Christoph Schönborn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Christoph Schönborn

Christoph Schönborn OP, născut Christoph Maria Michael Hugo Damian Peter Adalbert Schönborn, (n. 22 ianuarie 1945 la Skalka, Boemia, astăzi Republica Cehă), conte de Schönborn-Wiesentheid, este arhiepiscop al Vienei și cardinal austriac.

Familia sa a fost alungată din Cehia la scurt timp după nașterea sa. A crescut în Austria. După bacalaureat (1963) a intrat în ordinul dominican. Studiu al teologiei și filosofiei la Viena și Paris. Hirotonit preot la Viena în data de 27 decembrie 1970 de către arhiepiscopul de atunci al Vienei, cardinalul Franz König.

Din 1975 a predat dogmatica, iar din 1978 teologia răsăritului creștin.

În anul 1980 a devenit membru al Comisiei Teologice Internaționale a Sfântului Scaun. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit în 1991 episcop auxiliar al Vienei. În 1995 a devenit episcop coadjutor. În același an, după retragerea predecesorui său, a devenit arhiepiscop al Vienei.

În anul 1998 papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea cardinal.

Este expert în teologie răsăriteană, membru al Congregației pentru Bisericile Orientale și al Congregației pentru Doctrina Credinței de la Vatican. De asemenea membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox, din anul 2005.

Pe 29 ianuarie 2006 președintele României i-a înmânat la Palatul Cotroceni ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce, acordat în anul 2005. Pe 16 mai 2006 cardinalul Schönborn l-a vizitat pe președintele Traian Băsescu în spitalul din Viena, unde acesta se afla internat.

În ziua de 29 octombrie 2007 i-a fost acordat titlul de doctor honoris causa al Universității Lucian Blaga din Sibiu, iar pe 30 octombrie 2007 i-a fost decernat titlul de doctor honoris causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj.[1]

În data de 21 mai 2012 i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa din partea Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, în prezența mitropolitului Teofan Savu.[2]

În anul 2014 a fost trimisul special al papei Francisc la Kiev, la ceremoniile organizate cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la legalizarea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina.[3] În data de 10 decembrie 2014 a avut o întrevedere cu premierul Arseni Iațeniuk, care i-a mulțumit pentru sprijinul acordat Ucrainei.[4]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Sophrone de Jérusalem. Vie monastique et confession dogmatique (teză de doctorat), Paris 1972,
  • Die charismatische Erneuerung und die Kirchen, Regensburg 1977,
  • Die Christus-Ikone. Eine theologische Hinführung, Schaffhausen 1984 (reed. Wien 1998),
  • Einheit im Glauben, Einsiedeln 1984,
  • Existenz im Übergang. Pilgerschaft, Reinkarnation, Vergöttlichung, Einsiedeln 1987,
  • Zur kirchlichen Erbsündenlehre. Stellungnahmen zu einer brennenden Frage, Freiburg im Brsg. 1991,
  • Herzstücke unseres Glaubens. Das "Credo" im Katechismus der Katholischen Kirche, Wien 1994,
  • Quellen unseres Glaubens. Liturgie und Sakramente im Katechismus der Katholischen Kirche, Wien 1996,
  • Gott sandte seinen Sohn. Christologie, Paderborn 2002,
  • Mein Jesus. Gedanken zum Evangelium, Wien 2002.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cardinalul Schönborn, prietenul Patriarhului Daniel, Ziua de Cluj, 30 octombrie 2007.
  2. ^ Decernare de titlu academic la Iași, Basilica, 22 mai 2012.
  3. ^ Landesweite Feier zu 25. Jahrestag der Wiedererrichtung der griechisch-katholischen Kirche, Erzdiözese Wien, 11 decembrie 2014.
  4. ^ Ministerpräsident dankt katholischer Kirche, KNA, 11 decembrie 2014.

Legături externe[modificare | modificare sursă]