Măr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la o specie de plante. Pentru alte sensuri, vedeți Măr (dezambiguizare).
MărAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Malus domestica - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-108.jpg
Malus domestica
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Rosales
Familie: Rosaceae
Subfamilie: Maloideae sau Spiraeoideae
Gen: Malus
Specie: M. domestica
Nume binomial
Malus domestica
Borkh.
Soiul de mere „Idared“.
Mar Starkrimson, Bot de iepure, cultivat in Panciu, VN
Soiul de mere "Ionatan"
Soiul "Golden delicios"

Mărul este o specie de plante din familia Rosaceae. Această specie cuprinde între 44 și 55 de soiuri, care se prezintă ca pomi sau arbuști. Varietățile de măr cresc în zona temperată nordică din Europa, Asia și America de Nord, printre acestea existând un număr mare de hibrizi.

Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.

Utilizări medicinale[modificare | modificare sursă]

Chiar dacă este un aliment, calitățile sale terapeutice sunt cunoscute încă din timpuri străvechi. Plinius cel Bătrân îl recomandă în bolile de stomac, iar ceva mai târziu, călugărița Hildegard von Bingen recomandă mărul contra migrenelor, a durerilor de ficat și de splină.[necesită citare]

Mărul are acțiune tonică, diuretică, uricolitică, depurativă, antiseptică, intestinală, laxativă. Este indicat în astenie, surmenaj, convalescență, graviditate, anemie, reumatism, gută, litiază urică, hepatită, colibaciloză, stări febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie, diabet și altele.[necesită citare]

Partea comestibilă a mărului este receptaculul (o prelungire a codiței), iar fructul în sine este ceea ce se numește în termeni populari „cotor”, parte care în cele mai multe cazuri nu este comestibilă.

Cercetările sugerează că merele pot reduce riscul de cancer la colon, cancerul de prostată și cancerul pulmonar.[1] Cojile de mere conțin acid ursolic, care, pe baza experimentelor pe șobolani, crește masa mușchilor scheletici și a țesutul adipos brun, de asemenea scade grăsimea de culoare albă, reduce obezitate, intoleranța la glucoză și steatoza hepatică.[2]

Producători principali[modificare | modificare sursă]

Cei mai importanți 10 producători (tone)
Locul Țara 2010 2011 2012
1 uChina China 33.263.000 35.985.000 37.000.000
2 Statele Unite ale Americii Statele Unite 4.214.599 4.275.108 4.110.046
3 Turcia Turcia 2.600.000 2.680.075 2.889.000
4 Polonia Polonia 1.877.906 2.493.078 2.877.000
5 India India 1.777.200 2.891.000 2.203.000
6 Italia Italia 2.204.972 2.411.201 1.991.312
7 Iran Iran 1.662.430 1.842.972 1.700.000
8 Chile Chile 1.624.242 1.588.347 1.625.000
9 Rusia Rusia 992.000 1.200.000 1.403.000
10 Franţa Franța 1.778.433 1.857.349 1.382.901
Lumea 60.271.191 65.800.145 63.454.495
Sursă: FAO [3]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://cancer.stanford.edu/information/nutritionAndCancer/reduceRisk/
  2. ^ Kunkel SD, Elmore CJ, Bongers KS, Ebert SM, Fox DK, et al. (2012) Ursolic Acid Increases Skeletal Muscle and Brown Fat and Decreases Diet-Induced Obesity, Glucose Intolerance and Fatty Liver Disease. PLoS ONE 7(6): e39332. doi:10.1371/journal.pone.0039332
  3. ^ Production of Apple by countries”. UN Food & Agriculture Organization. 2011. http://faostat.fao.org/site/339/default.aspx. Accesat la 19 decembrie 2013. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]