Proconsul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Proconsul (dezambiguizare).
Statuie modernă din bronz a Proconsului Iulius Cezar, după un model mai vechi. Se observă fascia (clavus) îngustă, inițial purpurie, ca un simbol al autorității proconsulare
Rmn-military-header.svg
Regatul Roman
753 î.Hr.510 î.Hr.
Republica Romană
510 î.Hr.27 î.Hr.
Imperiul Roman
27 î.Hr.476 / 1453 d.Hr.
Principatul
Dominatul
Imperiul de Apus   Imperiul de Răsărit
Magistrați obișnuiți
Magistrați extraordinari
Oficii și titluri onorifice
Politică și legislație
modifică 

Un proconsul era un guvernator al unei provincii din Republica Romană. În utilizarea modernă titlul a fost folosit pentru liderii numiți de către puterile străine.

Primul proconsul[modificare | modificare sursă]

Primul caz istoric de proconsulat, citat de Dionisie din Halicarnas, datează din 464 î.Hr., atunci când Titus Quinctius Capitolinus Barbatus a primit puterea de a conduce o armată (Imperium) pentru a interveni în ajutorul consului Spurius Furius Medullinus Fusius aflat în lupte cu Aequi, o populație din estul Romei.[1]. A fost o soluție improvizată sub presiunea evenimentelor.

Republica Romană[modificare | modificare sursă]

În Republica Romană un Proconsul, în greacă ἀνθύπατος (anthypatos), a fost un Promagistrat (similar unui propretor), care după ce servea în funcția de consul devenea pentru un an guvernatorul unei provincii romane. Anumite provincii au fost rezervate pentru proconsuli. Ei erau împuterniciți prin aprobare senatorială care era determinată printr-o alegere aleatoare sau prin negocieri între doi consuli.

Imperiul Roman[modificare | modificare sursă]

În timpul Imperiului Roman, împăratul a derivat o bună parte din puterile sale (alături de forța armatei, puterea tribunilor și președinția Senatului Roman), printr-o excepție constituțională (dar permanentă), mandatul autorității de proconsul asupra tuturor dintr-o provincie imperială, în general provinciile cu una sau mai multe legiuni. Ceilalți care comandau sub mandat imperial sau proconsular în provincie o făceau în numele proconsulului. Foștii consuli (deși constituțional încă numiți magistrați-șefi ai Res Publica) erau fără puteri din punct de vedere politic) și primeau în continuare un mandat de Proconsul peste o provincie senatorială.

Notitia Dignitatum[modificare | modificare sursă]

În documentul unic Notitia Dignitatum din secolul V încă sunt menționați trei proconsuli.

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]

În epoca modernă proconsulul este cel care guvernează o zonă de ocupație. De exemplu generalul american Douglas MacArthur a fost Proconsul al Japoniei după cel de-al doilea război mondial. [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Denys d'Halicarnasse, Antiquités romaines, livre IX, 62-63
  2. ^ Gaijin Shogun: General Douglas MacArthur, Stepfather of Postwar Japan. Sektor Company: 2000. ISBN 0-9678175-2-8.