Ardere pe rug
Arderea pe rug a fost o pedeapsă aplicată, în special în Evul Mediu, celor acuzați de vrăjitorie sau erezie. Execuția celor condamnați la moarte consta prin arderea lor de vii pe rug constituit dintr-o grămadă de lemne.
Această metodă de execuție la moarte a fost aplicată din Evul Mediu timpuriu până în ultima perioadă a acestei ere (secolul al XV-lea–secolul al XVI-lea). Sentința era dată de inchiziție, fiind astfel executați cei învinuiți de vrăjitorie sau erezie. Dacă osânditul recunoștea vinovăția faptei sale, atunci călăul îl strangula înainte de aprinderea rugului sau i se legau saci cu praf de pușcă pentru a simula focul Sodomei care, după Biblie, ar fi ars sub o ploaie de foc. Vrăjitoarele erau arse pe rug pentru ca sufletul lor să ajungă în rai.
În India [modificare]
Arsul pe rug a fost practicat până în secolul al XIX-lea, fiind arse frecvent văduvele împreună cu cadavrul soțului decedat. Această moarte a văduvei care își urma benevol soțul era considerată o faptă eroică; totuși, se presupune că văduva era obligată să accepte acest ritual barbar. Cu toate că din anul 1829 această practică este interzisă prin lege, se relatează că și în prezent se mai practică acest ritual în unele regiuni din India.
Persoane cunoscute arse pe rug [modificare]
- Jan Hus
- Jakob Hutter
- Hans Böhm (Pauker von Niklashausen)
- Girolamo Savonarola
- Jörg Blaurock
- Balthasar Hubmeier
- Giordano Bruno
- Jeanne d’Arc
- Lucilio Vanini
- Michael Servet
- Jacques de Molay
- Fra Dolcino
- Dirk Willems
- Quirinus Kuhlmann
- Gilles Garnier
Legături externe [modificare]
- en Arderea pe rug la CapitalPunishmentUK.org
