Războiul liniștit

Informații generale

Autor

Paul McAuley

Gen

științifico-fantastic

Ediția originală

Limba

limba engleză

Țara primei apariții

Regatul Unit

Data primei apariții

2008

Ediția în limba română

Traducător

Nicu Gecse^[1]

Editură

Editura Paladin

Data apariției

martie 2014

Număr de pagini

576

ISBN ro

9786069351000

Format

140x210 mm

Cronologie

Gardens of the Sun

{{{text}}}

Războiul liniștit (în engleză The Quiet War) este un roman științifico-fantastic din 2008 scris de Paul McAuley. A fost publicat inițial de Gollancz la 16 octombrie 2008. Romanul a fost nominalizat la premiul Arthur C. Clarke în 2009.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Războiul liniștit este o operă spațială care are loc în secolul al XXIII-lea. O parte din populația Pământului a fugit de pe planetă din cauza războiului și a schimbărilor climatice catastrofale. În urma dezastrelor climatice și a pierderilor masive de vieți omenești, umanitatea s-a consolidat în trei superputeri care controlează planeta.

Populația care a fugit de pe planetă a colonizat inițial Luna și Marte, dar aceste colonii au fost distruse de forțele ostile de pe Pământ. Pionierii sau „Exteriorii“, așa cum au ajuns să fie cunoscuți, în cele din urmă s-au stabilit pe sateliți lui Jupiter: Callisto, Europa și Ganymede și pe ai lui Saturn: Dione, Enceladus și Mimas. Ei au supraviețuit folosind inginerie genetică extrem de avansată și determinarea lor pură pentru o viață liberă. Ei au format o formă slabă de democrație care, de-a lungul secolelor, a fost dominată de oameni de lungă durată care își amintesc încă evenimentele care i-au determinat să fugă de pe Pământ.

Superputerile pământești s-au străduit să reconstruiască planeta. Cea mai puternică și agresivă superputere este Brazilia Mare, o națiune care controlează atât America de Sud, cât și rămășițele Americii de Nord. America de Nord a fost devastată de schimbările climatice, care au provocat distrugerea civilizației acolo, cu câteva orașe rămase populate. Brazilia Mare a preluat acest continent deșertic și a forțat populația să trăiască prin politica lor „verde” prin care populația trăiește în orașe în timp ce terenul deschis este restabilit într-o stare naturală curată.

Brazilia Mare este un stat corupt condus de o mână de familii puternice; este antidemocratic și cultural conservator. Este semi- feudal; oamenii care nu sunt legați de familiile conducătoare prin sânge sau căsătorie sunt în esență ca iobagii medievali. Brazilia Mare este amenințată de însăși existența coloniilor externe democratice și dinamice din punct de vedere tehnologic, în același timp avidă după beneficiile tehnologiei externe. Ingineria genetică este un subiect deosebit de sensibil pentru Brazilia Mare, care interpretează „tăierea” extinsă, așa cum o numesc ei, ca fiind împotriva filozofiilor lor politice și religioase verzi. Din toate aceste motive, Brazilia Mare dorește să supună pe cei din exterior și să-i aducă sub controlul său.

Romanul urmărește viețile unui mic set de indivizi, toți din Marea Brazilia, care sunt prinși în evenimentele puse în mișcare de proiectele Marii Brazilii privind coloniile exterioare. Aceste personaje centrale includ un „vrăjitor genetic” arogant, dar strălucitor; un pilot de vânătoare spațial căruia vrăjitorul genetic îi conferă puteri extraordinare; un asasin clonat conceput de vrăjitor pentru a se infiltra printre cei din exterior; un biolog al solului care este recrutat pentru un proiect comun de bunăvoință Pământ-Exterior; și o nevăstuică fără principii, ambițioasă, a unui om care face treaba murdară a superiorilor săi.

Evenimentele romanului au fost urmate în 2009 în Grădinile Soarelui de McAuley.

Note critice[modificare | modificare sursă]

Eric Brown de la The Guardian a remarcat că „puțini scriitori evocă viitorul la fel de convingător ca McAuley: ultimul său roman combină cu îndemânare o caracterizare îndrăzneață, o înțelegere aprofundată a complexității politice și o știință excelentă - în acest caz biologia terraformării. Este secolul al XXIII-lea și umanitatea s-a împărțit în două blocuri concurente: cetățenii Pământului, conduși de câteva familii puternice, și Exteriorii, descendenții disidenților care au fugit de regimurile represive ale Pământului și s-au așezat pe sateliții lui Jupiter și Saturn. După un început lent, romanul are ritm pentru a prezenta un viitor minunat, dar care este afectat de fragilitatea umană".^[2]

Abigail Nussbaum de la revista online Strange Horizons a scris „între planeitatea narațiunii și predictibilitatea personajelor sale, nu există prea multe lucruri pasionale în Războiul liniștit, iar pentru prima parte a unei serii acest lucru poate fi un defect fatal. Romanul este subminat prin faptul că nu se rezumă la o singură poveste - se termină odată cu sfârșitul războiului, dar cu sistemul solar încă în frământări, situația politică și dispoziția finală a Pământului și a coloniilor exterioare încă neclare și cu personajele într-o situație neclarificată. Pe de altă parte, finalul romanului nu crează suficient suspans care să trezească apetitul cititorilor pentru următoarea [carte a seriei]".^[3]