Petre Țuțea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petre Țuțea

Petre Țuțea
Naștere 6 octombrie, 1902
Boteni
Deces 3 decembrie 1991 (89 ani)
București
Ocupație filosof, eseist, economist, om politic
Religie Creștinism ortodox
modifică Consultați documentația formatului

Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902, Boteni, județul Argeș - d. 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof, economist și om politic român.

Cuprins

Biografie [modificare]

Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, Magna cum laude (1929).

Descris de Emil Cioran:

„«Un marxist entuziast și mistic, dar care nu știa un cuvînt din limba rusă.» (deoarece Țuțea și-a făcut cruce sărutând ziarul Pravda.)[1]”

În anul 1932, fondează revista Stânga: linia generală a vremii, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel și Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea”, VIII, nr. 8-9, 1928), precum și Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea.

În 1933 este referent în Ministerul Comerțului și Industriei, instituție care în 1936 își va schimba numele.

Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde se întâlnește cu Nae Ionescu.

În 1935 a publicat Manifestul revoluției naționale, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță. Între anii 1936-1939 a fost șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, Biroul de publicații economice și propagandă. În 1940 a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior.

Colaborează la diverse publicații, în special la Cuvântul, ziar condus de Nae Ionescu, unde publică articole de economie politică. Printre ceilalți colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu și mulți alți intelectuali ce făceau parte din generația anilor 1930.

În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat după 6 septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naționale.[2] Între 1940-1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

Este arestat de către autoritățile comuniste impuse de sovietici și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 și este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.

După ce a fost eliberat în timpul amnistiei din 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Țuțea s-a aflat sub observația permanentă a securității comuniste. Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii și materiale, printre care o copie a proiectului Prometeu. Către sfârșitul vieții a început o Antropologie creștină concepută schematic în șase capitole:

  1. Problemele sau Cartea întrebărilor;
  2. Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice;
  3. Stilurile sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor, sau Omul estetic;
  4. Științele, sau Disciplinele spiritului omenesc;
  5. Dogmele sau situarea spiritului în imperiul certitudinii;

Petre Țuțea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice și a rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza persecuției a publicat foarte puțin înainte de 1989, însă imediat după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile.

Opera publicată [modificare]

Eseuri filosofice [modificare]

  • Bătrânețea și alte texte filosofice, București, Editura Viitorul Românesc, 1992.
  • Reflecții religioase asupra cunoașterii, ediție îngrijită de Ion Aurel Brumaru, București, Editura Nemira, 1992.
  • Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, Editura România Press, 2006
  • Nelinisti metafizice, ediție îngrijită de Petre Anghel, București, Editura Eros, 1994.
  • Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), antologie, prefață și aparat critic de Mircea Coloșenco, texte stabilite de Sergiu Coloșenco, postfață de Sorin Pavel, Iași, Editura Timpul, 1995.
  • Scrieri filosofice, vol. I, prefață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2005.
  • Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc și postfață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2006.
  • Fragmente, București, Editura Romania Press, 2007.

Dialoguri [modificare]

  • Între Dumnezeu și neamul meu, ediție îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefață și postfață de Marian Munteanu, București, Fundația Anastasia, Editura și Imprimeria „Arta Grafică”, 1992.
  • 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, editate cu o prefață de Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005.
  • Ultimele dialoguri cu Petre Țuțea de Gabriel Stănescu, Criterion Publishing, 2000.

Scrieri monografice [modificare]

  • Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990; ediții ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediție îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007.
  • Aurel-Dragoș Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, București, Editura România Press, 2006.

Scrieri cu caracter economic, politic [modificare]

  • Manifestul revoluției naționale (în colaborare), ediție îngrijită de Marin Diaconu, București, Editura Crater, 1998.
  • Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică. Prefață și text stabilit de Mircea Coloșenco. București, Editura Elion, 2000.
  • Reforma națională și cooperare, prefață și stabilire de text de Mircea Coloșenco, postfață de Mihai Șora, București, Editura Elion, 2001.
  • Anarhie și disciplina forței, prefață și ediție de Mircea Coloșenco, București, Editura Elion, 2002.

Proiecte [modificare]

  • Proiectul de tratat - Eros (fragment din "Teatru Seminar" - reluat în "Fragmente"), Brașov & București & Chișinău, Editura Pronto & Astra, Editura Thetis, Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociației „Porumbeni”, 1992.
  • Problemele sau Cartea întrebărilor (fragment din "Omul" vol. I), Iași, Editura Timpul, 1992.
  • Sistemele sau Cartea intregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu intreguri ontice (fragment din "Omul", vol. II) Iași, Editura Timpul, 1993.
  • Lumea ca teatru. Teatrul seminar, prefață, text stabilit și aparat critic de Mircea Coloșenco, București, Editura Alutus/Vestala, 1993.
  • Omul. Tratat de antropologie creștină, ediție integrală și definitivă îngrijită de Cassian Maria Spiridon, Iași, Editura Timpul, 2004.

Critică [modificare]

Unele din ideile și frazele enunțate de Țuțea, având un conținut non-convențional, au stârnit vii controverse. De exemplu, exprimări de tipul: "Fără Dumnezeu, fără credință, omul devine un animal rațional, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri"[3] îi aduc acuzația de fundamentalism în favoarea creștinismului.

La fel de contestabil este modul cum vede raportul știință-religie:

"Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; științific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evoluționistă a științei."

Atitudinea sa politică este marcată de paradox, un prim exemplu constituindu-l apartenența la Mișcarea Legionară. [4]

Discursul lui Țuțea la adresa ateismului exprimă atitudinea sa subiectivă față de non-religioși:

" O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. " [5]

Spectacole, filme documentare [modificare]

  • Piesa Întâmplări obișnuite și dialogul Bios și Eros în regia lui Dragoș Galgoțiu, la Teatrul Odeon. În 1993, producția a fost prezentată la Festivalul teatrului experimental din Cairo, Egipt, lângă marile piramide.
  • Exerciții de admirație, documentar TVR de Gabriel Liiceanu și Constantin Chelba (o „întâlnire virtuală” Țuțea-Cioran)
  • Două emisiuni din ciclul „Cuvântul care zidește” realizate de Vartan Arachelian.
  • Petre Țuțea și Emil Cioran: O întâlnire posibilă, film realizat de Sorin Ilieșiu și Gabriel Liiceanu, Premiul Special – Festivalul Național, Costinești 1993.

Bibliografie [modificare]

  • Constantin Albuț, Metafizica absolutului la Petre Țuțea, Iași, Sedcom Libris, 2000
  • Ion I. Brătianu, Mereu actualul Petre Țuțea, București, Editura Fundației Culturale „Ion I. Brătianu”, 2003
  • A. I. Brumaru, Pariul cu legenda sau viața lui Petre Țuțea, așa cum a fost ea, București, Editura Athena, 1995
  • Răzvan Codrescu, De la Eminescu la Petre Țuțea, București, Editura Anastasia, 2000
  • Gabriel Gheorghe, Petre Țuțea între legendă și adevăr, Editura Fundației Gândirea, 2001
  • Andrei-Iustin Hossu, Tăinuind cu Petre Țuțea, Criterion Publishing, 2000
  • Vasile C. Nechita, Petre Țuțea și provocarea sa economică, Iași, Sedcom Libris, 2000
  • Alexandru Popescu, Petre Țuțea Between Sacrifice and Suicide, Balliol College, Oxford, UK Ashgate, 2004
  • Radu Preda, Jurnal cu Petre Țuțea, București, Editura Humanitas, 1992; reeditare, Sibiu, Deisis, 2002
  • Radu Sorescu, Petre Țuțea, București, Editura Scripta, 1999; Petre Țuțea, viața și opera, Craiova, Editura Alma, 2003
  • Victor Stoica, Memorii: Petre Țuțea la verticală, Iași, Editura Fides, 1998
  • Isabela Vasiliu-Scraba, Every great intelligence swings between Religion and Philosophy: Nae Ionescu and Petre Țuțea, in vol. In the labyrinth of reflexions, Slobozia, Star Tipp, 2000

Note [modificare]

  1. ^ Mirel Bănică Rusia, «cealaltă» Europă - interviu cu Georges NIVAT Dilema Veche, Anul VII, nr. 320, 1 aprilie 2010.
  2. ^ http://www.tutea.ro/
  3. ^ Citatepedia.ro
  4. ^ HotNews.ro
  5. ^ WikiQuote.org

Legături externe [modificare]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Petre Țuțea.
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Petre_Țuțea&oldid=7833487