Mihail Neamțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihail Neamțu

Mihail Neamțu la o manifestație de susținere a președintelui Băsescu (9 iulie 2012)
Naștere 16 aprilie 1978
Făgăraș
Naționalitate română
Educație Universitatea din Londra
Alma mater Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj
Organizație Partidul Noua Republică
Lucrări remarcabile Povara libertății
stil conservator
Partid politic Noua Republică
Adversar(i) USL
Religie creștin-ortodox
Website
http://mihailneamtu.ro/

Mihail Neamțu (n. 16 aprilie 1978, Făgăraș[1]) este un teolog, eseist și politician român. Membru fondator și președinte al Partidului Noua Republică.

Cuprins

Educație și activitate profesională [modificare]

A absolvit studiile liceale la Arad (1992-1996); licențiat în filosofie (2000) și teologie ortodoxă (2005) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Student Erasmus la Universitatea Ludwig Maximilian din München (2000-2001). Master of Arts în patristică la University of Durham (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007). Doctorat în teologie la King's College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre "The Nicene Christ and Desert Eschatology" (2008). Studii post-universitare la Washington DC.

  • Asociat al Centrului de Analiză și Dezvoltare Instituțională (CADI)[2].
  • Membru al Societății Române de Fenomenologie (2000)[3].
  • Membru al Asociației Române de Istorie a Religiilor (2001-2008), afiliată la European Association for the Study of Religion și International Association for the History of Religions.
  • Membru al Comitetului de organizare al Congresului al șaselea de istorie a religiilor (București, 20-23 septembrie 2006), organizat de Asociația română de istorie a religiilor și European Association for the Study of Religion.[4]

A publicat studii, articole și recenzii în volume colective și reviste științifice din țară și străinătate, precum Archaeus, Studia Phaenomenologica, Chora, Studia Politica, Pro Ecclesia, Heythrop Journal, St Vladimir's Theological Quarterly și Sobornost.

A fost director științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc[5] din martie 2010 până în septembrie 2011. În octombrie 2011, a inițiat o mișcare politică numită Noua Republică[6], care la 29 ianuarie 2013 a fost recunoscută de Curtea de Apel București drept partid.

Cariera politică [modificare]

În 1993, s-a înscris în organizația de elevi a PNȚCD - partid al cărui membru a rămas până la înregistrarea oficială a Partidului Noua Republică în 29 ianuarie 2013 (membru fondator).

În 17 septembrie 2011, Neamțu a lansat un manifest intitulat: Crez politic: pentru o Nouă Republică (apărut pe influentul blog Madame Blogary). Apoi a pus bazele Mișcării Noua Republică, fondată mai întâi ca o asociație cu personalitate juridică. În iulie 2012, membrii organizației au votat transformarea în partid politic, iar Neamțu a fost ales președinte al noii formațiuni.

În contextul Referendumului din vara lui 2012, Neamțu participat la negocierile pentru Alianța România Dreaptă (ARD). Însă, structurile guvernamentale au împiedicat PNR să devină partid, iar formațiunea nu a putut semna protocolul de constituire al alianței. Ca urmare, el a participat la alegeri pe listele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).

La alegerile parlamentare din 9 decembrie Mihail Neamțu a candidat din partea ARD pentru un colegiu de deputat în Arad, pierzând alegerile (a obținut un procent sub 50% din voturi). Neamțu a fost singurul lider politic din Alianța România Dreaptă care l-a însoțit pe Vasile Blaga în 9 decembrie după ora 21:00 pentru a comunica eșecul în alegeri. Cu 32% voturi câștigate în Colegiul 1 al municipiului Arad, Neamțu nu a intrat în Parlament nici după redistribuirea voturilor.[7]


Dezbateri publice [modificare]

Mihail Neamțu este un participant activ la dezbaterea românească despre cultură, politică, valori și societate (Hotnews.Ro, Idei în dialog, Dilema Veche, Revista 22, etc.). A criticat modele culturale postmoderne, relativismul etic și colectivismul tribal, pledând totodată pentru restrângerea puterii economice și legislative a statului[8] și pentru relansarea educației private.[9]

Povara libertății (2009) a pus în discuție dezbaterile conservatorilor nord-americani și definițiile contradictorii ale modernității.[1] Verbul ca fotografie (2009) a făcut apologia dialogului civic pe fondul tendinței de tabloidizare din mass-media. Autorul oferă totodată câteva schițe despre relația între Ortodoxie și modernitate, marcând importanța unei culturi a virtuții într-o societate cu tot mai puține modele, rădăcini și speranțe. Elegii conservatoare (2009) discută condițiile de apariție ale unei culturi a libertății morale, civice și economice, raportarea spațiului public românesc la criza valorilor din Europa, semnificația secularizării pentru instituția familiei și forurile de educație, imaginea Bisericii într-o eră a transparenței mediatice, a revoluției moravurilor și a pluralismului ideologic.[2] Volumul Gramatica Ortodoxiei (2007) deplânge "ghetoizarea discursului creștin" în spațiul academic, propunând "câteva întâlniri paradigmatice între ecclesia și universitas, găzduite sub zodia modernității. Gramatica Ortodoxiei a primit premiul revistei Cuvântul pentru Cartea Anului, Secțiunea Istoria ideilor și istoria mentalităților.[3]

Bufnița din dărâmături (2005, 2008) a stârnit numeroase comentarii în presă, fiind nominalizat de unii critici literari pentru categoria debut eseistic. Autorul s-a remarcat prin susținerea unui dialog instituțional între Biserică și modernitate. A scris în favoarea reformei învățământului confesional, bazat pe o viziune deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării.[10] Neamțu s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian ('neopășunist'). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc."[11]

Din luna aprilie 2007 până în luna martie 2009 a fost comentator invitat al ziarului Cotidianul.[12]

Bibliografie (selectivă) [modificare]

Cărți personale:

  • Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, Ed. Lumea Credinței, 2013.
  • Zeitgeist. Tipare culturale și conflicte ideologice, București, Ed. Curtea Veche, 2010.
  • Povara libertății. Antiteze, paradigme și biografii moderne, Iași, Ed. Polirom, 2009
  • Verbul ca fotografie. Dizidențe culturale și comentarii politice, București, Ed. Curtea Veche (Colecția Constelații), 2009
  • Elegii conservatoare. Reflecții est-europene despre religie și societate, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2009.
  • Bufnița din dărâmături. Insomnii teologice, Iași, Ed. Polirom, 2008 (ediția a II-a, revăzută și adăugită).
  • Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate, Iași, Ed. Polirom, 2007.


Cărți editate:

  • Memory, Humanity, and Meaning. Essays in honor of Andrei Pleșu’s sixtieth anniversary, offered by NEC alumni & friends, Bucharest: Zeta Books, 2009, edited together with Bogdan Tătaru-Cazaban.
  • O filozofie a intervalului. In Honorem Andrei Pleșu, București, Ed. Humanitas, 2009, coordonată împreună cu Bogdan Tătaru-Cazaban.

Studii:

  • ‘The Theologico-Political Constitution of Monastic Liturgy,’ in Adrian Pabst and Christoph Schneider (ed.), Encounter between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy. Transfiguring the World through the Word (Aldershot: Ashgate, 2008), 249-270.
  • ‘Liturgical Orality or Textualist Oblivion? A Case-Study: Printing the Scriptures into Romanian (16th-18th century), St Vladimir’s Theological Quarterly, vol. 52 (2008) 3-4: 367-88.
  • ‘Between the Gospel and the Nation: Dumitru Stăniloae’s Ethno-Theology,’ Archæus. Studies in the History of Religions, vol. 10 (2006) 3: 9-46.
  • ‘Protology of Language in St Gregory of Nyssa,’ Khora. Revue d’études patristiques et médiévales, vol. 1 (2003) 1: 51-78.
  • ‘Revisiting Orthodoxy and Nationalism,’ Pro Ecclesia 15 (2006) 2: 153-160.

Traduceri [modificare]

  • Andrew Louth, Deslușirea Tainei. Eseu despre natura teologiei, Sibiu, Ed. Deisis, 1999.
  • Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului, Sibiu, Ed. Deisis, 2000.
  • John Behr, Drumul către Niceea, București, Ed. Sophia, 2004.[13]
  • Hugo Tristram Engelhardt Jr., Fundamentele bioeticii creștine, Sibiu, Ed. Deisis, 2005 (traducere în colaborare).[14]

Articole (selecții) [modificare]

  • Revelion multicultural
  • Război (cultural) și pace (religioasă)
  • Pacea Crăciunului
  • Licheaua tranziției

Eseuri (selecții) [modificare]

  • Palma morții și obrazul lui Hristos
  • Biserica, modernitatea și binele comun
  • Apariția darului în fenomenologia lui Jean-Luc Marion
  • Novus Adam
  • Despărțirea apelor: Biserica și securitatea

Referințe [modificare]

  1. ^ Mihail Neamțu, Curriculum vitae pe pagina IICCMER. Accesat pe 26.11.2012
  2. ^ CADI
  3. ^ Societatea Română de Fenomenologie
  4. ^ Idei în dialog, septembrie 2006
  5. ^ Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc - Anunț important
  6. ^ http://nouarepublica.ro
  7. ^ Carmen Vintilă, Rezultate alegeri parlamentare. Nume grele din ARD au ratat parlamentul, Evenimentul zilei, 12 decembrie 2012
  8. ^ Mihail Neamțu, "Etatismul, un demon", Cotidianul, 13 noiembrie 2007
  9. ^ Fundația Calea Victoriei
  10. ^ Birocrație, ecumenism și socialism eclezial, Blog "Antiteze"
  11. ^ [Bufnița din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 170]
  12. ^ Cotidianul
  13. ^ Editura Sophia
  14. ^ Editura Deisis

Legături externe [modificare]