Polinezia Franceză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Polinezia Franceză (franceză Polynésie Française, tahitiană: Pōrīnetia Farāni) este o Colectivitate de peste mări franceză ce are denumirea particulară de ţară de peste mări (franceză pays d'outre-mer). Este situată în Oceanul Pacific şi este alcătuită din mai multe insule polineziene, cea mai renumită fiind Tahiti, care este totodată şi cea mai populată şi capitala colectivităţii este situată pe aceasta. Insulele sunt împrăştiate pe o suprafaţă de 2.500.000 km² de ocean. Insula Clipperton, cu toate că nu face parte integrantă din teritoriu, este administrată de către reprezentantul guvernului francez de la Papeete.

Cuprins 1 Politică 2 Diviziuni administrative 3 Economie 4 Vezi şi

[modifică] Politică

Polinezia Franceză are un statut special în cadrul colectivităţilor franceze de peste mări. Este organizată ca o democraţie parlamentară reprezentativă, cu un parlament şi un guvern, al cărui şef poartă titlul de Preşedinte al Polineziei Franceze. Între 1946 şi 2003 a avut statutul de teritoriu de peste mări. În 2003, în urma reformei constituţionale franceze, a devenit colectivitate de peste mări cu puteri sporite, iar din 2004 poartă titlul special de ţară de peste mări pentru a sublinia statutul larg de autonomie de care se bucură.

Parlamentul este unicameral şi este compus din 57 de membri aleşi pe o perioadă de 5 ani prin sufragiu universal. Alegerile se desfăşoară în 6 circumscripţii, iar în urma ultimelor alegeri din 2005, în parlament sunt reprezentate 3 grupuri, din care 2 sunt alianţe de partide politice. Guvernul francez este reprezentat în Polinezia Franceză de un înalt comisar al republicii. În ciuda largii autonomii, apărarea şi ordinea publică sunt asigurate de forţe franceze, armata franceză având numeroase baze în Polinezia, aceasta fiind locul de desfăşurare a majorităţii testelor nucleare franceze.

Limba franceză este singura limbă oficială, utilizată în administraţie, justiţie şi învăţământ, limbile native polineziene sunt predate în şcoli şi pot fi utilizate în administraţie atâta timp cât există şi traducerea franceză. În Tahiti există din 1987 şi o universitate: Université de la Polynésie Française, cu aproximativ 2000 de studenţi.

[modifică] Diviziuni administrative

Polinezia Franceză conţine 5 subdiviziuni administrative (franceză subdivisions administratives) fiecare formate din mai multe grupuri de insule:

• Insulele Vântului (franceză: Îles du Vent) parte din Arhipeleagul Societăţii (franceză archipel de la Société), şi situate în partea de est-sud-est a arhipelagului. Cele mai cunoscute insule sunt:
  • Tahiti - cea mai mare şi cea mai populată insulă din Polinezia Franceză;
  • Insula Moorea;
  • Insulele Maiao, Mehetia şi atolul Tetiaroa;
• Insulele sub Vânt (franceză: Îles Sous-le-Vent) şi ele parte din Arhipelagul Societăţii şi situate în partea de vest-nord-vest a arhipelagului. Cele mai cunoscute insule sunt:
  • Bora Bora şi Maputi;
  • Huahine;
  • Raiatea, cea mai mare insulă din subdiviziune;
  • Tahaa, situată în aceeaşi lagună cu Raiatea;
  • atolurile Motu One, Maupihaa, Manuae şi Tupai;
• Insulele Marchize (franceză: Îles Marquises), situate în nord-estul Polineziei Franceze, cele mai apropiate de Hawaii şi la est de Kiribati. Cele mai cunoscute insule sunt:
  • grupul din nord, în jurul insulei Nuku Hiva, a treia ca mărime din Polinezia Franceză;
  • grupul din sud, în jurul insulei Hiva Oa;
• Insulele Australe (franceză: Îles Australes), în sudul Polineziei Franceze, compusă din două arhipelaguri:
  • Insulele Tubaï situate în sud-vest, la estul insulelor Cook;
  • Insulele Bass, cele mai sudice ale Polineziei Franceze;
• Insulele Tuamotu-Gambier, cea mai întinsă subdiviziune, situată în centrul şi estul Polineziei Franceze. Este compusă din două arhipelaguri:
  • Insulele Tuamotu, un arhipelag compus din 84 de insule, recife şi atoluri, ce se întinde din nord-vestul Polineziei Franceze în estul acesteia, organizate sub forma a 17 comune. Sunt formate din mai multe grupuri:
    • Insulele Regelui George, în nord-vest;
    • Insulele Palliser, la sud de precedentele;
    • Insulele Raeffsky, în centrul arhipelagului;
    • Insulele Dezamăgirii, în nord-estul arhipelagului;
    • un grup de insule şi atoluri distanţate aflate în centru (Marokau-Ravahere, Hao, Amanu şi Vahitahi) şi în nord-est(Fangatau, Fakahina, Tatakoto, Pukarua, Reao);
    • Insulele Ducelui de Gloucester, în sud-vestul arhipelagului;
    • insulele din grupul Acteon şi atolurile Mururoa şi Fangataufa în sud-est. Acestea din urmă sunt în curs de retrocedare către autorităţile civile;
  • Insulele Gambier în sud-estul Polineziei Franceze, cele mai apropiate de insulele Pitcairn;

[modifică] Economie

Polinezia Franceză are o economie moderat dezvoltată, dependentă de turism, importuri de bunuri şi de ajutoarele primite de la statul francez. Facilităţi turistice sunt dezvoltate pe cele mai importante insule, veniturile din turism reprezentând 13% din PIB. Pericultura s-a dezvoltat în ultimii ani, actualmente exportul de perle negre de Tahiti fiind foarte important. Moneda utilizată este francul CFP care este fixată de Euro la un curs de 0.00838 euro pentru un franc CFP.

[modifică] Vezi şi

• Guvernul Polineziei Franceze
• Preşedintia Polineziei Franceze
• subdiviziunile administrative ale Polineziei Franceze