Genunchi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Genunchi

Genunchiul reprezintă partea membrului inferior în care gamba se unește cu coapsa. Funcționarea sa este complexă. Articulația genunchiului trebuie să fie mobilă și suplă pentru a permite flexia și extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, să fie stabilă, având în vedere că ea susține toată greutatea corpului.

Funcții[modificare | modificare sursă]

Situat între extremitatea inferioară a femurului și extremitatea superioară a tibiei, genunchiul are un rol complex. Această articulație, care susține greutatea corpului("articulația portantă"), trebuie să permită membrului inferior efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie, de rotație, dar trebuie să rămână stabil. Mersul, alergarea și accelerarea bruscă, sărirea, răsucirea pe călcâie, frânarea, oprirea, mai mult sau mai puțin bruscă...iată funcții care generează numeroase presiuni gestionate de ansamblul structurilor osoase, ligamentare, meniscale și musculare. Aceste constrângeri(ansamblul forțelor aplicate)mecanice pot favoriza apariția unor traumatisme, precum și uzura genunchiului pe termen lung.

Exemple de constrângeri[modificare | modificare sursă]

Presiunea exercitată asupra genunchiului în timpul mersului poate atinge de patru ori greutatea corpului. Obezitatea reprezintă un factor agravant(masa de grăsime în jurul articulației și echilibru compromis, cartilaje care suferă, ligamente prea solicitate)al uzurii articulației. Mișcările de rotație ale genunchiului supun meniscurile la tensiuni care pot fi intense și care pot, în consecință să favorizeze fisurarea lor. Ligamentele încrucișate joacă un rol capital în controlul stabilității. Acestea împiedică mișcările "dezordonate" ale tibiei în raport cu femurul.1 Ruptura acestora, traumatism destul de obișnuit în cazul practicării unui sport, cum ar fi rugby, schi sau fotbal, este cauzată de o solicitare prea mare a ligamentului, în timp ce mușchiul quadriceps este contractat.

Exemple de patologii[modificare | modificare sursă]

Cele mai frecvente sunt: 1.Entorsa. Reprezintă elongația, chiar ruptura ligamentelor laterale și/sau încrucișate(mișcare de torsiune prea intensă sau mișcare în sens contrar) 2.Luxația rotulei. În cazul unei mișcări de rasucire, rotula se deplasează spre partea exterioară a genunchiului. Cel mai adesea, ea revine la locul ei în mod firesc atunci când genunchiul este întins. 3.Sindroamele meniscale. Meniscurile pot fi lezate în urma unui traumatism grav sau a unei succesiuni de șocuri ușoare. 4.Tendințele fragmentate. Acestea sunt inflamații ale tendonului cauzate de micro-traumatisme și sunt frecvente la sportivi și în timpul adolescenței

Anatomia genunchiului[modificare | modificare sursă]

Femurul. Osul unic al coapsei, el prezintă pe partea inferioară două proeminențe:condilii femurali care se sprijină pe partea superioară a tibiei Meniscurile. Acestea joacă rolul de pernițe amortizoare intre femur si tibie. Acestea susțin aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate asupra genunchiului. Impreună cu ligamentele, acestea asigură stabilitatea articulară, fara a impiedica mobilitatea. Ligamentele incrucișate. Situate in mijlocul genunchiului, acestea mențin contactul dintre femur si tibie. Peroneul sau fibula. Os lung și fin situat in partea externă a gambei, care joacă un rol minor. Platoul tibial. Este partea superioară a tibiei pe care se sprijină femurul. Tibia. Este cel mai voluminos dintre oasele gambei, situat in partea internă a gambei. Cartilajul articular . Strat de cartilaj care acoperă extremitațile osoase ale tuturor articulațiilor mobile. Aceasta este o suprafață de frecare și de transmitere a presiunilor. Capsula articulară. Aceasta imbracă și delimitează articulațiile mobile. Ea contribuie la menținerea in contact a structurilor articulației și la asigurarea stabilitații acesteia. Sinoviala. Este membrana care acoperă interiorul capsulei articulare. Funcția ei este aceea de a facilita alunecarea suprafețelor articulare unele pe altele, datorită unui lichid pe care il secretă:lichidul sinovial. Rotula. Os situat in profunzimea tendonului muschiului quadriceps, rotula transmite forțele, exercitate de tendon, către tibie, pentru a permite mișcarea de intindere a genunchiului. Ligamentul patelar. Acesta unește partea inferioară a rotulei cu partea superioară a tibiei. Tendonul muschiului quadriceps. Acesta se află in partea frontală a genunchiului, in partea superioară a rotulei. El intervine in timpul mișcărilor de intindere a gambei. Acesta este tendonul muschiului cel mai puternic din organism. Ligamentele externe și interne. Acestea asigură stabilitatea articulatiei. Rolul lor este acela de a limita mișcările spre partea exterioară și spre partea interioară.