Leopold Ferdinand de Austria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arhiducele Leopold Ferdinand
Leopoldo Fernando de Austria-Toscana.jpg
Căsătorit(ă) cu Wilhelmine Abramovic
Maria Ritter
Clara Groger
Nume complet
Leopold Ferdinand Salvator Marie Joseph Johann Baptist Zenobius Rupprecht Ludwig Karl Jacob Vivian
Casa regală Casa de Habsburg-Lorena
Tată Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana
Mamă Alice de Bourbon-Parma
Naștere 2 decembrie 1868(1868-12-02)
Salzburg
Deces 4 iulie 1935 (66 de ani)
Berlin

Arhiducele Leopold Ferdinand de Austria (2 decembrie 18684 iulie 1935) a fost fiul cel mare al lui Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și a celei de-a doua soții, Alice de Bourbon-Parma.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1892 și 1893 Leopold l-a acompaniat pe Arhiducele Franz Ferdinand de Austria într-un voiaj pe mare prin Canalul Duez în India și Australia. Leopold și Franz Ferdinand s-au certat iar Leopold a părăsit excursia la Sydney și s-a întors în Austria.[1] El a fost demis din marina austro-ungară și a intrat într-un regiment de infanterie la Brno. În cele din urmă a fost numit colonel al regimentului 81.[2]

Leopold s-a îndrăgostit de o prostituată, Wilhelmine Adamovicz, pe care a întâlnit pentru prima dată în Augarten - un parc din Viena (alte surse susțin că prima lor întâlnire a avut loc în Olmütz), a avut un copil nelegiti cu o altă femeie cu puțin timp înainte de întâlnirea cu Wilhelmine. Părinții lui i-au oferit 100.000 de florentini cu condiția să-și părăsească amanta. El a refuzat să facă acest lucru și în schimb a decis să renunțe la coroană, pentru a putea să se căsătorească cu ea.

Renunțarea la titlu[modificare | modificare sursă]

La 29 decembrie 1902 s-a anunțat că împăratul Franz Joseph I al Austriei a aprobat cererea lui Leopold de a renunța la rangul de arhiduce.[3] Numele său a fost șters din Ordinul Lâna de Aur și din lista armatei. A luat numele de Leopold Wölfling după un vârf din Munții Erzgebirge. I s-a interzis să intre în Austria și a devenit cetățean elvețian.

Dopă Primul Război Mondial, familia a încetat să-i trimită venitul lunar. S-a întors în Austria și a deschis un magazin de delicatese în Viena unde a vândut salam și ulei de măsline.[4]

În 1924 Wölfling a publicat o biografie în limba cehă, Poslední Habsburkové: vzpomínky a úvahy (Ultimul dintre Habsburgi: Memorii și gânduri). În 1930 o ediție în limba engleză a apărut cu titlul My Life Story: From Archduke to Grocer. O ediție în limba germană a apărut în 1935 în Austria.

Wölfling s-a căsătorit de trei ori:

  • Wilhelmine Abramovic (1877-1908)
  • Maria Ritter (1877-1938)
  • Clara Groger (1910-1941)

Wölfling a murit la Berlin.[5]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicholas Horthy, Memoirs ( London: Hutchinson, 1956), 70-71.
  2. ^ Almanach de Gotha, 1902 (Gotha: Justus Perthes, 1902), 10.
  3. ^ Wiener Zeitung ( 29 December 1902), page 1.
  4. ^ "Unser Anton", Time Magazine ( 9 December 1929).
  5. ^ "Ex-Archduke's Death In Poverty", The Times ( 5 July 1935): 13.