Prostituție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cartierul roșu din Frankfurt

Prostituția este definită de Codul Penal din România ca "Fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane", în timp ce, la nivel european se preferă definirea ca "acțiunea de satisfacere, obișnuit sau ocazional, contra cost, a dorințelor sexuale ale unei persoane". [1]

În general, cu termenul de prostituție se indică activitatea celor ce oferă prestații sexuale în schimbul plății unei sume de bani. Activitatea, oferită de persoane de orice orientare sexuală, poate avea caracter autonom, profesional, de obișnuință sau ocazional.

Folosirea termenului nu este univocă și în funcție de țară, de perioada istorica sau de contextul socio-cultural poate include orice act sexual și orice tip de plată (chiar și nebănească) sau să-i indice, din punct de vedere moral și în mod eronat, pe cei ce întrețin acte sexuale în afara căsătoriei, sau au un stil de viață similar celor ce oferă prestații sexuale considerate imorale.

Strict legată de prostituție este exploatarea acesteia, sau proxenetismul, practicat de către persoane ce se prezintă drept „protectori”. Mai există și alte figuri legate de fenomenul prostituției, fapt pentru care se poate configura, în locul exploatării efective, infracțiunea de favorizare.

Prostituția în lume este reglementată juridic în mod amplu și foarte variat, de la pedeapsa capitală până la legalizarea completă.

Definiție[modificare | modificare sursă]

Prostituția poate fi clasificată în grupuri foarte ample, fiecare cu caracteristici și modalități de manifestare proprii, în funcție de orientarea sexuală a celui ce oferă prestația sau în funcție de prestația oferită. Există prostituție feminină, prostituție masculină și prostituție transsexuală.

Acestor grupuri principale li se adaugă fenomene ca prostituția minorilor, prostituția virtuală oferită prin intermediul internetului cu ajutorul webcam-urilor și asistenții sexuali (prestații oferite celor cu handicap).

Prostituția este un fenomen ilegal în foarte multe țări și constituie un subiect social intens dezbătut. Este foarte comună prostituția în stradă, în care exercitantul își oferă serviciile în stradă, așteptând eventuali clienți și folosindu-se de ținute „atractive”. Prestația sexuală este consumată de obicei în autoturismul clientului sau în camerele unui hotel. Prostituatele din stradă mai sunt numite ironic „lucrătoarele stradale”.

În general oferta stradală se concentrează în zone bine determinate, ca de exemplu străzile intens frecventate sau cartierele periferice. În unele state există zone dedicate special prostituției, așa-numitele „cartiere cu lumini roșii”.

În alte țări prostituția se practică în locuri dedicate, numite bordeluri, sau în case destinate exclusiv acestei activități.

Abordare feministă[modificare | modificare sursă]

Oferirea unor plăceri sexuale în schimbul unor avantaje materiale este înțelesul cel mai comun pe care îl dăm prostituției. În funcție de faptul că angajarea poate fi consimțită sau nu, prostituția se distinge în două categorii: prostituție benevolă și prostituție forțată. Diferențierea celor două categorii este discutabilă prin faptul că și în prostituția benevolă se poate vorbi de o constrângere (economică, socială, culturală), la fel cum și în prostituția forțată este detectabil, uneori, un element de "aventură asumată” într-o lume cu foarte multe necunoscute. Dacă prostituția, în general, este asemuită unei relații contractuale (C. Pateman, 1988), cele două tipuri de prostituție diferă esențial prin faptul că în prostituția benevolă persoana care se prostituează poate să se pronunțe asupra "clauzelor contractuale” (poate negocia relația între servicii și plată), pe când în prostituția forțată persoana care se prostituează este obiectul unui contract între alte părți. O situație intermediară între cele două este cea în care interesele persoanei care se prostituează sunt "reprezentate” de către un intermediar, un proxenet. Dacă exersarea "meseriei” de prostituat este accesibilă și bărbaților, statisticele arată că într-o proporție de 95% prostituția benevolă este practicată de femei, iar cazuri de prostituție forțată a bărbaților nu se cunosc. Această realitate este considerată "produsul unei societăți patriarhale” în care prostituția nu este altceva decât reflexul dominației masculine "prostituatele sunt aservite unor clienți, tot așa cum nevestele sunt aservite soților", Pateman C., 1988:194).

Prostituția benevolă[modificare | modificare sursă]

Deși pare a se reduce la un schimb între prestarea unui serviciu sexual și o plată corespunzătoare, prostituția este astăzi condamnată din mai multe perspective. Ea este considerată un rău pentru că:

  1. Reflectă relațiile paternaliste dintr-o societate în care rolul femeii rămâne unul legat de satisfacerea "nevoilor” masculine.
  2. Apare ca posibilitate a unor câștiguri într-un mediu în care supraviețuirea economică este dramatică cu precădere pentru femei (rata de sărăcie printre femei este considerabil mai mare decât printre bărbați).
  3. Continuă și întărește aservirea și degradarea femeilor.

Primele două argumente pun în evidenă faptul că prostituția este o consecință a unor valori care fundamentează viața socială în forma în care ea funcționează astăzi: în familie, în munca din afara casei sau în instituțiile politice (Shrage L., 1997:335). Eliminarea discriminării femeii ar fi pasul hotărâtor în asanarea acestei realități considerate ca o aberație socială (Ibid).

Alți autori (de exemplu, Primoratz Igor, 1997: 339-358) văd în prostituție o expresie a libertății persoanei de a-și hotărî singură felul în care își trăiește viața. Atâta vreme cât un stil de viață nu produce un rău social, el nici nu ar trebui sancționat.

Legislațiile care condamnă prostituția nu certifică nici una din aceste poziții, nici nu recunosc că prostituția este o consecință a unui rău social mai profund, nici nu văd în această formă de a câștiga bani o "meserie” acceptabilă social. Legislația României este un asemenea caz. Prin articolul 328 din Codul Penal, prostituția este pedepsită cu închisoare de la trei luni la trei ani.

Prostituția forțată[modificare | modificare sursă]

Prostituția forțată este cunoscută și sub numele de trafic de femei, comerț cu sex, trafic de carne vie, proxenetism. Termenii care denumesc această realitate dau seamă nu numai de felul în care ea se desfășoară, dar și de felul în care ea se încadrează juridic.

Este numită prostituție pentru că din exercițiul actului sexual se câștigă bani, este o prostituție forțată pentru că persoanele, de obicei de sex femeiesc, care se prostituează sunt sechestrate și obligate prin acte de violență să aibe raporturi sexuale. Noțiunea de trafic indică faptul că, în majoritatea cazurilor, persoanele de sex femeiesc părăsesc țara de origine și sunt obligate să se prostitueze într-o altă țară. Este un comerț cu sex pentru că femeile sunt tratate ca o marfă de care beneficiază traficanții. Traficul cu femei destinate să se prostitueze forțat intră în categoria mai largă a traficului cu carne vie în care anumite persoane sunt silite să presteze munci în beneficiul unor "cumpărători". Este vorba de o sclavie "modernă” din care face parte și sclavia sexuală (Bindman J., 1998: 66).

Sclavia sexuală este un fenomen răspândit în întreaga lume. Ea cuprinde și tinere fete sub 14 ani. În Europa, țările din care se recrutează cele mai multe "victime” sunt Moldova, Ucraina și România. Deși acest fenomen este posibil datorită unui ansamblu de factori, el este asociat cel mai frecvent sărăciei (Wijers M., 1998 : 73), lipsei de educație și insecurității socio-familiale.

În România, legislația de până în 2001 nu prevede pedepse decât pentru proxenetism, infracțiunea care constă în fapta de a îndemna sau constrânge o persoană la prostituție, ori de a înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană, ori de a recruta persoane pentru prostituție sau de a face trafic de persoane în acest scop (art 329. Cod penal). În acest fel, traficul de femei este considerat ca fiind o formă de prostituție, deci penalizabilă legal. Astfel, din victime, persoanele de sex femeiesc traficate devin infractoare și se neglijează sau se exclude faptul că, în cele mai multe cazuri, este vorba de sechestrare forțată, de viol, de abuz fizic și psihic, de șantaj.

Prostituată[modificare | modificare sursă]

Prostituată dintr-un bordel din Amsterdam, întâmpinând clienții

Prostituată se numește o femeie care practică prostituția.[2]

Conform concepției tradiționale, prostituție se numește ocupația femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale.[3]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Există mărturii despre prostituția practicată în Antichitate în templele construite în Orientul Mijlociu și tot bazinul mediteranean. În Grecia Antică și Roma Antică, bordelurile erau funcționale chiar cu "licență" oficială, prima atestare fiind înregistrată în Atena, în anul 694 i.H.[4]

În Antichitate prostituata se numea hetairă, termen din limba greacă, cu înțelesul de tovarășă, însoțitoare. În Grecia Antică hetaira indica o categorie specială, comparabilă cu o curtezană din Renaștere sau din Franța secolului al XVIII-lea.[5]

In stilul vulgar, prostituata mai este numită curvă, astfel fiind denumite și femeile care aveau relații sexuale extraconjugale, sau persoanele lipsite de caracter. In Războiul de treizeci de ani, erau femei destinate militarilor numite în germană „Trosshure“ (hure - curvă).

Situația în România[modificare | modificare sursă]

Codul Penal al României (2006) definește prostituția ca fiind fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane. În acest cod, fapta este considerată infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.[6]Deci, nu numai femeia poate practica prostituția.

În același timp, îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană se definește de Codul Penal al României 2006 ca proxenetism și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.[6]

În actualul Cod prostituția înseamnă doar raportul sexual, adică actul sexual clasic dintre un bărbat și o femeie, ceea ce, din perspectiva prostituției contemporane, nu mai este foarte actual. Dacă textul care incriminează actualmente prostituția este interpretat corect, probabil că cea mai mare parte a actelor sexuale practicate pentru bani ar ieși din sfera penalului, deoarce sexul oral și sexul anal nu ar intra în sfera noțiunii de raporturi sexuale.[7]

În noul Cod Penal, intrat în vigoare de la 1 februarie 2014, prostituția nu mai este infracțiune, ci doar contravenție, care se pedepsește cu amendă. În cazul în care persoana care este prinsă practicând prostituția nu plătește amenda, va trebui să presteze muncă în folosul comunității, sub supravegherea primăriei.[8]

Situația în alte țări[modificare | modificare sursă]

Autoritățile din unele țări, ca Olanda, Germania, Austria, Grecia, Danemarca, Noua Zeelanda au legalizat prostituția. În Olanda, din ianuarie 2001, prostituția este considerată o profesie ca oricare alta, prostituatele au dreptul să ceară condiții igienice de muncă, siguranță la locul de muncă etc. și plătesc taxe din veniturile încasate din prostituție.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reglementarile legale privind prostitutia
  2. ^ Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
  3. ^ Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000
  4. ^ a b Sexul pe bani - țări care au legalizat prostituția
  5. ^ Vânzătoarele de plăceri
  6. ^ a b Codul Penal al României 2006
  7. ^ S-a furat Prostituția din Codul penal!
  8. ^ Prostituția nu mai este infracțiune în noul Cod Penal

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002, Gabriela Blebea Nicolae
  • Dragoș Carciga, Problematica prostituției în România interbelică, Editura?,
  • Adrian Majuru, Prostituția între cuceritori și plătitori, Editura Paralela 45, 2007
  • Lelia Zamani, Oameni și locuri din vechiul București, Editura Vremea, 2008
  • G.M. Zamfirescu, Maidanul cu dragoste, Editura Litera Internațional, 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Prostituția în România