Róbert Bárány
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Născut | 22 aprilie 1876 Viena |
|---|---|
| Decedat | 8 aprilie 1936 |
| Instituţie | Universitatea din Uppsala |
| Alma Mater | Universitatea din Viena |
| Premii |  1914, Premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie |
Róbert Bárány (n. 22 aprilie 1876 - d. 8 aprilie 1936) a fost un medic neurolog şi fiziolog austro-ungar, de origine evreu, stabilit ulterior în Suedia, care, pentru cercetările sale privind fiziologia şi patologia aparatului vestibular (urechea internă) primeşte în anul 1914 Premiul Nobel pentru Medicină.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
S-a născut la 22 aprilie 1876 la Viena (după unele surse la Rohonc sau Rechnitz în Burgenland) ca fiul cel mai mare dintre cei şase copii ai lui Ignác Bárány, administrator de fermă şi funcţionar de bancă evreu originar din Várpalota, Ungaria. Mama sa Maria Hock, era fiica unui om de ştiinţă din Praga. În copilărie Robert a contractat o tuberculoză osoasă care i-a afectat unul din genunchi. Această invaliditate l-ar fi facut interesat de medicină. A fost în şcoală un elev eminent, la fel s-a distins şi mai târziu în studiile universitare. Intre anii 1894-1900 a studiat medicina la Universitatea din Viena. Apoi s-a specializat vreme de doi ani în medicină internă, neurologie şi psihiatrie la clinicile universitare din Frankfurt am Main,Heidelberg şi Freiburg im Breisgau Ulterior a revenit la Viena, unde s-a specializat în chirurgie. In 1903 a fost angajat la clinica de otologie din Viena, condusă atunci de Adam Politzer, al cărui apropiat colaborator a devenit.
[modifică] Activitatea
Pe când era medic la Viena, Bárány a introdus, cu ajutorul unei seringi, un lichid în conductul auditiv extern al unui pacient ce suferea de vertigo pentru a-i ameliora suferinţele. Dar tulburările nu au dispărut, dimpotrivă pacientul manifesta simptomele unui nistagmus.[1] La încălzirea lichidului injectat, mişcările oculare se produceau în sens invers. Astfel, Bárány emise ipoteza că endolimfa[2] (care se cobora la temperaturi scăzute, iar la căldură se ridica) este cea care furnizează semnalul proprioceptiv[3] ercetările continuate i-au permis elaborarea unui tratament chirurgical pentru diverse tulburări ale organului vestibular.
Bárány a mai studiat şi alte aspecte ale controlului echilibrului, cum ar fi funcţiile cerebelului.
Pentru contribuţiile sale în domeniul neurologiei şi fiziologiei, lui Bárány i s-a decernat,în 1914, Premiul Nobel pentru Medicină.
La izbucnirea în acelaş an a primului război mondial, a trebuit să-şi întrerupă activitatea didactică şi de cercetare şi a fost recrutat ca medic militar la fortul Przemysl, la frontiera de est a Imperiului Austro-Ungar cu Rusia. Acolo a reusit sa continue a studia conexiunile aparatului vestibular cu sistemul nervos, de asemenea a inventat o tehnică chirurgicală îmbunătăţită pentru tratamentul plăgilor provocate de gloanţe în creier. In aprilie 1915 a fost luat în captivitate de forţele ruse care au ocupat Przemysl şi dus la Merv în Asia Centrală. Acolo s-a aflat în condiţii de insalubritate şi s-a imbolnăvit de malarie, dar avut şansa ,la iniţiativa medicului militar şef din Merv, să i se dea posibilitatea de a practica chirurgia ORL, în care era expert. Tratându-l cu succes pe primarul localităţii şi familia sa, a devenit un oaspete dorit in casa acestuia. Ştirea despre primirea premiului Nobel a primit-o în zilele prizonieratului în Rusia. La intervenţia prinţului Carl al Suediei autorităţile ţariste l-au eliberat în anul 1916 şi au permis intoarcerea sa în patrie. Acuzat fiind de plagiat de către unele cercuri medicale din Viena, cu toata ancheta efectuată şi respingerea acuzaţiilor de catre comisia Institutului Nobel, ca nefondate, Robert Barany a hotărât să emigreze în Suedia, unde a primit cetăţenia şi un post de profesor la Universitatea din Uppsala.
A avut trei copii, medici şi ei: Ernst, farmacolog, Franz -profesor de medicină internă, şi Ingrid - psihiatră.
1. Nervus vestibularis
2. Nervus cochlearis
3. Nervus facialis
4. curbura n.facial cu ggl. geniculi
5. Chorda tympani
6. Melcul
7. Canale semicirculare
8. Ciocănaş
9. Timpan
10. Canalul Eustachio
[modifică] Note
[modifică] Legaturi exterioare
|
||||||||
 |
Acest articol biografic despre un maghiar este deocamdată un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
