Pănade, Alba

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pănade
—  Sat  —
Biserica ortodoxă
Biserica ortodoxă
Coordonate: Coordonate: 46°13′26″N 23°57′28″E / 46.22389°N 23.95778°E / 46.22389; 23.9577846°13′26″N 23°57′28″E / 46.22389°N 23.95778°E / 46.22389; 23.95778

Țară  România
Județ Alba
Comună Sâncel
Prima atestare 1290

Populație (2011)
 - Total 605 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 517672

Pănade, mai demult Pănadie (în dialectul săsesc Panedn, în germană Panagen, Panaga, Penagen, în maghiară Panád) este o localitate în județul Alba, Transilvania, România. Aparține administrativ de comuna Sâncel.

Pănade pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Date geologice[modificare | modificare sursă]

În subsolul localității se găsește un masiv de sare[1].

Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate. Sarea s-a extras aici prin metoda evaporării apelor sărate. Un izvor sărat este folosit și la ora actuală de localnici pentru conservarea alimentelor în saramură.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Satul Pănade este atestat documentar încă de la sfârșitul secolului al XII-lea, mai precis din anul 1290, când pământul numit Pănade (terra Panad) aflat în comitatul Târnava și așezat lângă râul Târnava Mică, conform Capitulului din Alba Iulia, a fost vândut de Ioan Banu, fiul lui Magnus, comitelui Nicolae și voievodului Andrei. Alte documente confirmă existența satului la începutul secolului al XIV-lea, care este dăruit de de regele Carol Robert de Anjou, la 5 august 1322, magistrului Nicolae, fiul lui Corradus de Tălmaciu, drept recunoștință pentru că s-a distins în luptele împotriva lui Ladislau, fiul fostului voievod al Transilvaniei. Magistrul Nicolae v-a dărui satul, doi ani mai târziu, la 30 ianuarie 1324, surorii sale Ecaterina și cumnatului său magistrul Petru, împreună cu moșiile Jidveiu, Bălcaciu și Șona. Dovezi ale existenței pe teritoriul satului Pănade sunt însă mult mai vechi, așa după cum arată izvoarele arheologice. În anul 1964, cu ocazia arăturilor de primăvară, în locul numit “Dos” din Pănade s-a descoperit un tezaur monetar alcătuit din 273 de monede, aparținând secolelor II-I î.e.n. Acesta este păstrat și expus la Complexul Arhitectural Franciscan din Mediaș. În același loc s-au descoperit numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Turdaș și culturii Cucuteni, ceea ce demonstrează că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada de tranziție de la perioada neolitică la epoca bronzului. În Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie Vasile Pârvan se precizează că la Pănade au fost făcute următoarele descoperiri arheologice:

- ceramică - ulcică decorată cu motiv incizat în formă de frunză de brad; datare repertoriu: bronz timpuriu, cultura Coțofeni, se află la Muzeul Aiud, nr. inventar: 3162;

- pumnal - de fier de aspect scitic, cu mâner și gardă de bronz; mânerul are capul sferic, garda este simplă și lungă, cu bara transversală a unei cruci; datare repertoriu: Hallstatt; cultura: scitică, se află la Muzeul Aiud;

- daltă - din bronz; datare repertoriu: neprecizată.

Ulterior istoria satului se înscrie în paginile de istorie a Transilvaniei și desigur, ale Blajului, unde personalitatea marelui lor consătean Timotei Cipariu se resimte din plin. Amintim un episod trist din istoria satului Pănade, respectiv anul 1907, când soldații maghiari au făcut un adevărat măcel printre țăranii din sat ucigând circa 51 dintre ei și rănind alți 30. Pănăzenii au adus tributul lor de sânge și primului război mondial în care s-au înregistrat 28 de eroi, morți și dipăruți, care au lăsat în urmă familii îndoliate. Rapoartele Comitetului Național Român din Blaj evidențiază participarea locuitorilor din Pănade la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, la care a participat o delegație numeroasă de săteni, avându-l în frunte pe învățătorul Ioan Ignat. Al doilea război mondial a însemnat încă o jertfă de sânge cerută pănăzenilor, o parte din cei înrolați nemaiîntorcându-se de pe front (10 morți și 10 dispăruți), iar alții cunoscând rigorile și chinurile lagărelor de prizonieri. După 1945 satul va traversa o perioadă de mari frământări legate de colectivizarea forțată și de îndoctrinarea comunistă, dar se va produce și un proces de urbanizare legat de procesul de industrializare a țării, mulți locuitori din Pănade lucrând în Blaj la IAMU sau CPL.

Obiectiv memorial[modificare | modificare sursă]

Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. Monumentul este de tip obelisc și se află amplasat în centrul localității. Obeliscul a fost ridicat în memoria eroilor căzuți în cele Două Războaie Mondiale. Acesta este realizat din piatră de calcar și are o înălțime de 2,3 m. Pe fațada monumentului se află un înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuți și dispăruți în războiul mondial 1914-1919 și 1941-1945. Ridicată ca semn de recunoștință din partea sătenilor cari au contribuit cu obolul lor“.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.cimec.ro/Arheologie/sarea/02-LiviuDraganescu.pdf Sarea gemă din extra- și intracarpaticul României

Legături externe[modificare | modificare sursă]

AB Acest articol despre o localitate din județul Alba este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.