Balcon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Balcoane tip loggia din oraşul Sienna - Triptic dedicat sfântului Augustinus Novellus, tempera pe lemn, Simone Martini, circa 1328.

Un balcon (termen provenit din italiană, balcone = schelă) este o parte a unei clădiri, structuri sau edificiu, de cele mai multe ori o extensie a acesteia, care poate fi simultan un element arhitectural şi unul ornamental, care constă dintr-o platformă pe care se poate sta sau deplasa.

Datorită faptului că balcoanele sunt întotdeuna situate la o anumită înălţime faţă de nivelul de bază al clădirii, orice balcon este prevăzut cu o balustradă de protecţie. Platforma balconului este parţial înconjurată de zidurile clădiri, fiind susţinută de acestea, precum şi de alte elemente structurale, aşa cum sunt arcadele sau contraforţii.

Balcoanele pot fi exterioare, interioare sau o combinaţie parţială a ambelor, comparate cu dimensiunile şi volumul clădirii în absenţa existenţei acestora.

[modifică] Utilizări faimoase a balcoanelor

Balcoanele au fost utilizate extensiv în numeroase spectacole de teatru, operetă şi operă, precum şi în film şi televiziune. Una dintre cele mai faimoase referiri, cunoscută ca "scena balconului", a fost folosită de William Shakespeare în tragedia Romeo şi Julieta.