Liviu Deleanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lipe Kligman
Pseudonim Liviu Deleanu
Naștere 21 februarie 1911(1911-02-21)
Iași
Deces 12 mai 1967 (56 de ani)
Chișinău
Ocupație Poet, dramaturg

Liviu Deleanu (născut Lipe Kligman; pe 8 februarie 1911, Iași - d. 12 mai 1967, Chișinău) a fost un poet român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Liviu Deleanu s-a născut la 8 februarie 1911, la Iași. Liviu nu-și iubea copilăria, zicea că a fost foarte grea, fară bucurii și jocuri copilaresti (“ unica mea jucărie a fost o papușă de cîrpe). Era un copil frumos,cu bucle mari aurii, lăsate pe umeri. Mama îl purta ca pe o fetiță.A trait în frig și în foame. Îi placea foarte mult să citească. Citea tot ce-i nimerea sub mînă. Mama îi dădea cîte un leu să-și cumpere un covrig și el strîngea leul, ca să-și poată cumpăra unica revistă pentru copii. În orașul natal intră la studii la gimnaziu, dar, din lipsă de surse, este nevoit să abandonaze. Pleacă la București, unde se angajează ca litograf, apoi corector la o tipografie. Literatura o „îmbrățișează” de la o vîrstă destul de fragedă: la doar 15 ani redactează revistele „Prospect” și „Vitrina literară”. Poezia timpurie a lui L.Deleanu, cum ar fi volumul „Oglinzi fermecate”, apărut în 1927, este influențată de marii scriitorii moderniști, ca Charles Baudelaire, George Bacovia, Ion Pillat.Urmează placheta „Ceasul de veghe” (1937), înalt apreciată de G. Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent”; versurile din acest volum sunt pline de compătimire pentru martirii războiului civil din Spania. Anul 1940 înseamnă pentru L. Deleanu, în afară de faptul că îi apare al treilea volum de versuri „Glod alb”, un eveniment care îi va marca destinul literar din continuare: poetul s-a refugiat în Basarabia. În timpul războiului din 1941 – 1945 poetul plăsmuiește o serie de cîntece inspirate („Cîntec scris pe patul armei”, „Cantec scris pe lat de palos” etc.). După război activează în domeniul literaturii pentru copii: „Poezii pentru copii” (1947), „Mi-i drag să meșteresc” (1955), „Bucurii pentru copii”(1956), „Licurici” (1961) ș.a. La poezia pentru adulți se întoarce în 1952, cînd apare cartea „Vremuri noi”, poemul „Krasnodon” (ulterior intitulat „Tinerețe fără moarte”) și basmul dramatic „Buzduganul fermecat”. Talentul liric al lui Liviu Deleanu s-a manifestat din plin în cărțile „Dragostea noastră cea de toate zilele” (1966) și postumele „Cartea dorului” (1968) și „Destăinuire” (1970). Lui Liviu Deleanu îi aparțin și traducerile din I. Krylov, A.Puskin, N.Nekrasov, M. Lermontov, A. Tvardovskij, K. Simonov, S. Marsak, K. Cukovskij ș.a. Versurile sale, la rîndul lor, sunt traduse în mai multe limbi și sunt reeditate în Moldova și peste hotarele ei. Poetul s-a stins din viață la 12 mai 1967 la Chișinău. Actualmente, numele lui Liviu Deleanu îl poartă o stradă și un liceu din municipiul Chișinău, sectorul Buiucani.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Oglinzi fermecate (1927)
  • Ceasul de veghe, București, Șantier, 1937
  • Glod alb (1940)
  • Poezii pentru copii (1947)
  • Mi-i drag sa meșteresc (1955)
  • Bucurii pentru copii (1956)
  • Licurici (1961)
  • Vremuri noi (1952)
  • Dragostea noastră cea de toate zilele (1966)
  • Cartea dorului (1968)
  • Alecsandri

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Barbu Rabii, Freamătul de-a pururi viu (monografie despre activitatea lui Liviu Deleanu). Chișinău: Lumina, 1971.

Legături externe[modificare | modificare sursă]