Isabelle de Charrière

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Isabelle de Charrière

Portretul Isabellei de Charrière de Maurice-Quentin de La Tour, 1771 Saint-Quentin, Aisne, Musée Antoine-Lécuyer
Date personale
Nume la naștereIsabella Agneta Elisabeth van Tuyll van Serooskerken Modificați la Wikidata
Născută20 octombrie 1740(1740-10-20)
Castle Zuylen, Utrecht Olanda
Decedată (65 de ani)
Le Pontet, Colombier, Neuchâtel, Prusia
PărințiDiederik Jacob van Tuyll van Serooskerken[*][[Diederik Jacob van Tuyll van Serooskerken (Lord of Zuylen, Westbroek and Swesereng (1707-1776))|​]]
Jacoba Helena de Vicq[*][[Jacoba Helena de Vicq ((1724-1768))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuCharles Emmanuel de Charrière de Penthaz[*][[Charles Emmanuel de Charrière de Penthaz (tutor)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Provinciile Unite
 Elveția Modificați la Wikidata
OcupațieNuvelist, poet, piese de teatru
Locul desfășurării activitățiiColombier[*][[Colombier (village in Milvignes in the canton of Neuchâtel, Switzerland)|​]]
Geneva
Paris
Zuilen[*][[Zuilen (former municipality of the Netherlands)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1]
limba germană
limba engleză
limba neerlandeză Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimBelle de Zuylen, Abbé de la Tour  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză
limba engleză
limba neerlandeză  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Isabelle de Charrière de Maurice-Quentin de La Tour 1766, Musée d'Art et d'Histoire (Geneva).
Belle de Zuylen by Guillaume de Spinny 1759 Zuylen Castle
Pictură miniaturală Isabelle de Charrière 1781
Zuylen Castle with zidul serpentină.
Isabelle de Charrière de Jens Juel (1777) Musée d'Art et d'Histoire (Neuchâtel).
Le Pontet Colombier, Neuchâtel, Elveția.

Isabelle de Charrière, cunoscută Belle van Zuylen în Olanda, născută Isabella Agneta Elisabeth van Tuyll van Serooskerken, sau Madame Isabelle de Charrière în alte părți, (n. , Stichtse Vecht⁠(d), Utrecht, Țările de Jos – d. , Colombier⁠(d), cantonul Neuchâtel, Elveția) a fost o scriitoare olandeză a Iluminismului care a trăit jumătate din viața sa în Colombier, Neuchâtel. Ea este faimoasă pentru scrisorile și romanele ei, deși ea a scris și pamflete, piese muzicale și piese de teatru. Ea a avut un interes deosebit pentru societatea și politica la vremea ei, iar munca ei în timpul Revoluției Franceze este privită ca fiind de un interes deosebit.

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Isabelle van Tuyll van Serooskerken a fost născută în castelul din Zuilen lângă Utrecht în Olanda, părinți fiind Diederik Jacob van Tuyll van Serooskerken (1707–1776), și Helena Jacoba de Vicq (1724–1768). Era cea mai mare dintre cei șapte copii. Părinții ei au fost descrisi de autorul scoțian James Boswell, pe atunci student în drept în Utrecht și unul dintre pretendenții ei, ca fiind "unul dintre cei mai vechi nobili din cele șapte provincii" și "o doamnă din Amsterdam, cu foarte mulți bani. " În timpul iernii, locuiau în casa lor din orașul Utrecht.

În 1750, Isabelle a fost trimisă la Geneva și a călătorit prin Elveția și Franța cu guvernatoarea ei de limbă franceză, Jeanne-Louise Prevost, care a fost profesoara ei din 1746-1753. După ce a vorbit numai în franceză timp de un an, a trebuit să revină la olandeză la întoarcerea acasă. Cu toate acestea, limba franceză rămâne limba preferată pentru restul vieții sale, ceea ce explică de ce, pentru mult timp, lucrarea ei nu era la fel de bine cunoscută în țara sa de naștere, cum ar fi fost de așteptat.

Isabelle s-a bucurat de o educație mult mai largă decât cea obișnuită pentru fete la acel moment. Datorită viziunilor liberale ale părinților ei, care au lăsat-o să studieze subiecte precum matematică, fizică și limbi străine precum latină, italiană, germană și engleză. Pe toate planurile, ea a fost un elev talentat. Întotdeauna interesată de muzică, în 1790 a început să studieze cu compozitorul Niccolò Zingarelli.[7]

La vârsta de 14 ani, s-a îndrăgostit de contele polonez romano-catolic Peter Dönhoff. Nu era interesat de ea. Dezamăgită, a părăsit Utrecht timp de 18 luni. [8] Pe măsură ce devenea mai în vârstă, pe scenă au apărut diferiți protagoniști care urmau să fie respinși, deoarece ei promiseseră să o viziteze, dar nu o făceau pentru că era mult superioară așteptărilor. Ea a văzut căsătoria ca pe o cale de a obține libertatea, dar în același timp dorea să fie bazată pe dragoste.

Invitată special de Anne Pollexfen Drake și soțul ei locotenent general George Eliott vină la casa lor din Londra în Curzon Street, Mayfair, Isabelle a călătorit cu barca de la Hellevoetsluis la Harwich pe 7 noiembrie 1766 însoțită de fratele ei Ditie, servitoarea Doortje și valetul Vitel.

În cele din urmă, în 1771 s-a căsătorit cu Charles-Emmanuel de Charrière de Penthaz (1735-1808), fostul tutore privat al fratelui său Willem René în străinătate, din 1763 până în 1766. Ulterior, ea era cunoscută sub numele de Isabelle de Charrière. Ei s-au stabilit la Le Pontet din Colombier (lângă Neuchâtel), proprietate aparținând bunicului ei Béat Louis de Muralt, cu socrul său François (1697-1780) și cu surorile sale necăsătorite Louise (1731-1810) și Henriette (1740-1814). Cuplul a petrecut, de asemenea, mult timp la Geneva și la Paris.

Corespondență[modificare | modificare sursă]

Isabelle de Charrière a ținut o corespondență extinsă cu numeroși oameni, inclusiv cu intelectuali precum David-Louis Constant d'Hermenches, James Boswell, Benjamin Constant și traducătorul GermanLudwig Ferdinand Huber.

În 1760, Isabelle s-a întâlnit cu David-Louis Constant d'Hermenches (1722-1785), un ofițer elvețian căsătorit privit în societate ca Don Juan. După multă ezitare, nevoia de expresie a lui Isabelle și-a depășit scrupulele și, după o a doua întâlnire, doi ani mai târziu, a început o corespondență intimă și secretă cu el timp de 15 ani. Constant d'Hermenches urma să fie unul dintre cei mai importanți corespondenți ai săi..

Scriitorul scoțian James Boswell se întâlnea frecvent cu ea în Utrecht și în Castelul Zuylen în 1763-1764, când a studiat dreptul la Universitatea din Utrecht. O numea Zélide. A devenit corespondent regulat timp de mai mulți ani după ce a părăsit Țările de Jos, mergând in Grand Tour. El i-a scris că nu era îndrăgostit de ea. Ea a răspuns: "Suntem de acord, pentru că nu am talent pentru subordonare". În 1766, el a trimis o propunere condiționată tatălui ei după o întâlnire cu fratele său in Paris, dar părinții nu au fost de acord cu o căsătorie.

În 1786, Mme de Charrière s-a întâlnit cu nepotul lui Constant d'Hermenches, scriitorul Benjamin Constant, în Paris. A vizitat-o de mai multe ori în Colombier. Acolo ei au scris împreună un roman de epistole, și a început un schimb de scrisori care urma să dureze până la sfârșitul vieții. A avut de asemenea o corespondență interesantă cu traducătorul german Ludwig Ferdinand Huber.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Isabelle de Charrière a scris romane, pamflete și piese de teatru, și a compus și muzică. Perioada ei cea mai productivă a avut-o numai după ce a trăit în Colombier timp de mai mulți ani. Temele includea îndoielile sale religioase, nobilimea și educația femeilor.

Primul ei roman, Le Noble, a fost publicat în 1763.[9] Era o satiră împotriva nobilimii și, deși a fost publicată anonim, identitatea ei a fost descoperită în curând și părinții ei au retras lucrarea de la vânzare. Apoi ea a scris un portret pentru prietenii ei: Portrait de Mll de Z., sous le nom de Zélide, fait par elle-même. 1762. În 1784 a publicat două romane: Lettres neuchâteloises și Lettres de Mistress Henley publiée par son amie. Ambele au fost epistole, o formă pe care ea a continuat să o favorizeze. În 1788, ea a publicat primele sale pamflete despre situația politică din Olanda, Franța și Elveția.

Ca admirator al filosofului Jean-Jacques Rousseau, ea a asistat în publicarea postumă a operei sale, Confessions, în 1789. Ea și-a scris propriile sale broșuri despre Rousseau în aceeași perioadă.

Revoluția franceză a provocat un număr de nobili să fugă la Neuchâtel , iar domnișoara Charrière s-a împrietenit cu unii dintre ei. Dar a publicat, de asemenea, lucrări care critică atitudinea refugiaților aristocrați, majoritatea despre care se simțea că nu au învățat nimic din Revoluție.

A scris sau a încercat sa scrie versuri și muzică pentru mai multe opere muzicale, dar nimic nu a supraviețuit dincolo de fragmente. A trimis un libret de Les Phéniciennes lui Mozart, în speranța că o va lua în calcul, dar nu se știe răspunsul. Toate lucrările sale muzicale sunt incluse în volumul 10 Œuvres complètes; acestea includ șase minuete pentru string quartet, nouă piano sonatae, și zece minute și romanțe.[7][10]

Publicații critice ale textelor originale[modificare | modificare sursă]

  • Œuvres complètes, Édition critique par J-D. Candaux, C.P. Courtney, P.H. Dubois, S. Dubois-de Bruyn, P. Thompson, J. Vercruysse, D.M. Wood. Amsterdam, G.A. van Oorschot, 1979–1984. Tomes 1-6, Correspondance; tome 7, Theatre; tomes 8-9, Romans, Contes et Nouvelles; tome 10, Essais, Vers, Musique. ISBN: 9789028205000
  • Die wiedergefundene Handschrift: Victoire ou la vertu sans bruit. Hrsg. Magdalene Heuser. In: Editio. Internationales Jahrbuch für Editionswissenschaft. 11 (1997), p. 178–204.
  • Early writings. New material from Dutch archives Arhivat în , la Wayback Machine.. Ed. Kees van Strien, Leuven, Éditions Peeters, 2005. VI-338 p. ISBN: 978-90-429-1646-3
  • Correspondances et textes inédits. Ed. Guillemette Samson, J-D. Candaux, J. Vercruysse et D. Wood. Paris, Honoré Champion, 2006 423 p. ISBN: 978-2-7453-1310-2

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Letters written from Lausanne. Translated from the French. Bath, printed by R. Cruttwell and sold by C. Dilly, Poultry, Londra, 1799. 2 vols. viii, 175 p. + 200 p.
  • Four tales by Zélide. Translated [and abridged] by S[ybil]. M[arjorie]. S[cott-Cuffe] with an introduction by Geoffrey Scott. [The Nobleman, Mistress Henley, Letters from Lausanne, Letters from Lausanne-Caliste]. Londra, Constable, 1925. xxix, 263 p. Reprint by Books for Libraries Press, Freeport, New York, 1970. Reprint by Turtle Point Press, Chappaqua, New York, 1997. 304 p. ISBN: 978-1-933527-41-3
  • Letters from Mistress Henley published by her friend. Translation Philip Stewart and Jean Vaché. Introduction, notes and bibliography by Joan Hinde Stewart & Philip Stuart. New York, The Modern Language Association of America, 1993. xxix, 42 p.
  • Letters from Switzerland. [Letters from Neuchatel, Letters from Mistress Henley, Letters from Lausanne, Letters from Lausanne-Caliste]. Ed., translation and biography James Chesterman. Cambridge U.K., Carole Green Publishing, 2001. xii, 276 p. ISBN: 9781903479032
  • Three women. A novel by the abbé de la Tour. Translation Emma Rooksby. New York, The Modern Language Association of America, 2007. xii, 176 p. ISBN: 9780873529419
  • The Nobleman and Other Romances. [The Nobleman; Letters from Neuchâtel; Letters from Mistress Henley Published by Her Friend; Letters from Lausanne: Cécile; Eaglonette and Suggestina, or, On Pliancy; Émigré Letters; Fragments of Two Novels Written in English: A Correspondence, Letters from Peter and William; Constance's Story; Saint Anne], Translated, introduction and notes Caroline Warman. Cover ill. Joanna Walsh. New York, Penguin Classics, 2012. XXXIII, 439 p. ISBN: 978-0-14-310660-9
  • Honorine d'Userche [a novella by Abbé de la Tour], translator Caroline Omolesky, e-book, Messidor Press, 2013.

Corespondență[modificare | modificare sursă]

  • Boswell in Holland, including his correspondence with Belle de Zuylen (Zélide). Ed. Frederick Pottle. 428 p. Londra: William Heinemann, 1952.
  • Letter of Isabelle de Charrière to James Boswell 27 March 1768. Published in The General Correspondence of James Boswell (1766–1769), ed. Richard Cole, Peter Baker, Edinburgh University Press, 1993, vol.2, p. 40-41.
  • There are no letters like yours. The correspondence of Isabelle de Charrière and Constant d'Hermences. Translated, with an introduction and annotations by Janet Whatley and Malcolm Whatley. Lincoln NE, University of Nebraska Press, 2000. xxxv, 549 p.

Miscelaneu[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Philippe Godet: Madame de Charrière et ses amis, d’après de nombreux documents inédits (1740-1805) avec portraits, vues, autographes, etc.. Genève, A. Jullien, 1906 (xiii,519 p. + 448 p.). Genève, Slatkine Reprints, 1973.
  • Geoffrey Scott. The portrait of Zélide. Londra, Constable, 1925. xiii, 215 p.[12] Scott on Zélide : the portrait of Zélide. Introduction by Richard Holmes. Londra, Flamingo, 2002. Reprint by Turtle Point Press, New York, 2010. 256 p. with an introduction by Shirley Hazzard, afterword by Richard Dunn.
  • Constance Thompson Pasquali, Madame de Charrière à Colombier : iconographie, Neuchâtel, Bibliothèque de la Ville, 1979
  • C.P. Courtney. A preliminary bibliography of Isabelle de Charrière (Belle de Zuylen). Oxford, Voltaire Foundation, 1980. 157 p.
  • C.P. Courtney. Isabelle de Charrière (Belle de Zuylen). A secondary bibliography. Oxford, Voltaire Foundation, 1982. 50 p.
  • C.P. Courtney. Isabelle de Charrière and the 'Character of H.B. Constant'. A false attribution. In: French Studies (Oxford), 36 (1982), no. 3, p. 282-289.
  • C.P. Courtney, Isabelle de Charrière (Belle de Zuylen). A biography. Oxford, Voltaire Foundation, 1993. 810 p. ISBN: 9780729404396
  • Kathleen M. Jaeger, Male and Female Roles in the Eighteenth Century. The Challenge to Replacement and Displacement in the Novels of Isabelle de Charrière, New York, Peter Lang, 1994. XI, 241 pp. ISBN: 978-0-8204-2179-7
  • C.P. Courtney, Belle van Zuylen and Philosophy. Utrecht, Universiteit Utrecht, 1995. 32 p.
  • Jacquline Letzter, Intellectual tacking. Questions of education in the works of Isabelle de Charrière. Amsterdam, Rodopi, 1998. 217 p. ISBN: 978-9042002906
  • Jacquline Letzter and Robert Adelson, Women Writing Opera: Creativity and Controversy in the Age of the French Revolution. Berkeley, University of California Press, 2001. xvii, 341 p. ISBN: 978-0520226531
  • Carla Alison Hesse, The other enlightenment: how French women became modern. Princeton NJ, Princeton University Press, 2001. - XVI, 233p. ISBN: 978-0691114804
  • Vincent Giroud and Janet Whatley, Isabelle de Charrière. Proceedings of the international conference held at Yale University, 2002. New Haven CT. The Beinecke rare book and manuscript library, 2004. v, 151 p. ISBN: 978-0845731604
  • Jelka Samsom, Individuation and attachment in the works of Isabelle de Charrière New York, Peter Lang, 2005. ISBN: 978-3039101870
  • Monique Moser-Verrey, Isabelle de Charrière and the Novel in the 18th century. Utrecht, Universiteit Utrecht, 2005. 32 p.
  • Nicole Pellegrin, Useless or pleasant? Women and the writing of history at the time of Belle van Zuylen (1740–1805). Utrecht, University Utrecht, 2005. 32 p.
  • Suzan van Dijk, Valérie Cossy, Monique Moser, Madeleine van Strien, Belle de Zuylen/Isabelle de Charrière: Education, Creation, Reception. Amsterdam, Rodopi, 2006, 343 p. ISBN: 978-90-420-1998-0 [13]
  • Gillian E. Dow, Translators, interpreters, mediators: women writers 1700-1900. [Mary Wollstonecraft, Isabelle de Charrière, Therese Huber, Elizabeth Barrett Browning, Fatma Aliye, Anna Jameson, Anne Gilchrist] Oxford, Peter Lang, 2007. 268 p. ISBN: 978-3-03911-055-1
  • Heidi Bostic, The fiction of enlightenment: women of reason in the French eighteenth century [Francoise de Graffigny, Marie-Jeanne Riccoboni, Isabelle de Charrière]. Newark DE, University of Delaware Press, 2010. 270 p. ISBN: 978-1611491302

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Isabella Agneta Elisabeth van Tuyll van Serooskerken (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  3. ^ a b Isabelle de Charrière, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Isabelle-Agnes-Elizabeth de Charriere, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Isabelle Agneta Elisabeth Barones van Tuyll van Serooskerken, The Peerage, accesat în  
  6. ^ Isabella Agneta Elisabeth van Tuyll van Serooskerken (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  7. ^ a b Format:GroveOnline
  8. ^ „First letter to Count Dönhoff”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Title page Le Noble, Conte moral 1763 in Royal Library The Hague
  10. ^ See her music at Wikisource
  11. ^ Information JPL Small Body Database
  12. ^ He has won the James Tait Black Memorial Prize 1925 for this biography.
  13. ^ Abstracts of the chapters of the book 'Education, Creation, Reception' of the website womenwriters.nl

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Isabelle de Charrière
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Isabelle de Charrière
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Isabelle_de_Charrière&oldid=16113107