Hidroxid de amoniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hidroxid de amoniu
Ammonium-3D-balls.png
Hydroxide-3D-balls.png
Nume IUPAC
Hidroxid de amoniu
Alte denumiri
Apă amoniacală
Soluție de amoniac
Identificare
Număr CAS 1336-21-6
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică NH4OH sau NH5O
Aspect lichid incolor
Masă molară 35,04 g/mol
Proprietăți
Densitate 0,91 g/cm3 (25%)
Starea de agregare
Starea de agregare lichidă
Punct de topire −57,5 °C (25%)
Punct de fierbere 37,7 °C (25%)
Solubilitate
Solubilitate în apă
miscibil
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate (pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Pericol
Reglementări europene
C : CorozivN : Periculos pentru mediu
Coroziv, Periculos pentru mediu,
Fraze R R34, R50
Fraze S (S1/2), S26, S36/37/39, S45, S61
Reglementări mondiale
SGH05 : CorozivSGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H314, H400,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Hidroxidul de amoniu numit și apă amoniacală e o soluție de amoniac dizolvat în apă, având proprietățile unei baze slabe. Termenul de hidroxid de amoniu este impropriu, în realitate fiind un amestec de soluții ionizate de NH4+ și radicali ionici OH-, datorită faptului că, fiind un compus ionic, nu poate fi izolat ca moleculă de sine stătătoare. Termenul este mai degrabă folosit pentru a arăta proprietatea amoniacului de a disocia molecula de apa în soluție.

Legătura din ionul amoniu[modificare | modificare sursă]

Amoniul ca radical liber, este de fapt amoniacul (NH3) cu o sarcină atribuită de un proton (forma ionizată a Hidrogenului). În acest fel nu are loc o punere în comun de electroni (legătură covalentă), H+ neavând niciunul, ci doar transferul unui singur electron pasiv din partea azotului (N). Astfel de legături chimice (întâlnite și in compușii complecși precum Na[Al(OH)4] ) sunt numite legături covalent-coordinative, dative, sau donor-acceptor. Astfel, se poate afirma că aceasta se formează între doi atomi dintre care unul posedă perechi de electroni pasivi, iar celălalt are orbitali liberi de energie joasă în stratul superior (de valență). Sarcina electrică pozitivă a amoniului este neutralizată de către anionul oxidril (OH-) formând compusul ionic NH4OH.

Producere și utilizări[modificare | modificare sursă]

  • Este produs industrial prin reacția NH3 + H2O ↔ NH4+ + OH- ceea ce e echivalent cu NH3 + H2O NH4OH
  • Folosit la producerea țipirigului NH4Cl prin reacția NH4OH + HClNH4Cl + H2O
  • Folosit în industria detergenților și decoloranților datorită caracterului oxidant al radicalului OH-
  • Folosit la fabricarea prafului de copt : Cu(CO)3 + NH4OH(NH4)2CO3 + Cu(OH)2