Minunatul Orinoco

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Minunatul Orinoco
'The Mighty Orinoco' by George Roux 67.jpg
Autor Jules Verne
Titlu original Le Superbe Orénoque
Țara de apariție Franţa Franța
Limbă franceză
Seria Călătorii extraordinare
Gen roman de aventuri, bildungsroman
Editura Hetzel
Data apariției 1898
Precedată de Sfinxul ghețarilor
Urmată de Testamentul unui excentric

Minunatul Orinoco (în franceză Le Superbe Orénoque) este un roman scris de Jules Verne, publicat în Magasin d'Éducation et de Récréation între 1 ianuarie și 15 decembrie 1898, apoi în volum pe 24 noiembrie același an[1].

Povestea[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea romanului se petrece în Venezuela, de-a lungul fluviului Orinoco. Trei cercetători care au păreri diferite legate de locul din care izvorăște fluviul, pornesc în explorarea cursului său pentru a se lămuri cu privire la adevărul geografic. În această călătorie sunt însoțiți de un militar în rezervă francez și nepotul său, Jean, acesta din urmă dovedindu-se în final a o femeie, Jeanne. Cei doi sunt în căutarea colonelului de Kermor, plecat de acasă cu câțiva ani în urmă și pierdut într-un naufragiu.

În timpul călătoriei, grupul se mai întâlnește cu alți doi francezi, botaniștii Germain Paterne și Jacques Helloch, care studiază flora fluviului. Călătoria plină de peripeții, în timpul căreia au loc întâlniri cu bandiți și indieni sălbatici, urmărește traseul străbătut de Alexander von Humboldt. După ce supraviețuiesc uneltirilor puse la cale de spaniolul Jorres împreună cu indienii quivas, membrii grupului îl întâlnesc pe colonelul de Kermor, care se dedicase unei activități de misionariat în satele din zonă, prin activitățile sale de educare.

Capitolele cărții[modificare | modificare sursă]

Sursele romanului[modificare | modificare sursă]

Romanul, scris în 1894, are la bază notițele exploratorului Jean Chaffanjon, care a efectuat mai multe călătorii pe Orinoco și în acea regiune a lumii:

  • în 1884 a explorat cursul inferior al fluviului, până la confluența cu râul Meta
  • în 1885 a urcat pe râul Caura până la izvoarele sale
  • în 1886 a urcat de cursul superior al fluviului Orinoco până la Sierra Parima[3].

Teme abordate în cadrul romanului[modificare | modificare sursă]

Lista personajelor[modificare | modificare sursă]

  • Domnul Miguel - cercetător care consideră că fluviul Orinoco izvorăște din Venezuela
  • Domnul Felipe - cercetător care susține că izvoarele fluviului Orinoco sunt aceleași cu ale lui Atabapo, caz în care acesta din urmă nu ar trebui considerat un afluent al fluviului
  • Domnul Varinas - cercetător care susține că izvoarele fluviului Orinoco sunt aceleași cu ale lui Guaviare, caz în care acesta din urmă nu ar trebui considerat un afluent al fluviului
  • Sergentul Martial - 60 de ani, fost soldat
  • Jean - nepotul său, care se dovedește a fi de fapt Jeanne, fiica colonelului de Kermor
  • Germain Paterne - botanist francez
  • Jacques Helloch - botanist francez
  • Colonelul de Kermor

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Romanul a fost ecranizat în 2005 în Venezuela, sub titlul El extraordinario viaje de la Santa Isabel, un film în regia lui Alfredo Anzola.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • 1980 - Minunatul Orinoco, Ed. Ion Creangă, Colecția "Jules Verne", vol. 22, traducere Mara Giurgiuca, 272 pag.
  • 2010 - Minunatul Orinoco, Ed. Adevărul, Colecția "Jules Verne", vol. 22, traducere Victoria Anghel, 360 pag., ISBN 978-606-539-142-0

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Piero Gondolo della Riva: Bibliographie analytique de toutes les œuvres de Jules Verne. Vol. I. Societatea Jules Verne. Pag. 128-129. 1977.
  2. ^ Titlurile capitolelor au fost preluate din ediția apărută la editura Ion Creangă în anul 1980.
  3. ^ Note bibliografice

Legături externe[modificare | modificare sursă]