Diviziunile teritoriale ale Franţei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articole este parte din seria Diviziunile teritoriale ale Franţei

Articol Principal

Franţa metropolitană Regiuni Departamente Arondismente Cantoane Comune Intercomunalităţi Arondismente municipale

Franţa de peste mări Departamente de peste mări Colectivităţi de peste mări Teritoriile australe şi antarctice franceze Insulele împrăştiate în Oceanul Indian Insula Clipperton

Franţa

Acest articol este parte din seria: Politica şi guvernul Franţai

Constituţie A Cincea Republică Guvernul Franţei Preşedinte Nicolas Sarkozy Prim Ministru François Fillon Relaţiile externe Parlamentul Franţei Adunarea Naţională Senatul Subdiviziuni Consiliu Regional Consiliu General Consiliul Constituţional Curtea de Casaţie Consiliului de Stat Alegeri Partidele Politice Scandaluri politice

Diviziunile teritoriale ale Franţei corespund organizării insituţionale şi administrative ale teritoriului statului francez.

Cuprins 1 Franţa metropolitană 2 Franţa de peste mări 2.1 Regiuni de peste mări 2.2 Colectivităţi de peste mări 2.3 Noua Caledonie 2.4 Alte teritorii 3 Naţionalitatea şi cetăţenia franceză 4 Uniunea europeană 5 Diviziuni vechi 6 Vezi şi 7 Bilbiografie

[modifică] Franţa metropolitană

Din data de 1 ianuarie 2006, Franţa metropolitană — adică, partea teritoriului francez situat în Europa — este divizată în mod ierarhic în:

• 22 regiuni (franceză régions) (dintre care una este colectivitatea teritorială Corsica). Regiunea este principala diviziune teritorială franceză, administrată de un consiliu regional ales pe o perioadă de şase ani prin sufragiu universal direct. Principalul rol legal al regiunilor este de a asigura finanţarea liceelor dar bugetul acesteia î permite să desfăşoare investiţii în majoritatea domeniilor economice şi sociale. Fiecare regiune are un prefect al regiunii, numit de guvern, al cărui rol este de a reprezenta statul în teritoriu şi de a asigura buna funcţionare a serviciilor descentralizate, ca de exemplu coordonarea serviciilor de poliţie. Colectivitatea teritorială Corsica are un statut particular, analog cu acela al unei regiuni dar cu un pic mai multe puteri.
• 96 departamente (franceză départements). Un nivel inferior regiunilor (fiecare regiune fiind compusă din mai multe departamente), departamentele sunt administrate de un consiliu general ales pe o perioadă de şase ani prin sufragiu universal direct şi având ca rol finanţarea domeniilor economice şi sociale. Departamentele au fost create în 1790 astfel încât fiecare persoană care locuia în cadrul unuia să poată ajunge în oraşul de reşedinţă într-o zi de mers călare. Actualmente rolul acestora este concurat de regiuniacestea preluând în ultima vreme din ce în ce mai multe puteri ale departamentelor. Similar cu regiunile, fiecare departament posedă un prefect, iar prefectul departamentului unde se situează reşedinţa regiunii este în acelaşi timp şi prefectul regiunii.
• 329 arondismente (franceză arrondissements). Fiecare departament francez este la rândul lui decupat în mai multe arondismente, fiecare din acestea având un sub-prefect ce are rolul de a ajuta prefectul departamentului. Acestea însă nu au altă putere administrativă.
• 3 879 cantoane (franceză cantons). Arondismentele la rândul lor sunt divizate în mai multe cantoane (din punct de vedere legal, un canton poate fi partajat între două arondismente, dar această situaţie, care deja a fost - rar - întălnită, nu există actualmentet). Rolul acestora este în principal de a furniza decuparea în circumscripţii electorale, de exemplu pentru consiliul general al departamentului. ïn zonele urbane, o aceeaşi comună este formată din mai multe cantoane, iar în zonele rurale, un canton acoperă de obicei mai multe comune. ïn acest caz, se poate întâmpla, ca principalele servicii administrative să fie concentrate în reşedinţa cantonului.
• 36 571 comune (franceză communes). Acestea formează (în cvasi-totalitatea cazurilor) cel mai de jos nivel al diviziunilor administrative al teritoriului francez, şi acestea corespund în general, cu teritoriul unui oraş sau al unui sat. Dacă comuna este acoperită de mai multe cantoane, atunci ea nu poate face parte decât dintr-un singur arondisment departamental. O comună este administrată de un consiliu municipal prezidat de un primar. Acesta dispune de un buget comunal, iar competenţele lui sunt diverse.
• Cele 3 comune cele mai populate care sunt Paris, Marsilia şi Lyon sunt divizate în 45 arondismente municipale (franceză arrondissements municipaux) : 20 pentru Paris, 16 pentru Marsilia şi 9 pentru Lyon. Nu au nimic în comun cu arondismentele departamentale în afara numelui, şi corespund mai degrabă sub-comunelor, cu un primar şi un consiliu municipal de arondisment. În Paris şi Lyon există o primărie de arondisment în plus faţă de primăria centrală, iar Marsilia este decupată în 8 "sectoare" fiecare regrupând c^te 2 arondismente.
• Unele comune pot acoperii de asemenea mai multe agolemraţii, sate sau burg-uri. Aceste "burg-uri" provin în cele mai multe cazuri din foste comune sau aglomeraţii prea puţin populate pentru a avea o administraţie autonomă, acestea fiind regrupate cu o comună apropiată, mau importantă. Totodată, ele pot provenii din planuri de amenajare a teritoriului, de exemplu prin oraşe noi (franceză villes nouvelles), create pe teritoriul uneia sau a mai multor comune sau în în staţiunile de munte.

Deoarece Franţa este un stat unitar, nici una dintre aceste diviziuni nu posedă competenţe legislative. Diviziunea teritoriului metropolitan provine, pentru departamente, arondismente, cantoane şi comune, din 1789. Regiunile sun mai recente, din anii 1950, ele evoluând de la stadiul de regrupare administrativă a departamentelor, la stadiul de colectivităţi teritoriale dotate de un consiliu ales ce dispune de un buget consecvent. Diviziunea profundă în comune şi eventuala redundanţă între regiuni şi departamente continuă să alimenteze dezbaterea despre o eventuală reformă a acestui sistem, fără însă a exista nici un măcar un studiu la ora actuală.

În acelaşi timp, pentru a ameliora cooperarea între comunele vecine, ce pot avea interese comune la nivelul transportului, zonelor economice, etc., există mai multe tipuri de Stabilimente publice de cooperare intercomunală (franceză établissements publics de coopération intercommunale, prescurtat EPCI) ce oferă diferite niveluri de cooperaţie. În ianuarie 2006, 32 826 comune (adică 89,8% din comunele Franţei metropolitane şi 50 milioane de locuitori) s-au regrupat în 2 558 structuri de intercomunalitate:

• 14 Comunităţi urbane (franceză communautés urbaines, gradul cel mai ridicat de cooperare intercomunală. Ele interesează decât ansamblele cu peste 500 000 locuitori, conţinând cel puţin un oraş cu peste 50 000 locuitori şi sunt dotate cu competenţe sporite (planificare economică comună, gestionarea transporturilor, apei, deşeurilor, etc.)
• 158 Comunităţi de aglomeraţie (franceză communautés d'agglomérations), pentru ansamble posedând cel puţin 50 000 locuitori, formate în jurul unui oraş cu cel puţin 15 000 locuitori. Competenţele acestora sunt mai reduse faţă de cele ale comunităţilor urbane.
• 2.380 Comunităţi de comune (franceză communautés de communes, fără limită inferioară de populaţie şi având competenţe şi mai reduse.
• 6 sindicate de aglomeraţii noi (franceză syndicats d'agglomération nouvelle, o categorie veche care va dispare în timp.

Din 1995 există o altă diviziune administrativă: ţara (franceză pays), un teritoriu caracterizat de o coeziune geografică, economică, culturală sau socială al cărei rol este de a reunii aleşii şi actorii economici cu titlu consultativ pentru proiecte locale.

[modifică] Franţa de peste mări

Republica franceză este de asemenea constituită din mai multe diviziuni administrative ale teritoriilor care nu se situează în Franţa metropolitană. Aceste diviziuni corespund gradelor de independenţă al acestor teritorii faţă de metropolă.

[modifică] Regiuni de peste mări

Există 4 regiuni de peste mări (franceză régions d'outre-mer : Guadelupa, Guiana franceză, Martinica şi Réunion. Din 2003 aceste regiuni au acelaşi statut ca şi regiunile metropolitane. Fiecare dintre ele este în acelaşi timp un departament de peste mări (franceză département d'outre-mer), existente din 1946. Această structură monodepartamentală ar putea dispărea în viitor prin fuzionarea consiliilor regionale şi departamentale, dacă nu vor fi create alte departamente (a fost evocată ideea de a crea un nou departament în sudul insulei Réunion) dar toate aceste lucruri rămân pentru moment ipotetice.

Fiecare regiune de peste mări este divizată similar franţei metropolitane, existând:

• 13 arondismente
• 156 cantoane
• 114 comune (de fapt există mai multe cantoane decât comune, inversul situaţiei din Franţa metropolitană)

În plus, la data de 1 ianuarie 2006, existau 15 structuri intercomunale regrupând 87 comune (adică 76,3% din numărul comunelor regiunilor de peste mări) :

• 6 comunităţi de aglomeraţie
• 9 comunităţi de comune

[modifică] Colectivităţi de peste mări

La data de 28 martie 2003, o reviziune constituţională a creat colectivităţile de peste mări (franceză collectivités d'outre-mer, prescurtat COM). Există patru de astfel de colectivităţi cu statute diverse:

• Polinezia franceză, denumită ţară de peste mări (pays d'outre-mer) dispune de un statut de autonomie foarte largă. Dispune de un guvern local, prezidat de un preşedinte al Polineziei franceze, asamblarea Polineziei franceze dispunând de o putere legislativă restrânsă. Guvernul local are autoritatea de a negocia acorduri cu alte state sau organisme internaţionale. Polinezia franceză este divizată în 5 subdiviziuni administrative, la rândul lor divizate în 48 de comune. 30 dintre acestea sunt divizate în secţiuni numite comune asociate (franceză communes associées, în număr de 96.

• Mayotte are un statut puternic inspirat de cel al unui departament, având inclusiv consiliu general. Este denumită specific colectivitate departamentală (franceză collectivité départementale în legea din 11 iulie 2001 şi aceasta îşi rezervă posibilitatea de a devenii un departament francez cu drepturi depline în 2010. Mayotte este divizată în 17 comune şi 19 cantoane (fiecare comună formează un canton, cu excepţia comunei Mamoudzou care este divizată în 3 cantoane).

• Saint Pierre şi Miquelon are un statut similar al celui unui departament, având un consiliu general. eritoriul său este divizat în două comune. Este denumit oficial colectivitate teritorială (franceză collectivité territoriale.

• Wallis şi Futuna are un statut specific. Este format din trei monarhii (Alo, Sigavé şi Uvéa), ce formează tot atâtea circumscripţii electorale. Regii acestor regate prezidă un consiliu teritorial ce conţine de asemenea trei reprezentanţi ai statului francez şi o asamblare teritorială aleasă prin sufragiu universal. Uvéa, cea mai populată circumscripţie, este divizată în trei districte : Hahaké, Hihifo şi Mua. Circumscripţiile şi districtele sunt divizate în 36 de sate ce nu sunt diviziuni administrative ci doar statistice. Wallis şi Futuna nu posedă nici arondismente, nici cantoane şi nici comune (este singurul teritoriu francez nedivizat în comune).

[modifică] Noua Caledonie

Noua Caledonie nu este o colectivitate teritorială, dar are un statut specific ce îi garantează un grad sporit de autonomie. Un referendum local va decide, printre altele, începând cu 2014 despre gradul său de autonomie sau despre o eventuală independenţă. Ea posedă un congres ce alege un guvern. Libertatea legislativă acordată Noii Caledinii este actualmente ce mai importantă dintre toate teritoriile franceze. Noua caledonie este divizată în trei provincii (Nord, Sud şi provincia insulelor Loyauté), la rândul lor divizate în 33 comune (din care una este partajată între 2 provincii).

[modifică] Alte teritorii

Există alte trei structuri corespunzătoare diferitelor teritorii ale republicii franceze, teritorii nelocuite care în consecinţă nu dispun de condicere locală aleasă:

• Teritoriile australe şi antarctice franceze (franceză terres australes et antarctiques françaises, divizate în 4 districte: Insulele Kerguelen, Insula Amsterdam şi Insula Saint-Paul, Insulele Crozet şi teritoriul Adélie. Despre acesta din urmă, în urma semnării de către Franţa a Tratatului Anctarticii în 1959, suveranitatea sa asupra acestui teritoriu este suspendată. Toate teritoriile sunt administrate din oraşul Saint-Pierre, din Réunion, de către un administrator superior, asistat de un secretar general.

• Insulele împrăştiate în Oceanul Indian (franceză îlest éparses de l'océan Indien) au fost administrate de către prefectul din Réunion din data de 19 septembrie 1960. Din 3 ianuarie 2005, administraţia acestora este în sarcina prefectului, administrator superior al teritoriilor australe şi anctartice franceze.

• Insula Clipperton, este un domeniu public maritim înscrisă în tabelul domeniilor statului. Se află sub autoritatea primului ministru ce o deleagă înaltului comisar al republicii în Poliezia franceză.

[modifică] Naţionalitatea şi cetăţenia franceză

Criteriile pentru a satisface cetăţenia franceză sunt identice în toate teritoriile franceze, inclusiv cele de peste mări. Toţi cetăţenii francezi, indiferent de unde locuiesc, au drept de vot în cadrul alegerilor prezidenţiale şi legislative.

Conform capitolului din codul civil francez relativ la imigraţie, sejurul străinilor în Franţa şi la naţionalitate, termenul "în Franţa" semnifică: teritoriul metropolitan, departamentele şi colectivităţile de peste mări câtşi Noua Caledonie şi teritoriile australe şi anctartice franceze.

[modifică] Uniunea europeană

Franţa metrpololitană şi regiunile franceze de peste mări fac parte integrantă din Uniunea Europeană, regiunile de peste mări fiind considerate ca regiuni ultraperiferice a acesteia.

Celelate teritorii ale republicii franceze nu fac parte din teritoriul comunitar, chiar dacă rezidenţii acestora care posedă cetăţenia franceză voteazăîn cadrul alegerilor europene. Unele tratate ale uniunii europee pot fi aplicate în unele teritorii (Euratom şi Euro, se aplică în Mayotte şi Saint-Pierre et Miquelon).

[modifică] Diviziuni vechi

• Înainte de revoluţia franceză din 1789, Franţa era divizată în provincii (franceză provinces).

• Termenul de "teritoriu de peste mări" (franceză territoire d'outre-mer), ce era aplicat actualelor colectivităţi de peste mări şi celorlalte teritorii, nu mai are valoare juridică în urma revizuirii constituţionale din 28 martie 2003.

[modifică] Vezi şi

• Sit direcţia generală a colectivităţilor locale
• intercommunalites.com

[modifică] Bilbiografie

• Articolul similar de la Wikipedia franceză.
• Alternatives économiques nr 223, martie 2004, nr special dedicat descentralizării.

v • d • m Franţa — Francezi — Limba franceză
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Diviziuni teritoriale • Drapel • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal