Ionel Gherea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ionel Gherea
Date personale
Născut1895 Modificați la Wikidata
Ploiești, România Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Dobrogeanu-Gherea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepianist
critic literar[*]
traducător
filozof Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba română Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata

Ionel Gherea, numele la naștere, Ioan Dobrogeanu-Gherea ori Ion D. Gherea (uneori cunoscut sub forma de J. D. Ghéréa - n. 1895, Ploiești, România – d. , București, România), a fost filozof, eseist, scriitor și pianist de concert român. Unul din cei doi fii ai lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, cunoscut teoretician și critic al marxismului, și fratele lui Alexandru "Sașa" Gherea, Ionel/Ioan nu fusese interesat deloc de politică, fiind mult mai interesat de artă, estetică și muzică, pe care o practica la nivel profesionist, ca pianist concertist de muzică clasică.

De aceea legătura dintre cumnatul său, Paul Zarifopol, și el fusese foarte puternică. În tinerețea sa, Zarifopol l-a introdus lui Ion Luca Caragiale și familiei acestuia. Debutul literar a lui Gherea ca scriitor s-a produs în 1920, printr-un roman scris împreună cu Luca Caragiale, singura sa contribuție la acest gen literar.

Beneficiind de succese muzicale interne, fiind acompaniatorul la pian a lui George Enescu pentru o bună perioadă de timp, Gherea a fost de asemenea un respectat eseist literar un cunoscut fenomenolog, ontolog și filozof al artei. Prietenia sa îndelungată cu filozoful Constantin Noica fiind o dovadă a conexiunii aparent inedite dintre doi oameni atât de diferiți. Un anti-autoritarian, Gherea a fost „pus la index” în anii duri 1950 ai socialismului stalinist ce guverna România timpului, dar a fost „reabilitat” în anii 1960 ca memorialist ș traducător, excelând în traducerea operelor lui Nietzsche.


Note[modificare | modificare sursă]


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • I. C. Atanasiu, Pagini din istoria contimporană a României: 1881-1916. I. Mișcarea socialistă: 1881-1900. Bucharest: Editura Adevĕrul.
  • György Beke, Fără interpret. Convorbiri cu 56 de scriitori despre relațiile literare româno-maghiare. Bucharest: Editura Kriterion, 1972. OCLC 38751437
  • Lucian Chișu, Constantin Noica, "Corespondență. Scrisori către Petru Comarnescu", in Caiete Critice, Nr. 5–6–7/2009, pp. 72–80.
  • Constantin Floru, O încercare de cosmogonie antropomorfică, in Revista Fundațiilor Regale, Nr. 10/1937, pp. 684–689.
  • Ion D. Gherea, Ileana Corbea, "'Tatăl meu a arătat atunci o deosebită clarviziune...'", in Manuscriptum, Vol. VI, Issue 4, 1975, pp. 12–16.
  • C. Păcurariu, Câteva amintiri despre C. Dobrogeanu-Gherea. Bucharest: M. M. Antonescu, 1936.
  • Lucrețiu Pătrășcanu, Curente și tendințe în filozofia românească. Bucharest: Editura Socec, 1946.

Legături externe[modificare | modificare sursă]