care sunt cu toate comestibile, ca de exemplu: Albatrellus avellaneus,^[7] Albatrellus confluens,^[8] Albatrellus cristatus,^[9] Albatrellus pes-caprae sin. Scutiger pes-caprae^[10] sau Albatrellus subrubescens.^[11] Începători ar putea să confundă specia chiar și cu deliciosul Hydnum repandum care însă nu are pori ci țepi pe dedesubt.

Specii asemănătoare

Albatrellus avellaneus
Albatrellus-confluens
Albatrellus cristatus
Albatrellus pes-caprae
Albatrellus subrubescens
Hydnum repandum

Valorificare

Tânăr (bătrân devine prea elastic și destul de amar), buretele oilor poate fi preparat, tăiat mărunt asemănător gălbiorilor sau flocoșelului, având o notă mai accentuată de ciuperci în miros și gust. ^[12]^[13] Este excepțional de potrivit pentru conservarea în ulei sau oțet.^[14]

Note

^ Index Fungorum
^ Oana Zamfirescu: „The Caracteridtics of the Romanian Common Names Given to Lower Plants”, în: Lucrări Științifice, vol. 57 (1), seria Agronomie, Editura Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, Iași 2014, p. 413, nr. 38 [1]
^ Denumire RO
^ ^a ^b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 548-549, ISBN 3-405-12116-7
^ ^a ^b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 542-543, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 610, ISBN 3-85502-0450
^ Zdeněk Pouzar: „Contribution to the knowledge of the genus Albatrellus (Polyporaceae) I. A conspectus of species of the North Temperate Zone”, Česká Mykologie. vol. 26, Brno 1972, p. 196
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 546-547, ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 558-559 ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 562-563, ISBN 3-405-12116-7
^ Lothar Krieglsteiner: „Die Großpilze Baden-Württembergs; Allgemeiner Teil - Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel- und Porenpilze”, vol. 1, Editura E. Ulmer, Stuttgart 2000, p. 475
^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 117-119, ISBN 3-453-40334-7
^ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 89, ISBN 3-8001-3656-2
^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108

Bibliografie

(Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 948
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8

Legături externe

Materiale media legate de Babița oilor la Wikimedia Commons
Albatrellus ovinus, film

[1] Index Fungorum

[2] Oana Zamfirescu: „The Caracteridtics of the Romanian Common Names Given to Lower Plants”, în: Lucrări Științifice, vol. 57 (1), seria Agronomie, Editura Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, Iași 2014, p. 413, nr. 38 [1]

[3] Denumire RO

[Cetto_1-4] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 548-549, ISBN 3-405-12116-7

[Laux-5] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 542-543, ISBN 978-3-440-14530-2

[6] Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 610, ISBN 3-85502-0450

[7] Zdeněk Pouzar: „Contribution to the knowledge of the genus Albatrellus (Polyporaceae) I. A conspectus of species of the North Temperate Zone”, Česká Mykologie. vol. 26, Brno 1972, p. 196

[8] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 546-547, ISBN 3-405-12116-7

[9] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 558-559 ISBN 3-405-12116-7

[10] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 562-563, ISBN 3-405-12116-7

[11] Lothar Krieglsteiner: „Die Großpilze Baden-Württembergs; Allgemeiner Teil - Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel- und Porenpilze”, vol. 1, Editura E. Ulmer, Stuttgart 2000, p. 475

[12] Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 117-119, ISBN 3-453-40334-7

[13] Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 89, ISBN 3-8001-3656-2

[14] Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]