Magnus al II-lea al Norvegiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Magnus al II-lea al Norvegiei
Rege al Norvegiei
Domnie 1066 – 28 aprilie 1069
Născut 1048
Decedat 28 aprilie 1069 (19 sau 21 de ani)
Rogaland, Norvegia
Predecesor Harald al III-lea
Succesor Olaf al III-lea
Urmași Haakon Magnusson
Casa Regală Dinastia Hardrada
Tată Harald al III-lea
Mamă Tora Torbergsdatter
Înmormântat Nidaros, Norvegia

Magnus Haraldsson - în norgeviană: Magnús Haraldsson - (1048 - 28 aprilie 1069) a fost regele Norvegiei din 1066 până în 1069, guvernând împreună cu fratele său Olaf Kyrre din anul 1067.

Magnus s-a născut în 1048 sau 1049 și a fost primul dintre cei doi fii ai regelui Harald Hardrada și a soției sale, Tora Torbergsdatter.

Magnus l-a însoțit pe tatăl său în campania împotriva Danemarcei în 1062. În drum spre Danemarca, flota lui Harald s-a ciocnit cu flota regelui danez Sweyn Estridsson într-o bătălie navală majoră la Nisa care a dus la victoria Norvegiei. În 1066, după încheierea păcii cu Sweyn Estridsson, Harald a pornit campania de cucerire a Angliei de la Harold Godwinson. Înainte de plecare, el l-a numit pe Magnus ca regent și rege al Norvegiei în absența sa și l-a luat pe fiul său mai mic, Olaf, să-l însoțească în expediție. După succesul inițial în Bătălia de la Fulford, Harald a fost învins și ucis de către Harold Godwinson în bătălia de la Podul Stamford. Olaf a supraviețuit și s-a întors în Norvegia cu trupele rămase la începutul anului 1067 și a fost proclamat rege și co-guvernator alături de fratele său Magnus. Deși a fost destinat pentru cei doi frați să conducă regatul fără diviziune, în practică, Olaf a guvernat peste Viken (partea de sud-est a Norvegiei), în timp ce Magnus a controlat zonele înalte și Trøndelag (părțile de mijloc din Norvegia), împreună cu Norvegia de Vest și de Nord. În ciuda acestei divizii, nu există nici un semn de ostilitate între frați, iar relația lor pare să fi fost pașnică. După ce a domnit timp de mai puțin de trei ani, Magnus s-a îmbolnăvit și a murit la Nidaros, pe 28 aprilie 1069. Cronicile raportează că Magnus a murit de pecingine, însă oamenii de știință moderni susțin că ar fi putut să moară de ergotism (o otrăvire a ciupercii Claviceps). Magnus a avut un fiu, Haakon Toresfostre, care s-a născut probabil în același an în care Magnus a murit. Haakon a continuat să pretindă ceea ce el considera o parte a regatului său după moartea tatălui său, în 1093, atunci când unchiul lui, Olaf Kyrre a murit și a împărțit împărăția cu vărul său, Magnus Picioare-Goale, fiul lui Olaf Kyrre. Similar cu domnia tatălui său, domnia lui Haakon s-a încheiat brusc, după o perioadă scurtă de timp.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Sturluson, Snorri (c. 1230). Saga of Harald Hardrade (in Heimskringla). English translation: Samuel Laing (London, 1844).
  • Ágrip af Nóregskonungasögum (c. 1180s). English translation: M. J. Driscoll (London, 2008).
  • Barlow, Frank (1984 [First published 1970]). Edward the Confessor. University of California. ISBN 978-0-520-05319-9.
  • DeVries, Kelly (1999). The Norwegian Invasion of England in 1066. Boydell & Brewer Ltd. ISBN 9780851157634.
  • Forte, Angelo; Oram, Richard Duncan; Pedersen, Frederik (2005). Viking Empires. Cambridge University. ISBN 978-0-521-82992-2.
  • Gillingham, John (2004). "Proceedings of the Battle Conference 2003". Anglo-Norman Studies (Boydell) 26. ISSN 0954-9927.
  • Jankulak, Karen; Wooding, Jonathan M. (2007). Ireland and Wales in the Middle Ages. Four Courts. ISBN 978-0-520-05319-9.
  • Skaare, Kolbjørn (1995). Norges mynthistorie 1. Universitetsforlaget. ISBN 82-00-22666-2.
  • Woolf, Alex (2007). Pictland to Alba 789–1070. Edinburgh: Edinburgh University. ISBN 978-0-7486-1234-5.