Petre Țuțea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petre Țuțea

Petre Țuțea
Născut(ă) 6 octombrie, 1902
Boteni
Deces 3 decembrie 1991 (89 ani)
București
Ocupație filosof, eseist, economist, om politic
Religie catolic[1]

Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902, Boteni, județul Argeș - d. 3 decembrie 1991, București) a fost un eseist, filosof, economist și om politic comunist, apoi legionar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în familia unui preot ortodox, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, Magna cum laude (1929).

Descris de Emil Cioran:

„«Un marxist entuziast și mistic, dar care nu știa un cuvînt din limba rusă.» (deoarece Țuțea și-a făcut cruce sărutând ziarul Pravda.)[2]

În anul 1932 a fondat revista Stânga: linia generală a vremii, unde a semnat cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel și Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea”, VIII, nr. 8-9, 1928), precum și Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea.

În 1933 a fost referent în Ministerul Comerțului și Industriei.

Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde s-a întâlnit cu Nae Ionescu.

În 1935 a publicat Manifestul revoluției naționale, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță. Între anii 1936-1939 a fost șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, Biroul de publicații economice și propagandă. În 1940 a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior.

A colaborat la diverse publicații, în special la Cuvântul, ziar condus de Nae Ionescu, unde a publicat articole de economie politică.

În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat după 6 septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naționale. Între 1940-1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

Este arestat de către autoritățile comuniste și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 și este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.

După ce a fost eliberat în timpul amnistiei din 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Țuțea s-a aflat sub observația permanentă a securității comuniste. Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii și materiale, printre care o copie a proiectului „Prometeu”. Către sfârșitul vieții a început o „Antropologie creștină” concepută schematic în șase capitole:

  1. Problemele sau Cartea întrebărilor;
  2. Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice;
  3. Stilurile sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor, sau Omul estetic;
  4. Științele, sau Disciplinele spiritului omenesc;
  5. Dogmele sau situarea spiritului în imperiul certitudinii;

Petre Țuțea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice și a rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza persecuției a publicat foarte puțin înainte de 1989, însă imediat după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile.

Ultima dorință[modificare | modificare sursă]

Ovidiu Iuliu Moldovan a amintit dorința lui Petre Țuțea de a fi înmormântat în cimitirul greco-catolic din Blaj.[3] Într-un interviu acordat în 1991 Petre Țuțea a făcut publică cererea pe care a lăsat-o la Uniunea Scriitorilor, pentru a fi înmormântat la Blaj, arătând că a plătit inclusiv banii pentru înmormântare.[4] Această ultimă dorință nu i-a fost îndeplinită.

Opera publicată[modificare | modificare sursă]

Eseuri filosofice[modificare | modificare sursă]

  • Bătrânețea și alte texte filosofice, București, Editura Viitorul Românesc, 1992.
  • Reflecții religioase asupra cunoașterii, ediție îngrijită de Ion Aurel Brumaru, București, Editura Nemira, 1992.
  • Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, Editura România Press, 2006
  • Neliniști metafizice, ediție îngrijită de Petre Anghel, București, Editura Eros, 1994.
  • Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), antologie, prefață și aparat critic de Mircea Coloșenco, texte stabilite de Sergiu Coloșenco, postfață de Sorin Pavel, Iași, Editura Timpul, 1995.
  • Scrieri filosofice, vol. I, prefață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2005.
  • Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc și postfață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2006.
  • Fragmente, București, Editura Romania Press, 2007.

Dialoguri[modificare | modificare sursă]

  • Între Dumnezeu și neamul meu, ediție îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefață și postfață de Marian Munteanu, București, Fundația Anastasia, Editura și Imprimeria „Arta Grafică”, 1992.
  • 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, editate cu o prefață de Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005.
  • Ultimele dialoguri cu Petre Țuțea de Gabriel Stănescu, Criterion Publishing, 2000.

Scrieri monografice[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990; ediții ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediție îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007.
  • Aurel-Dragoș Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, București, Editura România Press, 2006.

Scrieri cu caracter economic, politic[modificare | modificare sursă]

  • Manifestul revoluției naționale (în colaborare), ediție îngrijită de Marin Diaconu, București, Editura Crater, 1998.
  • Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică. Prefață și text stabilit de Mircea Coloșenco. București, Editura Elion, 2000.
  • Reforma națională și cooperare, prefață și stabilire de text de Mircea Coloșenco, postfață de Mihai Șora, București, Editura Elion, 2001.
  • Anarhie și disciplina forței, prefață și ediție de Mircea Coloșenco, București, Editura Elion, 2002.

Proiecte[modificare | modificare sursă]

  • Proiectul de tratat - Eros (fragment din "Teatru Seminar" - reluat în "Fragmente"), Brașov & București & Chișinău, Editura Pronto & Astra, Editura Thetis, Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociației „Porumbeni”, 1992.
  • Problemele sau Cartea întrebărilor (fragment din "Omul" vol. I), Iași, Editura Timpul, 1992.
  • Sistemele sau Cartea intregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu intreguri ontice (fragment din "Omul", vol. II) Iași, Editura Timpul, 1993.
  • Lumea ca teatru. Teatrul seminar, prefață, text stabilit și aparat critic de Mircea Coloșenco, București, Editura Alutus/Vestala, 1993.
  • Omul. Tratat de antropologie creștină, ediție integrală și definitivă îngrijită de Cassian Maria Spiridon, Iași, Editura Timpul, 2004.

Critică[modificare | modificare sursă]

Unele din ideile și frazele enunțate de Țuțea, având un conținut neconvențional, au stârnit controverse. De exemplu, exprimări de tipul: "Fără Dumnezeu, fără credință, omul devine un animal rațional, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri"[5] îi aduc acuzația de fundamentalism în favoarea creștinismului.

La fel de contestabil este modul cum vede raportul știință-religie:

"Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; științific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evoluționistă a științei."

Atitudinea sa politică este marcată de paradox, un prim exemplu constituindu-l apartenența la Mișcarea Legionară[6].

Discursul lui Țuțea la adresa ateismului exprimă atitudinea sa subiectivă față de nereligioși:

" O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. "

Spectacole, filme documentare[modificare | modificare sursă]

  • Piesa Întâmplări obișnuite și dialogul Bios și Eros în regia lui Dragoș Galgoțiu, la Teatrul Odeon. În 1993, producția a fost prezentată la Festivalul teatrului experimental din Cairo, Egipt, lângă marile piramide.
  • Exerciții de admirație, documentar TVR de Gabriel Liiceanu și Constantin Chelba (o „întâlnire virtuală” Țuțea-Cioran)
  • Două emisiuni din ciclul „Cuvântul care zidește” realizate de Vartan Arachelian.
  • Petre Țuțea și Emil Cioran: O întâlnire posibilă, film realizat de Sorin Ilieșiu și Gabriel Liiceanu, Premiul Special – Festivalul Național, Costinești 1993.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Adevărul literar și artistic, nr. 145 din 6 decembrie 1992.
  2. ^ Mirel Bănică Rusia, «cealaltă» Europă - interviu cu Georges NIVAT Dilema Veche, Anul VII, nr. 320, 1 aprilie 2010.
  3. ^ Amintiri, Jurnalul Național, 23 martie 2008.
  4. ^ România Liberă, 7-8 decembrie 1991, pag. 2.
  5. ^ Citatepedia.ro
  6. ^ HotNews.ro

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantin Albuț, Metafizica absolutului la Petre Țuțea, Iași, Sedcom Libris, 2000
  • Ion I. Brătianu, Mereu actualul Petre Țuțea, București, Editura Fundației Culturale „Ion I. Brătianu”, 2003
  • A. I. Brumaru, Pariul cu legenda sau viața lui Petre Țuțea, așa cum a fost ea, București, Editura Athena, 1995
  • Răzvan Codrescu, De la Eminescu la Petre Țuțea, București, Editura Anastasia, 2000
  • Gabriel Gheorghe, Petre Țuțea între legendă și adevăr, Editura Fundației Gândirea, 2001
  • Andrei-Iustin Hossu, Tăinuind cu Petre Țuțea, Criterion Publishing, 2000
  • Vasile C. Nechita, Petre Țuțea și provocarea sa economică, Iași, Sedcom Libris, 2000
  • Alexandru Popescu, Petre Țuțea Between Sacrifice and Suicide, Balliol College, Oxford, UK Ashgate, 2004
  • Radu Preda, Jurnal cu Petre Țuțea, București, Editura Humanitas, 1992; reeditare, Sibiu, Deisis, 2002
  • Radu Sorescu, Petre Țuțea, București, Editura Scripta, 1999; Petre Țuțea, viața și opera, Craiova, Editura Alma, 2003
  • Victor Stoica, Memorii: Petre Țuțea la verticală, Iași, Editura Fides, 1998
  • Isabela Vasiliu-Scraba, Every great intelligence swings between Religion and Philosophy: Nae Ionescu and Petre Țuțea, in vol. In the labyrinth of reflexions, Slobozia, Star Tipp, 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Petre Țuțea.

Interviuri