Universal (metafizică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

UNIVERSAL

Daca Univers inseamna totalitatea modurilor existentei perceptibile ori conceptibile, 'universal' in sens metafizic, ar insemna o structura ori proprietate globala, apartinand totalitatii constituentilor posibili in reprezentare nemijlocita sau intelectivitate. Primul universal metafizic si poate cel mai subtil ar fi 'existenta', principiul aducerii in 'fiintare' a ceva, 'fiintarea' exprimand alt universal obscur, dar fundamental.

Existenta si fiinta-fiintarea, ar fi universalii fundamentali, universalii primari, surse ale totalitatii modurilor-starilor realitatii.

Metafizica antica a mai creat cateva universale apartinand universului fizic, precum substanta, inteleasa ca 'fiintare substrat', prezenta peste tot, deasemeni 'forma, spatiul si timpul', ar putea fi trecute intre universali, realitatea nefiind de gandit in afara starilor formei, spatiului si timpului.

Am mai putea adauga intre universalii metafizici conceptul 'miscare-transformare', semnificat ca modificare generica, nespecifica, a aspectelor universalitatii. Deasemeni intre universali se poate adauga si 'cauza', principiu al devenirii, al generarii totalitatii starilor universului.

O perspectiva a unversaliilor este data de doctrina Platonica a formelor idei, a unor realitati exemplare, perfecte si stabile la care participa dar cu care nu se identifica formele umane.

Si 'energia' poate fi tratat ca un universal metafizic, ea este 'unealta cauzei', cauza fiind principiul universal generator de transformari ale universalilor substanta, proprietate, forma.

Energia, identificata ca principiu transformant universal, separa alt universal de tip dinamic, anume: interactia, definita ca manifestare nemijlocita, ca actiune modificanta al universaliilor forma si substanta.

Omul este deasemeni un universal metafizic, el ingloband totalitatea universaliilor care il individualizeaza, precum 'perceptia, actiunea, intelectivitatea si afectivitatea'.

Despre fiecare universal fie apartinand amplitudinii realitatii, fie universalului 'om' se pot afirma o serie de caracteristici modale particularizante, si asta a incercat sa faca metafizica dealungul mileniilor, propunand discursuri explicante si justificante ale fiecarui universal identificat. Odata cu intrarea in scena a metodei de cercetare-explicare „științifice”, discursul asupra universaliilor, orientat spre motivatie existentiala si justificare de particularitate modala, fiecarui universal, s-a schimbat profund si ireversibil. Stiinta are propriile proceduri de cercetare, modelare conceptuala si determinare cauzala a realitatii, mult mai tehnice, mai precise si mai corect cuantificabile formal cauzal, decat metafizica. Superioritatea investigant explicanta a universaliilor prin stiinta, in raport cu discursul metafizic, este fireasca, stiinta mostenind milenii de analiza metafizica, de regula confuza, ambigua, relativ sterila, imposibil de utilizat pentru a satisface nevoile umane fundamentale.