Mănăstirea Snagov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mănăstirea Snagov
Mânăstirea Snagov

Mănăstirea Snagov (2006)
Informații generale
Ctitor Mircea cel Bătrân
Datare 1408
Site web www.snagov.ro
Localizare
Țara România
Localizare Snagov, Ilfov
Cod LMI IF-II-a-A-15312
Cod RAN 105179.03.02 105179.03.01, 105179.03.02

Mănăstirea Snagov este un important monument istoric și de artă feudală din Țara Românească, care se găsește pe insula situată în partea nordică a lacului Snagov, din apropierea localității Snagov. Mănăstirea este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestată documentar în 1408. A fost refăcută de mai multe ori de alți domnitorii, printre care se pot menționa Vlad Țepeș și Mircea Ciobanu.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Manastirea Snagov
Manastirea Snagov

Biserica este construită în stil bizantin având elemente decorative în stil românesc. Exteriorul este păstrat în cărămidă aparentă se observă formele cărămizilor și măiestria artistică a acestui monument. Biserica are balcon, navă și altar. Balconul era susținut de 16 stâlpi de diverse forme geometrice, foarte frumos ornate cu cărămidă aparentă. Se pot vedea la exteriorul pronaosului. Până în anul 1856 a funcționat și o închisoare, pentru trădători și tâlhari. Tunel de refugiu pe sub apă și clopotniță. Clopotniță măreață din piatră de râu și cărămidă aparentă. Stil neoromânesc și bizantin Mihai Viteazul, printr-un document din decembrie 1595, dăruiește mânăstirii de călugărițe Turbațile, din satul Bătiești, hramul “Ațipirii prea sfintei noastre Născătoare de Dumnezeu ”. Prin urmare mânăstirea exista înainte de această dată.Din inscripțiile săpate în lemn de unul din preoții deservenți aici putem citi: “Oprea Ierei; Io Constantin (Brâncoveanu) Voievod leat 7200” (1792-1793) ceea ce denotă că la această dată s-au făcut unele lucrări la biserică, probabil de Mihai Cantacuzino spătarul, în memoria stolnicului Constantin Cantacuzino ucis la Mânăstirea Snagov. A fost schit de călugărițe până la 1810 când Mitropolitul Filitis l-a desființat mutând obștea la Țigănești.Cutremurul din 1814 a produs grave stricăciuni bisericii.[1]

Mănăstirea Snagov, cunoscuta și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situata pe o mica insula din partea de Nord-Vest a lacului Snagov. Vechi centru de spiritualitate și cultura ortodoxa, el dăinuie pe temeliile unei vechi așezări dacice. În urma cercetărilor arheologice din 1933, o prima așezare monahală a existat aici în secolul al XI-lea, care, fiind din lemn, a ars. Prima atestare documentara scrisa, referitoare la aceasta mănăstire, datează din a doua jumătate a sec. al XIV–lea, din timpul domniilor lui Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1453 Vladislav al II- lea zidește un paraclis cu hramul "Buna Vestire", scufundat în jurul anului 1600, ale cărui uși împărătești se păstrează la Muzeul Național de Arta. În jurul anului 1456 Vlad Țepeș, dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel de refugiu pe sub apa, care ar exista și astăzi. Pe locul acesta, încărcat de mister și bântuit de sufletele celor uciși, se înălța biserica actuala zidita de Neagoe Basarab la 1521. Biserica a suferit mari refaceri in timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Pridvorul a fost transformat in pronaos, prin zidirea spatiilor dintre coloane, la jumătatea sec. XVI. Biserica a fost pictata in timpul domniei lui Petru Schiopul in 1563 de Dobromir cel Tanar. Aceasta pictura este pastrata doar in pronaos. In naos si altar, actuala pictura este facuta, in 1815, de Gheorghe Zugravul. Biserica a fost folosita ca necropola domneasca, astfel se mai pastreaza pietrele de mormant ale unor dregatori decapitati pentru tradare sau calugariti cu forta pentru acelasi motiv ca: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofatul, Parvu Vornicul, Ioan Calugarul, Serafim Mitropolitul. In naos, in fata usilor imparatesti, se afla lespedea funerara a voievodului Vlad Tepes, ucis in 1476 in padurea din preajma Baltenilor. Tot aici, si-a gasit sfarsitul, in decembrie 1662, si batranul postelnic Constantin Cantacuzino. Manastirea s-a afirmat ca un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care a instalat o tipografie in 1643. Apogeul cultural a fost atins in timpul lui Constantin Brancoveanu, cand staret al manastirii este Antim Ivireanul (1694-1705), devenit mai tarziu mitropolit al Tarii Romanesti. El a tiparit carti bisericesti in limbile romana, greaca, araba, slavona si gruzina care au dus faima mesterilor de la Snagov in Grecia, Asia Mica si Egipt. Biserica afectata de pe urma cutremurelor din 1977 si 1986 a fost consolidata in anii 1998 – 2000.[2]

Lăcaș de cultură și artă[modificare | modificare sursă]

Biserica Snagov -interior
Biserica Snagov -interior
Pasarela pietonala spre manastire

Mănăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important centru monahic dar și de cultură, întrucât domnitorul Constantin Brâncoveanu a înființat aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Printre alții, tipografia l-a avut în fruntea sa pe cărturarul Antim Ivireanul, care a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în limba română cu caractere latine. Astfel, întâia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost „Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena”. Printre altele, Mănăstirea Snagov a adăpostit valori materiale și culturale deosebite, funcționând simultan ca muzeu și bancă. Mănăstirea a adăpostit pentru perioade îndelungate de timp unul din centrele de batere al monedei din Valahia, fiind firesc denumită popular și "bănie". Deloc surprinzător, unii domnitori au folosit așezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu și ascunziș, dar și ca loc de temniță și supliciu.

Poziție strategică[modificare | modificare sursă]

Datorită poziție sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun. Spre exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țara Românească, capii revoluției în frunte cu Nicolae Bălcescu au găsit refugiu la Mănăstirea Snagov.

Podul construit din bârne de stejar, care lega insula de țărmul lacului, a fost incendiat în timpul Revoluției din 1821, nemaifiind niciodată refăcut.

Mormântul lui Vlad Țepeș[modificare | modificare sursă]

Se pare că mănăstirea ar fi devenit faimoasă după presupusa înmormântare a lui Vlad Țepeș în incinta acesteia. Conform legendei, după moartea lui Vlad Țepeș, survenită în urma bătăliei cu turcii din 1476, care îi susținuseră pe Dănești în obținerea tronului Valahiei, călugării mânăstirii i-ar fi găsit și ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi înmormântat creștinește după "limpezirea apelor". Înmormântarea s-ar fi petrecut pe ascuns și fără nici un fast din cauza noului domnitor instalat de turci, care era din familia Dăneștilor.

Ipoteza a fost desigur cercetată, dar adevărul nu poate fi încă stabilit cu precizie. Mormântul găsit în pranaosul uneia dintre biserici, care avea piatra funerară de acoperire îndepărtată, conținea în sicriul său putrezit osemintele unui bărbat îmbrăcat în straie scumpe.

Istoricii însă infirmă ipoteza Snagovului și afirmă cu probe cocludente că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria sa de la Comana. Falsa legătură dintre Țepeș și Snagov nu are nici un temei, în opinia reputatului medievist Constantin Rezachevici.

Imagini[modificare | modificare sursă]


  1. ^ http://www.europeana.eu/portal/record/2020716/HA_IF_II_a_A_15312.html
  2. ^ Lăcașe de cult, CIMEC

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mănăstirea Snagov