O călătorie spre centrul Pământului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O călătorie spre centrul Pământului
'Journey to the Center of the Earth' by Édouard Riou 38.jpg
Imaginea reprezintă coperta ediției inițiale
Alte imagini se găsesc aici
Autor Jules Verne
Titlu original Voyage au centre de la Terre
Autor ilustrații Édouard Riou
Țara de apariție Franța
Limbă Limba franceză
Seria Călătorii extraordinare
Editura Hetzel
Data apariției 1864
Precedată de Căpitanul Hatteras
Urmată de De la Pământ la Lună

O călătorie spre centrul Pământului (în franceză Voyage au centre de la Terre) este un roman scris de Jules Verne din seria Călătorii extraordinare și publicat în 1864. Apărut inițial în format in-18 pe 25 noiembrie 1864, a fost reeditat în format in octavo pe 13 mai 1867. Textul din 1867 diferă de cel din 1864, având două capitole suplimentare[1].

După descoperirea unui manuscris vechi cu rune, un savant, nepotul său și ghidul lor întreprind o călătorie spre centrul Pământului, folosind pentru asta un vulcan islandez.

Așa cum obișnuiește Jules Verne, romanul constituie un amestec abil de fapte științifice, extrapolări și aventuri. Introducerea romanului reflectă preocuparea pentru o știință tânără, criptologia (Edgar Poe i-a dedicat și el un roman, Cărăbușul de aur). Continuarea prezintă o descriere a Islandei sfârșitului de secol al XIX-lea, apoi se axează pe două științe în plină ascensiune, paleontologia și geologia.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Amazing Stories June 1926.jpg

Profesorul Otto Lidenbrock, lector în mineralogie, locuiește într-un apartament din Hamburg, împreună cu nepotul Axel, servitoarea Martha și nepoata sa, Grauben. Într-o zi profesorul aduce acasă o carte veche conținând o foaie cu un limbaj codat, semnată „Arne Saknussemm”. În ciuda celor mai laborioase eforturi, profesorul Lidenbrock eșuează în încercarea sa de a descifra codul; pentru asta se autopedepsește cu înfometare, extinzând această pedeapsă și asupra celorlalți membri ai casei sale. Din întâmplare, Axel, rămas singur în odaia acestuia, descifrează mesajul și vrea să-l arunce în foc după ce îi citește conținutul, adică instrucțiunile lui Arne legate de o descindere în centrul Pământului: "Coboară în craterul lui Yocull din Snefells, pe care umbra lui Scartaris vine să o mângâie înaintea calendelor lui Iulie, călător îndrăzneț, și vei ajunge în centrul Pământului. Ceea ce eu însumi am facut. Arne Saknussemm.". Profesorul vine acasă, află și el mesajul și imediat își face bagajele, care includ printre altele accesorii de alpinism, spre dezamăgirea lui Axel care nu este pregătit pentru o astfel de călătorie.

Foaia din roman cu Scrierea runică semnată „Arne Saknussemm”

Cei doi pleacă spre Islanda. Ajunși acolo îl angajează pe Hans, un localnic care se bucură de renumele de a fi o călăuză încercată. Cei trei se duc la vulcanul stins Sneffels și încep coborârea.Având asupra lor lanterne, târnăcoape și mâncare pentru câteva luni bune. La un moment dat rămân fără apă și Hans îi ajută făcând o gaură în perete, de unde țâșnește apă fierbinte, dar potabilă. La un moment dat, Axel se rătăcește, dar este găsit ulterior. Călătorii ajung la o pânză de apă care mai târziu se va dovedi a fi o mare subterană. Ei încearcă să o traverseze construindu-și o barcă, dar curenții îi împing înapoi de unde au plecat; pe parcursul călătoriei, ei descoperă fosile cu care profesorul ar putea să-și îmbogățească colecția și să-și sporească reputația.

Cutreierând regiunea în care au ajuns, găsesc semne care atestă că Arne a fost pe acolo, precum și un tunel blocat de o stâncă. Ei detonează stânca cu dinamita pe care o au la dispoziție, dar forța exploziei provoacă revărsarea apei prin gaura produsă. Luați de ape, ei ajung ulterior să urce, împinși de lava din jurul lor. În cele din urmă sunt aruncați prin vulcanul Etna în Marea Mediterană, pe insula Stromboli, în apropierea Siciliei. De acolo ei se întorc acasă, iar Axel și Grauben se căsătoresc.

Capitolele cărții[modificare | modificare sursă]

Romanul conține patruzeci și cinci de capitole, fără titlu.

Inspirație[modificare | modificare sursă]

Cartea s-a inspirat din lucrarea lui Charles Lyell Geological Evidences of the Antiquity of Man, apărută în 1863 (și e posibil să fi fost influențată și de opera anterioară a lui Lyell, "Principles Of Geology", publicată între 1830–33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literară a Bibliei legat de formarea Pământului și era general acceptată ideea că sfârșitul ultimei glaciațiuni a marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell a influențat și a doua ediție a lucrării lui Louis Figuier, La Terre avant le déluge (1867), care includea ilustrații cu sălbatici purtând piei de animale și mânuind topoare de piatră, în locul Grădinii Edenului din ediția apărută în 1863.[2]

Teme abordate în roman[modificare | modificare sursă]

  • Studiul criptologiei (descifrarea runelor pentru a putea călători spre centrul Pământului)
  • Speologia (prin descoperirea interiorului Pământului)
  • Paleontologia (descoperirea animalelor preistorice despre care se credea că au dispărut, precum și a cadavrului unui om din Cuaternar)
  • Mineralogia (știință reprezentată de profesorul Lidenbrock), prezentă și în Copiii căpitanului Grant
  • Nebunia (episodul în care Axel rămâne singur)
  • Fantasticul (episodul visului lui Axel)
  • Aventura
  • Dragostea (Axel este îndrăgostit de Graüben)
  • Călătoria (Axel, Otto și Hans călătoresc spre centrul Pământului)

Lista personajelor[modificare | modificare sursă]

  • Profesorul Otto Lidenbrock - personaj principal, participant la călătorie
  • Axel - narator, personaj principal, participant la călătorie
  • Hans Bjelke - personaj principal, participant la călătorie
  • Christiensen
  • M. Finsen
  • Profesorul Fridriksson.
  • Graüben
  • Hevelius
  • Doctorul Hyaltalin
  • Marthe
  • M. Pictursson
  • Arne Saknussemm
  • Profesorul Thomson
  • Contele Trampe
  • Vincent
  • Hamid Mamsouakch

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Film[modificare | modificare sursă]

  • 1959 – Journey to the Center of the Earth - SUA, regia Henry Levin, cu Pat Boone și James Mason. Deoarece personajul lui Boone era mai aventuros decât lașul Axel din roman, filmul introduce un personaj negativ pentru o prezentare mai potrivită.
  • 1978 – Viaje al centro de la Tierra - Spania, regia Juan Piquer Simón, cu Kenneth More și Pep Munné. A fost distribuit în Statele Unite cu titlul Where Time Began.
  • 2008 – Journey to the Center of the Earth - un film 3D de Eric Brevig, cu Brendan Fraser, Anita Briem și Josh Hutcherson. Filmul vrea să fie o continuare a cărții originale.
  • 2008 – Journey to the Center of the Earth – un film pe DVD lansat de The Asylum, reprezentând o adaptare vagă a cărții originale. În Marea Britanie a fost lansat cu titlul Journey to Middle Earth.

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Versiunea de scenă Journey to the Center of the Earth, scrisă de Gerald Fitzgerald și regizată de Steven-Shayle Rhodes, a fost prezentată de Pegasus Theatre în Dallas, Texas în anul 2000, cu modificări substanțiale făcute personajelor și intrigii.

Altele[modificare | modificare sursă]

Aluzii și referințe în alte opere[modificare | modificare sursă]

  • Romanul lui Sir Arthur Conan Doyle O lume dispărută (1912) conține multe idei similare Călătoriei spre centrul Pământului
  • Personajul Emmett Brown interpretat de Christopher Lloyd în trilogia cinematografică Back To The Future atribuie originile vieții sale dedicate științei cărților din Jules Verne citite în copilărie, în special Călătoriei spre centrul Pământului (la vârsta de doisprezece ani chiar a încercat să sape către centrul Pământului). Back To The Future, Part III în particular reprezintă un omagiu adus cărții, Dr. Brown săpându-și inițialele la fel cum a făcut Arne Saknussemm, pentru a fi de folos viitorilor exploratori. La sfârșitul filmului se dezvăluie faptul că Dr. Brown are doi fii numiți Jules și Verne.
  • Prima parte a sezonului al doilea din Around the World with Willy Fog a studioului spaniol BRB Internacional a fost "O călătorie spre centrul Pământului."
  • Un album conceptual, intitulat Journey to the Centre of the Earth a fost lansat de Rick Wakeman în 1974.
  • Rick Wakeman a lansat un al doilea album conceptual, Return to the Centre of the Earth, în 1999.
  • Edgar Rice Burroughs a scris seria Pellucidar folosind conceptul Călătoriei spre centrul Pământului.
  • Supranumele personajului interpretat de Kathy Ireland în Alien From L.A. (1988), un film despre o fată care cade în pământ și descoperă o societate subteranî represivă, este Saknussemm.
  • Jocul RPG din 1992 Quest for Glory III al celor de la Sierra Entertainment îl folosește pe Arne Saknoosen the Aardvark pe post de personaj pentru informații despre explorări, aluzie la exploratorul Arne Saknussemm.
  • Seria de benzi desenate a celor de la DC Comics Warlord are loc în Skartaris, un tărâm care ar exista în Pământ.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • cca 1932 - Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Cugetarea, București, traducere E. C. Decusara, 144 pag.
  • cca 1940 - O călătorie spre centrul pământului, Ed. Națională-Ciornei, 188 pag.
  • 1958 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Tineretului, București, traducere Dan Faur, 252 pag.
  • 1971 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Ion Creangă, București, Colecția ”Jules Verne”, vol. 1, traducere Dan Faur, 272 pag.
  • 1977 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Ion Creangă, București
  • 1992 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Eden, București, Seria ”Juvenalia”, trad. Paul Lampert, 168 pag.
  • 2001 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Corint, traducere Traian Fințescu, 200 pag., ISBN 973-653-240-2
  • 2004 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Herra, 224 pag., ISBN 973-7923-57-X
  • 2004 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Regis, 208 pag., ISBN 973-98851-6-0
  • 2004 - Călătorie în centrul Pământului, Ed. Semne, 160 pag.
  • 2005 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Corint Junior, Seria ”Călătorii extraordinare de Jules Verne”, traducere Traian Fințescu, 248 pag., ISBN 973-7789-29-6
  • 2005 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Exigent, 234 pag., ISBN 978-973-8007-53-4
  • 2006 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Andreas, 222 pag.
  • 2007 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Cartex 2000, 204 pag., ISBN 978-973-104-076
  • 2008 - Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Rao, 56 pag., ISBN 978-973-10-3383-9 - rescrisă pentru copii de 8-10 ani și ilustrată de van Gool
  • 2009 - O călătorie spre centrul Pământului. Goana după meteor, Ed. Adevărul, Colecția ”Biblioteca Adevărul”, nr. 40, traducere Doina Oprița, 430 pag.
  • 2009 - Călătorie spre centrul pământului, Ed. Artemis și Semne
  • 2010 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Adevărul, Colecția "Jules Verne", vol. 13, traducere Doina Oprița, 240 pag., ISBN 978-606-539-127-7
  • 2010 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Maxim Bit, traducere Oana Bodiș, 128 pag., ISBN 978-973-8976-62-7
  • 2011 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Tedit F.Z.H., Colecția ”Picolino”, traducere Dan Starcu, 300 pag.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de O călătorie spre centrul Pământului

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Piero Gondolo della Riva. Bibliografia analitică a tuturor operelor lui Jules Verne. Vol I. Société Jules Verne. 1977.
  2. ^ Browne, E. Janet (2002), Charles Darwin: vol. 2 The Power of Place, Londra: Jonathan Cape, pp. 130, 218, 515, ISBN 0-7126-6837-3 
  3. ^ The Legacy
  4. ^ Lemon
  5. ^ World of Spectrum
  6. ^ Moby Games
  7. ^ Board Game Geek