Utilizator:Tigrul-alb/Cutia mea de nisip/Maria Bieşu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maria Bieșu
Date personale
Născut3 august 1935
Volintiri, Ștefan Vodă, Republica Moldova
Ocupațiecântăreață de operă, <br\>soprană și lied, <br\>profesor
Activitate
Origine Volintiri, Ștefan Vodă, Republica Moldova
Gen muzicaloperă
Ani de activitate1962 - prezent

Maria Bieșu (n. 3 august 1935, Volintiri, Ștefan Vodă, Republica Moldova) este o cântăreață de operă, soprană și lied din Republica Moldova.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Începutul (1935 - 1967)[modificare | modificare sursă]

Maria Bieșu s-a născut la 3 august 1935 în comuna Volintiri, Ștefan Vodă, Republica Moldova, întro familie de oameni simpli, privați de pretenții în ale artei muzicale: Luca și Tatiana Bieșu. Maria Bieșu debutează ca solistă în cadrul formației de muzică populară Fluieraș cu piesa Struguraș de pe colină la un concurs raional,[1] alături de celebrii Tamara Ciobanu și Serghei Lunchevici.[2][3] A fost nevoită să treacă prin emoțiile provocate de nedumeririle părinților („artistă... ce fel de specialitate este asta?”).[2] Apoi, la festivalul republican, ministrul culturii a urcat special pe scenă pentru a o îndemna să vină la conservator. În 1955, în fața comisiei de examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria din Dama de Pică cu atâta simțire, încât în final s-a lăsat o tăcere suspectă, după care examinatorii au exclamat în cor: „Bravo, Marie!”, priminind nota cea mai înaltă. [4] A dus o viață grea, având și probleme de sănătate, deoarece unica sursă de existență era o bursă modestă. A avut dificultăți în timpul studiilor, deoarece a fost admisă la Conservator fără a avea o pregătire specială prealabilă. La acel început promițător, Maria Bieșu a fost călăuzită de profesoarele de canto: Paulina Botezat și talentata cântăreață Suzana Zarifian.

Maria avea însă de atunci convingerea fermă că locul ei este pe scena Operei, astfel a trecut de la muzica folclorică la operă, angajându-se în 1962 în urma unui concurs la Opera din Chișinău. O împrejurare accidentală îi oferă șansa unei lansări fulminante. În ajunul lansării spectacolului Tosca de compozitorul Puccini, protagonista rolului Floriei Tosca se îmbolnăvește, iar Maria Bieșu este propusă ca suplinitor. Debutul solistei pe scena Teatrului de Operă are loc pe 28 aprilie 1962. Succesul a fost recunoscut atât de specialiști, spectatori, cât și de teatrul care a început să proiecteze un repertoriu special pentru ea.[2] „Maria Bieșu a demonstrat capacități de artistă prin ținuta scenică firească, iar prin voce - har ales” (după presă, 1962). "Cultura Moldovei (13 mai 1962) scria: "Rolul central al operei - Floria Tosca - și-a găsit o reușită interpretă în persoana absolventei Conservatolui din Chișinău, Maria Bieșu. (...) De câțiva ani o cunoaștem ca o talentată interpretă de cântece populare (cu orchestra Fluieraș. - A. D.)".[5] Atunci a fost pentru dânsa prima întâlnire cu scena teatrului de operă, atunci începea o nouă eră în arta vocală interpretativă moldovenească. Maria Bieșu făcuse atunci cunoștință cu tânărul regizor Eugen Platon (deși spectacolul a fost montat de G. Ghelovani). Acesta a fost unul dintre primii care intuiseră o carieră artistică neobișnuită a "sopranei de categoria a doua". Tânărul director de scenă a lucrat cu viitoarea primadonă în spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski, care a confirmat talentul sopranei.

În 1965, tânăra solistă, împreună cu un grup de soliști de operă, face un stagiu la teatrul La Scala din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului Enrico Piazza, asistentul de altădată a marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul. Însuși Antonio Guiringuelli, directorul general al teatrului La Scala, a declarat că această tânără n-are nevoie de nici un fel de lecții – ea are un dar înnăscut.[6]

Ascensiunea (1967 - 1990)[modificare | modificare sursă]

În 1967 obține titlul de „Cea mai bună Cio-Cio-san” la Concursul Internațional Miura Tomaki (Ediția I Tokio, Japonia).[6] Din acest moment, Maria Bieșu a început să fie invitată în juriu, în concerte sau să țină prelegeri la diverse instituții muzicale din Europa, America și Asia. La Tokio, în cadrul concursului din 1973, fiind de acum membră a juriului, Maria Bieșu face cunoștință cu idolul său - Maria Callas.„O voce cu timbrul cel mai frumos din toate vocile care au participat la concurs!” - acesta a fost calificativul formulat de juriul prestigiosului Concurs Internațional P. I. Ceaicovski din Moscova, ediția a III-a. Au fost discuții contradictorii, în urma cărora Mariei Bieșu i s-a conferit doar medalia de bronz. În cadrul acestui concurs a făcut cunoștință cu Irina Arhipova, cea care s-a angajat cu dezinvoltură să-i ajute talentatei moldovence în urcușul pe marile scene ale lumii.[7] În 1964 interprinde un faimos turneu prin mai multe orașe ale Uniunii Sovietice, după ce în 1963 își prezentase cu brio rolul din Madame Butterfly în orașul bulgar Ruse. Într-un șir de spectacole, partener în spectacolul Tosca i-a fost reputatul Muslim Magomaev, care evolua în rolul lui Scapia. Magomaev declară că nu mai cunoscuse o mai bună interpretă a rolului titularar. Când era invitat să evolueze în rolul Scarpia, marele bariton întotdeauna punea condiția ca în rolul Toscăi să fie invitată Maria Bieșu. Vorbind despre soprana moldoveancă, Muslim face trimiteri la vocile Mariei Callas și Renata Tebaldi, afirmând că glasul Mariei este cu adevărat italian.[8][9]

În 1965 Maria Bieșu este invitată de Teatrul Mare din Moscova să interpreteze rolul Tatianei din opera Evgheni Oneghin de P. Ceaikovski. Soprana a impresionat cu calitățile sale vocale lumea muzicală moscovită, iar dirijorul B. Haikin, pe lângă felicitările călduroase în urma acelui spectacol, îi propuse o permanentă colaborare. Împreună cu Haikin, Maria Bieșu s-a produs în numeroase reprezentații ale primului teatru din fosta U.R.S.S., a imprimat un șir de creații la radio și pe discuri.[9]

După ce Maria Bieșu a evoluat pe scena teatrului Metropolitan Opera din New York.[6] cu partiția Neddei în opera Paiațe de Leoncavallo, conducerea acestui teatru a expediat Ministerului de Cultură al U.R.S.S. o ofertă oficială solicitând încheierea unui contract pentru o întreagă stagiune teatrală. Urma să interpreteze zece din cele mai frumoase roluri pe scena Metropolitanului. Diriguitorii și potentații timpului i-au amintit: „Nu uita că ești deputat, că ai obligațiuni morale față de alegători”. Cu gândul la mama și surorile sale, Maria Bieșu n-a mai plecat la Metropolitat Opera, ci a rămas acasă.[10] Timp de câțiva ani primadona și-a transferat salariul în Fondul Păcii.

După marele succes de la Tokio, urmează o fructuoasă activitate concertistică. Maria Bieșu evoluează pe scena Teatrului Bolșoi din Moscova și pe scenele teatrelor de operă din Paris, Sydney, Tokio, Varșovia, Helsinki, Tbilisi, Leningrad etc. Susține turnee solistice în orașe din Japonia, Australia, Cuba, Israel.

Piscurile creației sale licrice le-a cucerit alături de regizorii E. Platon și E. Constantinov, dirijorii L. Hudolei, I. Alterman, L. Gavrilov, A. Mocialov și Alexandru Samoilă.

Invită Maria Bieșu (1990 - prezent)[modificare | modificare sursă]

Viața Mariei Bieșu a cunoscut o perioadă complicată la începutul anilor '90 ai secolului trecut. Primadona n-a putut să-și păstreze intact repertoriul, a pierdut publicul spectator numeros, pe unii din prietenii și colegii de teatru, despărțiți de noile hotare și orânduieli. Maria Bieșu a fost constrânsă de circumstanțe să se reorienteze. Astfel a pornit să propage ideea unui Festival al muzicii de operă. Visa ca Chișinăul să devină un centru al muzicii de operă, să se adune în capitala Moldovei cântăreți de operă din toată lumea. Astfel, în septembrie 1990, la Chișinău a fost inaugurat Primul Festival Internațional al starurilor de operă și balet, intitulat Invită Maria Bieșu. De atunci, pe meleagurile Moldovei, toamna, poposește fluturele gingaș (logotip al Festivalului Invită Maria Bieșu), împreună cu talente recunoscute în toată lumea ale muzicii de operă și balet. Odată cu anii, se afirmă și se extind coordonatele festivalului, - diversitatea de genuri, programe. Astăzi Festivalul Internațional Invită Maria Bieșu a devenit unul din principalele simboluri ale culturii din Republica Moldova, iar Chișinăul - una dintre capitalele muzicii de operă din Europa.

Vocea și tembrul[modificare | modificare sursă]

Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că "vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor – prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."[11]

"Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte mobilă, capabilă se se plieze la toate solicitările, până la nuanțele cele mai fine, cele mai discrete" (Der Tagesspleger, noiembrie 1973, Berlinul de Vest)[12]

Despre viitorul muzical al sopranei, Claudia Partole afirmă că "Maria Bieșu a putut să-și conserveze vocea, s-o păstreze așa cum i-a fost destinată, menținând-o în aceeași condiție formidabilă." [13] Maria Bieșu afirmă: "Dacă am luat "do" în registrul de sus cu "piano", înseamnă că o să mai cânt... Când se vor termina acutele, atunci le vine sfârșitul și rolurilor mele..."[14]

Premii și Distincții[modificare | modificare sursă]

Roluri din opere interpretate[modificare | modificare sursă]

Opera Rolurile Anul <br\>interpretării
Tosca (Puccini) Floria Tosca 1962
Evgheni Oneghin (Ceaikovski) Tatiana 1963
Aurelia (David Gherșfeld) Aurelia 1963
Madame Butterfly (Puccini) Cio-Cio-san 1963
Dama de pică (Ceaikovski) Liza 1965
Aida (Verdi) Aida 1966
Othello (Verdi) Desdemona 1967
Trubadurul (Verdi) Leonora 1969
Eroica baladă (Alexei Stârcea) Domnica 1970
Paiațe (Leoncavallo) Nedda 1971
Aleko (Rahmaninov) Zemfira 1973
Glira (Gheorghe Șt. Neaga) Glira 1974
Vrăjitoarea (Ceaikovski) Nastasia 1974
Norma (Bellini) Norma 1975
Boema (Puccini) Mimi 1977
Turandot (Puccini) Turandot 1979
Iolanta (Ceaikovski) Iolanta
Serghei Lazo (David Gherșfeld) Olga 1980
Cavaleria rusticană (Mascagni) Santuzza 1980
În furtună (Hrennikov) Natalia 1980
Forța destinului (Verdi) Leonora 1981
Vivat, maestro! (Donizetti) Serafina 1982
Adrienna Lecouvreur (Cilèa) Adrienna 1984
Doidona și Enea (Purcell) <br\> (interpretare concertistică) Didona 1984
Aici e liniște în zori (Molceainov) Rita 1985
Don Carlos (Verdi) Elizabetha 1985
Alexandru Lăpușneanu (Gheorghe Mustea) Ruxanda 1987
Bal mascat (Verdi) Amelia 1989
Nabucco (Verdi) Abigaille 1995

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Portretul Mariei Bieşu pe un timbru din Republica Moldova.
  • Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
  • Мой голос для тебя (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
  • Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1976), FCТ-19;
  • Cu dragoste сătre tine (Telefim-Chișinău, 1978), FC-36;
  • Песни любви (Moldova-Film, 1980);
  • Cio-Cio-san (Moldova-Film, 1981);
  • Floria Tosca (Telefilm-Chișinău, 1982);
  • O, Maria! (Ekran, 1984);
  • Ave Maria! (Teleradio-Moldova, 2000);
  • O viață în scenă (Telefilm - Chișinău, 2005).

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Bellini Vincenzo, Norma (Melodia, C. 10.25601/1);
  • Puccini Giacomo, Cio-Cio-san (Melodia, CM-03905-10)
  • Puccini Giacomo, Tosca (Melodia, C10=17403/00);
  • Purcell Henry, Didona și Enea (Melodia, C-10-22433/001);
  • Arii din operele compozitorilor: Borodin, Ceaikovski, Glinka, A. Rubinstein, Boito, Cilèa, Leoncavallo, Puccini, Verdi (Melodia, C-10-18749-20);
  • Мария Биешу; Русская вокальная школа (Голоса России, RCD 16023);
  • Мария Биешу; Оперные арии, румынские фольклорные песни (CD).
  • Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia C10-0741/2);
  • Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia, 33C-01761/2);
  • Maria Bieșu, Arii și scene din operele compozitorilor ruși (Melodia, 33CCM-02698)

Iconografie[modificare | modificare sursă]

  • B. V. Șcerbakov, Maria Bieșu (1972);
  • G. Sainciuc, Maria Bieșu (1970);
  • V. Zazerskaia, Maria Bieșu (1971);
  • A. Oprea, Maria Bieșu (2000);
  • M. Petric, Maria (2005).

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Bibliografie selectivă[modificare | modificare sursă]

  • Scena, Opera - Dragostea mea. / Constantin Rusnac, Elena Vdovina, Claudia Partole, Aurelian Dănilă. - Ch.: Cartea Moldovei, 2005, ISBN 9975-60-194-4

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. 2005. pp. pag. 5. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  2. ^ a b c Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. 2005. pp. pag. 8. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  3. ^ Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. 2005. pp. pag. 27. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  4. ^ Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. 2005. pp. pag. 17. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  5. ^ Cultura Moldovei, 13 mai 1962
  6. ^ a b c Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. 2005. pp. pag. 9. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  7. ^ Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. 2005. pp. pag. 22. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  8. ^ Magomaev, Muslim (1999). Melodia e dragostea mea. Moscova: Editura Vagrius.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  9. ^ a b Berelian, Essi (2005). Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. pp. pag. 29. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor) Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Opera29" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  10. ^ Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. 2005. pp. pag. 30. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ Vdovina, Elena (2005). Scena, Opera - Dragostea mea. Chișinău: Cartea Moldovei. pp. p. 9. ISBN 9975-60-194-4.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  12. ^ Der Tagesspleger, noiembrie 1973, Berlinul de Vest
  13. ^ Claudia Partole, Scena, Opera - Dragostea mea. Cartea Moldovei, pag. 24
  14. ^ Maria Bieșu, Viața Satului, Caiete de cultură, 23 septembrie 1993

Legături externe[modificare | modificare sursă]