Romeo și Julieta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la o tragedie de William Shakespeare. Pentru alte sensuri, vedeți Romeo și Julieta (dezambiguizare).
Romeo și Julieta
Romeoandjuliet1597.jpg
Pagina-titlu a primei ediții
Informații generale
Autor William Shakespeare
Gen Tragedie
Ediția originală
Titlu original Romeo an Juliet
Limbă originală Engleză
Țară de prima lansare Anglia
Data publicării 1597
Prima reprezentație John Danter
Ediția tradusă
Traducător(i) Leon Levițchi

Romeo și Julieta este o tragedie de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva destinului. Este poate cea mai cunoscută piesă a sa, una dintre succesele sale timpurii, fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.

Descrierea acțiunii[modificare | modificare sursă]

Ultimul sărut dat Julietei de Romeo pictură de Francesco Hayez

Opera începe într-o piață publică din Verona unde Samson si Gregorio poartă discuții despre ura lor pentru familia Montague. Apoi își face apariția și Benvolio care încearcă să-i despartă, dar lupta continuă o dată ce vine și Tybalt. Toți aceștia au fost convinși să renunțe la conflict de către copiii celor două familii. Apoi Lady Montague întreabă de Romeo, iar Benvolio și Montague își fac planuri pentru a-l face să renunțe la iubirea care-l mistuie.

În scena a doua a actului 1, Paris îi spune lui Capulet că vrea să se însoare cu Julieta, dar acesta nu renunță ușor. Romeo află de la servitorul lui Capulet că va avea loc o petrecere la palat și se hotărăște să participe la aceasta. Julieta este anunțată de mama sa că Paris dorește să o ia în căsătorie, dar ea refuză. La petrecerea organizată de Capulet, Romeo alături de Mercutio, Benvolio și Tybalt își fac apariția. Purtând însă măști, Romeo reușește să vorbească cu aleasa inimii sale și chiar să o sărute. După acest moment, cei trei prieteni de care era însoțit Romeo, află ca acesta s-a strecurat în grădina Capuletilor pentru a vorbi cu Julieta. În urma acesteia, Romeo pleacă la părintele Lorenzo pentru a-l ruga să-i cunune pe cei doi îndrăgostiți.

Mai târziu, cei patru prieteni discută între ei, dar sunt întrerupți de doica Julietei care vrea să se asigure că planurile lui Romeo sunt cât se poate de sincere. După ce află acest lucru, ea îi spune Julietei, care se duce la părintele Lorenzo pentru a se spovedi. Aici, ea se întâlnește cu alesul inimii sale cu care se și cunună.

Dupa aceasta, într-o piață publică are loc o confruntare cu spada între Romeo și Tybalt, iar Mercutio, încercând să-i despartă, este omorât de rivalul lui Romeo. În final, ucigașul îl provoacă din nou la duel pe Romeo, dar este omorât de acesta. Despre această întâmplare află prințul și Lady Capulet, care hotărăsc ca Romeo să plătească cu propria-i viață pentru faptele sale. Apoi are loc o discuție între doică și Julieta în care doica dezaprobă atitudinea pozitivă a fetei în privința „ucigașului” vărului ei Tybalt.

Între timp, Romeo se ascunde în chilia părintelui Lorenzo, dar este urmărit de doică până acolo. Aceasta îi dă un inel din partea Julietei și-i spune care îi este starea. Totodată, Capulet și Paris pun la cale căsătoria acestuia din urma cu Julieta. După toate acestea, Julieta vorbește cu mama sa despre planurile tatălui ei de a o căsători cu Paris. Tatăl său află și se ceartă cu ea. Între timp, doica încearcă să o convingă să se marite cu nobilul, deoarece Romeo va muri sigur. După cearta cu părinții, Julieta se duce să se spovedească părintelui Lorenzo, care o sfătuiește să se mărite cu Paris miercuri, iar înainte de noaptea nunții să bea licoarea din sticluță pe care i-o va da el, care va da impresia ca este moartă, dar ea se va trezi după 24 de ore.

În ziua nunții, în timp ce pregătirile erau în toi și toți membrii familiei împreună cu servitorii sunt ocupați, Julieta bea conținutul sticlei și este găsită de doică în pat, toți membrii familiei fiind anuntați, nunta nemaiputând avea loc. Romeo, fiind anunțat de Balthazar că iubirea lui este moartă, cumpără de la un farmacist o sticlă de otravă și pleacă într-acolo. După înmormântarea Julietei în cavoul familiei, Romeo se bate cu Paris și-l omoară. Între timp, părintele Lorenzo încearcă să ajungă la timp pentru a-l vesti pe Romeo că totul este o înscenare, însă stând de vorbă cu Balthazar, ajunge prea târziu și-l găsește pe băiat întins la podea, otrăvit. Julieta se trezește și văzându-l pe Romeo întins și nemișcat, se sinucide cu pumnalul iubitului ei. Toți membrii ambelor familii descoperă corpurile neînsuflețite și află de la Lorenzo tot ce s-a întamplat. În final, cele două familii se împacă ajungând la concluzia că ura lor a dus la moartea lui Romeo și a Julietei. Piesa se termină cu o elegie pentru îndrăgostiți: "Pentru că nu a fost niciodată o poveste de mai mult vai/Decât cea Julietei și al ei Romeo."[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Romeo and Juliet, Act 5, Scene 3, Lines 308–309.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Appelbaum, Robert (1997). „"Standing to the Wall": The Pressures of Masculinity in Romeo and Juliet”. Shakespeare Quarterly (Folger Shakespeare Library) 48 (3): 251–272. doi:10.2307/2871016. ISSN 00373222. 
  • Arafay, Mireia (2005). Books in Motion: Adaptation, Adaptability, Authorship. Editions Rodopi BV. ISBN 9789042019577 
  • Barranger, Milly S. (2004). Margaret Webster: A Life in the Theatre. University of Michigan Press. ISBN 0472113909, 9780472113903 
  • Bauch, Marc A. (2007). Friar Lawrence's Plan in William Shakespeare's Romeo and Juliet And His Function as A Counsellor. Munich: Grin. ISBN 9783638774499 
  • Bloom, Harold (1998). Shakespeare: The Invention of the Human. New York: Riverhead Books. ISBN 1573221201 
  • Bly, Mary (2001). „The Legacy of Juliet's Desire in Comedies of the Early 1600s”. in Margaret M. S. Alexander; Wells, Stanley. Shakespeare and Sexuality. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 52–71. ISBN 0521804752 
  • Bonnard, Georges A. (1951). „Romeo and Juliet: A Possible Significance?”. Review of English Studies II (5): 319–327. doi:10.1093/res/II.5.319. 
  • Bowling, Lawrence Edward (1949). „The Thematic Framework of Romeo and Juliet”. PMLA (Modern Language Association of America) 64 (1): 208–220. doi:10.2307/459678. 
  • Branam, George C. (1984). „The Genesis of David Garrick's Romeo and Juliet”. Shakespeare Quarterly (Folger Shakespeare Library) 35 (2): 170–179. doi:10.2307/2869925. 
  • Brode, Douglas (2001). Shakespeare in the Movies: From the Silent Era to Today. New York: Berkley Boulevard Books. ISBN 0425181766 
  • Buchanan, Judith (2009). Shakespeare on Silent Film: An Excellent Dumb Discourse. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 9780521871990 
  • Buhler, Stephen M. (2007). „Musical Shakespeares: attending to Ophelia, Juliet, and Desdemona”. in Shaughnessy, Robert (ed.). The Cambridge Companion to Shakespeare and Popular Culture. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 150–174. ISBN 9780521605809 
  • Collins, Michael (1982). „The Literary Background of Bellini's 'I Capuleti ed i Montecchi'”. Journal of the American Musicological Society 35 (3): 532–538. doi:10.1525/jams.1982.35.3.03a00050. 
  • Dawson, Anthony B. (2002). „International Shakespeare”. in Wells, Stanley; Stanton, Sarah. The Cambridge Companion to Shakespeare on Stage. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 174–193. ISBN 9780521797115 
  • Draper, John W. (1939). „Shakespeare's 'Star-Crossed Lovers'”. Review of English Studies os-XV (57): 16–34. doi:10.1093/res/os-XV.57.16. 
  • Driver, Tom F. (1964). „The Shakespearian Clock: Time and the Vision of Reality in Romeo and Juliet and The Tempest”. Shakespeare Quarterly (Folger Shakespeare Library) 15 (4): 363–370. doi:10.2307/2868094. 
  • Edgar, David (1982). The Life and Adventures of Nicholas Nickleby. New York: Dramatists' Play Service. ISBN 0822208172 
  • Ehren, Christine (3 septembrie 1999). „Sweet Sorrow: Mann-Korman's Romeo and Juliet Closes Sept. 5 at MN's Ordway”. Playbill. http://www.playbill.com/news/article/47546.html. Accesat la 13 august 2008. 
  • Evans, Bertrand (1950). „The Brevity of Friar Laurence”. PMLA (Modern Language Association) 65 (5): 841–865. doi:10.2307/459577. 
  • Fowler, James (1996). Stanley Wells. ed. „Picturing Romeo and Juliet”. Shakespeare Survey. Shakespeare Survey (Cambridge University Press) 49: 111–129. doi:10.1017/CCOL0521570476.009. ISBN 0521570476. 
  • Gay, Penny (2002). „Women and Shakespearean Performance”. in Wells, Stanley; Stanton, Sarah. The Cambridge Companion to Shakespeare on Stage. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 155–173. ISBN 9780521797115 
  • Gibbons, Brian (ed.) (1980). Romeo and Juliet. The Arden Shakespeare Second Series. London: Thomson Learning. ISBN 9781903436417 
  • Goldberg, Jonathan (1994). Queering the Renaissance. Durham: Duke University Press. ISBN 0822313855 
  • Groves, Beatrice (2007). Texts and Traditions: Religion in Shakespeare, 1592–1604. Oxford, England: Oxford University Press. ISBN 0199208980 
  • Halio, Jay (1998). Romeo and Juliet: A Guide to the Play. Westport: Greenwood Press. ISBN 0313300895 
  • Halliday, F.E. (1964). A Shakespeare Companion 1564–1964. Baltimore: Penguin 
  • Higgins, David H., ed (1998). The Divine Comedy. Oxford World Classics. translated by C. H. Sisson. Oxford University Press. ISBN 0192835025 
  • Holden, Amanda (Ed.) (1993). The Viking Opera Guide. London: Viking. ISBN 0-670-81292-7 
  • Holland, Peter (2001). „Shakespeare in the Twentieth-Century Theatre”. in Wells, Stanley; deGrazia Margreta. The Cambridge Companion to Shakespeare. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 199–215. ISBN 0521658810 
  • Holland, Peter (2002). „Touring Shakespeare”. in Wells, Stanley; Stanton, Sarah. The Cambridge Companion to Shakespeare on Stage. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 194–211. ISBN 9780521797115 
  • Honegger, Thomas (2006). „'Wouldst thou withdraw love's faithful vow?': The negotiation of love in the orchard scene (Romeo and Juliet Act II)”. Journal of Historical Pragmatics 7 (1): 73–88. doi:10.1075/jhp.7.1.04hon. 
  • Hosley, Richard (1965). Romeo and Juliet. New Haven: Yale University Press 
  • Howard, Tony (2000). „Shakespeare's Cinematic Offshoots”. in Jackson, Russell (ed.). The Cambridge Companion to Shakespeare on Film. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 295–313. ISBN 0-52163-975-1 
  • Kahn, Coppélia (1977). „Coming of Age in Verona”. Modern Language Studies (The Northeast Modern Language Association) 8 (1): 5–22. doi:10.2307/3194631. ISSN 00477729. 
  • Keeble, N.H. (1980). Romeo and Juliet: Study Notes. York Notes. Longman. ISBN 0582781019 
  • Lanier, Douglas (2007). „Shakespeare: myth and biographical fiction”. in Shaughnessy, Robert (ed.). The Cambridge Companion to Shakespeare and Popular Culture. Cambridge University Press. pp. 93–113. ISBN 9780521605809 
  • Levenson (ed.), Jill L. (2000). Romeo and Juliet. The Oxford Shakespeare (Oxford World's Classics). Oxford: Oxford University Press. ISBN 0192814966 
  • Levin, Harry (1960). „Form and Formality in Romeo and Juliet”. Shakespeare Quarterly (Folger Shakespeare Library) 11 (1): 3–11. doi:10.2307/2867423. 
  • Lucking, David (2001). „Uncomfortable Time In Romeo And Juliet”. English Studies 82 (2): 115–126. doi:10.1076/enst.82.2.115.9595. 
  • Lujan, James (2005). „A Museum of the Indian, Not for the Indian”. The American Indian Quarterly 29 (3–4): 510–516. doi:10.1353/aiq.2005.0098. ISSN 0095182X. 
  • MacKenzie, Clayton G. (2007). „Love, sex and death in Romeo and Juliet”. English Studies 88 (1): 22–42. doi:10.1080/00138380601042675. 
  • McKernan, Luke; Terris, Olwen (1994). Walking Shadows: Shakespeare in the National Film and Television Archive. London: British Film Institute. ISBN 0851704867 
  • Marks, Peter (29 septembrie 1997). „Juliet of the Five O'Clock Shadow, and Other Wonders”. New York Times. http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9501E1DE123AF93AA1575AC0A961958260&pagewanted=all. Accesat la 10 noiembrie 2008. 
  • Marsden, Jean I. (2002). „Shakespeare from the Restoration to Garrick”. in Wells, Stanley; Stanton, Sarah. The Cambridge Companion to Shakespeare on Stage. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 21–36. ISBN 9780521797115 
  • Meyer, Eve R. (1968). „Measure for Measure: Shakespeare and Music”. Music Educators Journal (The National Association for Music Education) 54 (7): 36–38, 139–143. doi:10.2307/3391243. ISSN 00274321. 
  • Moore, Olin H. (1930). „The Origins of the Legend of Romeo and Juliet in Italy”. Speculum (Medieval Academy of America) 5 (3): 264–277. doi:10.2307/2848744. ISSN 00387134. 
  • Moore, Olin H. (1937). „Bandello and "Clizia"”. Modern Language Notes (Johns Hopkins University Press) 52 (1): 38–44. doi:10.2307/2912314. ISSN 01496611. 
  • Morrison, Michael A. (2007). „Shakespeare in North America”. in Shaughnessy, Robert (ed.). The Cambridge Companion to Shakespeare and Popular Culture. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 230–258. ISBN 9780521605809 
  • Muir, Kenneth (2005). Shakespeare's Tragic Sequence. New York: Routledge. ISBN 9780415353250 
  • Nestyev, Israel (1960). Prokofiev. Stanford: Stanford University Press 
  • Nevo, Ruth (1972). Tragic Form in Shakespeare. Princeton, NJ: Princeton University Press. ISBN 069106217X 
  • „Shakespeare on the Drive”. The New York Times. 19 august 1977. 
  • Orgel, Stephen (2007). „Shakespeare Illustrated”. in Shaughnessy, Robert (Ed.). The Cambridge Companion to Shakespeare and Popular Culture. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 9780521605809 
  • Parker, D.H. (1968). „Light and Dark Imagery in Romeo and Juliet”. Queen's Quarterly 75 (4). 
  • Pedicord, Harry William (1954). The Theatrical Public in the Time of David Garrick. New York: King's Crown Press 
  • Potter, Lois (2001). „Shakespeare in the Theatre, 1660–1900”. in Wells, Stanley; deGrazia Margreta. The Cambridge Companion to Shakespeare. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 183–198. ISBN 0521658810 
  • Quince, Rohan (2000). Shakespeare in South Africa: Stage Productions During the Apartheid Era. New York: Peter Lang. ISBN 9780820440613 
  • Roberts, Arthur J. (1902). „The Sources of Romeo and Juliet”. Modern Language Notes (Johns Hopkins University Press) 17 (2): 41–44. doi:10.2307/2917639. ISSN 01496611. 
  • Romeo – Definition from the Merriam–Webster Online Dictionary”. Merriam–Webster. http://www.merriam-webster.com/dictionary/Romeo. Accesat la 16 august 2008. 
  • Rosenthal, Daniel (2007). BFI Screen Guides: 100 Shakespeare Films. London: British Film Institute. ISBN 9781844571703 
  • Rubinstein, Frankie (1989). A Dictionary of Shakespeare's Sexual Puns and their Significance (Second Edition). London: Macmillan. ISBN 0333488660 
  • Sadie, Stanley (1992). The New Grove Dictionary of Opera. Oxford: Oxford University Press. ISBN 9781561592289 
  • Sanders, Julie (2007). Shakespeare and Music: Afterlives and Borrowings. Cambridge: Polity Press. ISBN 9780745632971 
  • Schoch, Richard W. (2002). „Pictorial Shakespeare”. in Wells, Stanley; Stanton, Sarah. The Cambridge Companion to Shakespeare on Stage. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 62–63. ISBN 9780521797115 
  • Scott, Mark W. (Ed.); Schoenbaum, S. (Ed.) (1987). Shakespearean Criticism. 5. Detroit: Gale Research Inc.. ISBN 0810361299 
  • Shapiro, Stephen A. (1964). „Romeo and Juliet: Reversals, Contraries, Transformations, and Ambivalence”. College English (National Council of Teachers of English) 25 (7): 498–501. doi:10.2307/373235. 
  • Siegel, Paul N. (1961). „Christianity and the Religion of Love in Romeo and Juliet”. Shakespeare Quarterly (Folger Shakespeare Library) 12 (4): 371–392. doi:10.2307/2867455. 
  • Smallwood, Robert (2002). „Twentieth-century Performance: the Stratford and London companies”. in Wells, Stanley; Stanton, Sarah. The Cambridge Companion to Shakespeare on Stage. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 98–117. ISBN 9780521797115 
  • Spencer (ed.), T.J.B. (1967). Romeo and Juliet. The New Penguin Shakespeare. London: Penguin. ISBN 9780140707014 
  • Stites, Richard (Ed.) (1995). Culture and Entertainment in Wartime Russia. Bloomington: Indiana University Press. ISBN 9780253209498 
  • Stone, George Winchester Jr (1964). „Romeo and Juliet: The Source of its Modern Stage Career”. Shakespeare Quarterly (Folger Shakespeare Library) 15 (2): 191–206. doi:10.2307/2867891. 
  • Tanselle, G. Thomas (1964). „Time in Romeo and Juliet”. Shakespeare Quarterly (Folger Shakespeare Library) 15 (4): 349–361. doi:10.2307/2868092. 
  • Tatspaugh, Patricia (2000). „The tragedies of love on film”. in Jackson, Russell. The Cambridge Companion to Shakespeare on Film. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 135–159. ISBN 0-52163-975-1 
  • Taylor, Gary (2002). „Shakespeare plays on Renaissance Stages”. in Wells, Stanley; Stanton, Sarah. The Cambridge Companion to Shakespeare on Stage. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 1–20. ISBN 9780521797115 
  • Van Lennep, William (Ed.); Avery, Emmett L.; Scouten, Arthur H. (1965). The London Stage, 1660–1800. Carbondale: Southern Illinois University Press. http://www.personal.psu.edu/users/h/b/hb1/London%20Stage%202001/. Accesat la 1 august 2008 
  • Wells, Stanley (2004). Looking for Sex in Shakespeare. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0521540399 
  • Winter, William (1893). The Life and Art of Edwin Booth. London: MacMillan and Co. http://www.archive.org/details/lifeartofedwinbo00mattuoft. Accesat la 1 august 2008 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Romeo și Julieta
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Romeo și Julieta