Fronton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Variante de fronton

Frontonul este un element arhitectural de încununare a fațadei unui edificiu cu acoperiș în două ape, preluat de arhitectura romanică și gotică (în cadrul căruia este numit de obicei pinion), care preferă însă formele triunghiulare înalte, chiar foarte ascuțite, în cazul goticului târziu. Renașterea a revenit la formele antice (triunghi nu foarte înalt), introducând și frontonul curb (semicircular). În Renaștere frontonul poate apărea și deasupra ferestrelor sau ușilor.[1][2]

Frontonul, mărginit de o cornișă curbă sau frântă, se găsește, de regulă, deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc.[3]

Spațiul, decorat sau nu cu scene în relief, cuprins între cornișă și cele două planuri înclinate care formează frontonul se numește timpan.[2]

Note[modificare | modificare sursă]