Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol al II-lea
Duce de Mecklenburg
Mare Duce de Mecklenburg
Karl II. (Mecklenburg-Strelitz).jpg
Mare Duce de Mecklenburg
Domnie 2 iunie 1794 – 6 noiembrie 1816
Predecesor Adolf Friedrich IV
Succesor Georg
Căsătorit(ă) cu Prințesa Friederike de Hesse-Darmstadt
Prințesa Charlotte de Hesse-Darmstadt
Urmași
Charlotte Georgine
Caroline Auguste
Georg Carl
Therese, Ducesă de Mecklenburg
Friedrich Georg
Louise, regină a Prusiei
Frederica, Prințesă a Prusiei
Georg, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz
Friedrich Karl
Auguste Albertine
Carol Frederic August
Nume complet
Karl Louis Frederick
Casa regală Casa de Mecklenburg-Strelitz
Tată Ducele Karl Louis Frederick de Mecklenburg
Mamă Prințesa Elisabeta Albertine de Saxa-Hildburghausen
Naștere 10 octombrie 1741(1741-10-10)
Mirow
Deces 6 noiembrie 1816 (75 de ani)
Neustrelitz

Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg (10 octombrie 17416 noiembrie 1816) a fost conducător al statului Mecklenburg-Strelitz din 1794 până la moartea sa. Inițial a domnit ca Duce, apoi în 1815 titlul său a devenit Mare Duce. Înainte de a accede la tron a fost guvernator al Hanovrei din 1776 până în 1786.

Primii ani și Hanovra[modificare | modificare sursă]

Karl Louis Frederick, guvernator al Hanovrei.

Ducele Carol Louis Frederic de Mecklenburg s-a născut la Mirow și a fost al doilea fiu al Ducelui Karl Louis Frederick de Mecklenburg și a soției lui Prințesa Elisabeta Albertine de Saxa-Hildburghausen. La 11 decembrie 1752, unchiul său, Adolf Friedrich al III-lea a murit iar fratele mai mare al lui Carol, i-a succeedat devenind Adolf Friedrich al IV-lea. Carol și întreaga familie s-au mutat de la Mirow în capitala Strelitz.[1]

Sora lui, Charlotte, s-a căsătorit cu Electorul de Hanovra, regele George al III-lea al Regatului Unit la 8 septembrie 1761. Carol și-a vizitat frecvent sora în Marea Britanie și în cele din urmă a intrat în serviciul cumnatului său Electorul de Hanovra.[2]

În toamna anului 1776 Carol a fost numit guvernator general al Hanovrei de cumnatul său. Carol a deținut toate puterile unui suveran în timp ce cumantul său nu avea nici o dorință să locuiască în Germania (nu a vizitat Hanovra niciodată).[2] La scurtă vreme după ce a rămas văduv pentru a doua oară, în decembrie 1785, Carol a solicitat permisiunea să se retragă de la angajările sale militare în Hanovra și să-și dea demisia din funcția de guvernator.[2] Cumnatul său i-a admis cererea, l-a promovat la rangul de mareșal și i-a acordat o pensie.[3] Carol și-a petrecut timpul călătorind înainte de a se stabili la Darmstadt unde a devenit președinte al Comisiei de Credit Imperial.[4]

Mecklenburg-Strelitz[modificare | modificare sursă]

După decesul fratelui său a devenit Duce de Mecklenburg-Strelitz în 1794. Carol a încurajat noile tendințe agricole, a înființat o nouă forță de poliție și a pus în aplicare învățământul obligatoriu. În 1806, ducatul lui s-a alăturat Confederației Rinului. Ca urmare a Congresului de la Viena titlul său a fost ridicat rangul de Mare Duce la 28 iunie 1815.[5]

În vara anului 1816, Carol a făcut un tur în Rebburg, Schwalbach și Hildburghausen. La scurt timp după ce s-a întors, s-a îmbolnăvit de plămâni și a murit la Neustrelitz după un atac de apoplexie.[6] A fost succedat de fiul său cel mai mare în viață, Georg.[7]

Căsătorii și copii[modificare | modificare sursă]

Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz.

După încercări nereușite de a se căsători cu o prințesă a Danemarcei și o prințesă de Saxa-Gotha[4], Carol s-a căsătorit cu Prințesa Friederike de Hesse-Darmstadt, fiica lui George William de Hesse-Darmstadt la 18 septembrie 1768 la Darmstadt.[8] Împreună au avut zece copii.

După decesul soției sale în 1782, Carol s-a recăsătorit cu cumnata sa, sora soției sale, Prințesa Charlotte de Hesse-Darmstadt (1755-1785) la 28 septembrie 1784 în Darmstadt.[8] Charlotte a murit la 12 decembrie 1785 la scurt timp după ce l-a născut pe fiul lor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Huish, Robert (1821). Public and Private Life His Late Excellent and most Gracious Majesty George The Third. T. Kelly. p. 170 
  2. ^ a b c Hudson, E. H. (1878). The Life and Times of Louisa, Queen of Prussia. Hatchards, Piccadilly. pp. 185, 189, 225 
  3. ^ Oulton, Walley Chamberlain (1819). Memoirs of Her Late Majesty, Queen Charlotte. T. Kinnersly. p. 238 
  4. ^ a b Orr, Clarissa Campbell (2004). Queenship in Europe 1660-1815. Cambridge University Press. pp. 375, 379. ISBN 0521814227 
  5. ^ Almanach de Gotha (ed. 182nd). Almanach de Gotha. 1998. p. 173. ISBN 0953214206 
  6. ^ The Gentleman's Magazine. F. Jefferies. 1816. p. 477 
  7. ^ Baines, Edward (1851). The Book of Dignities. Longmans. p. 52 
  8. ^ a b Huberty, Michel; Alain Giraud, F. et B. Magdelaine. L'Allemagne Dynastique, Tome VI : Bade-Mecklembourg. p. 211. ISBN 9782901138068