Azotit de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Azotit de sodiu
Sodium nitrite crystals.jpg
Formula structurală
Formula structurală
Nume IUPAC
Alte denumiri E 250, nitrit de sodiu, azotit de natriu, nitrit de natriu
Identificare
Număr CAS 7632-00-0
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică NaNO2
Aspect solid culoare albă
Masă molară 68,99 g/mol
Proprietăți
Densitate 2,17 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 271 °C
Punct de fierbere peste 320 °C (se descompune)
Solubilitate bună în apă (820 g/l la 20 °C)
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa) ~9
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Hazard O.svg Hazard T.svg Hazard N.svg
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotitul de sodiu este o sare a sodiului cu acidul azotos, cu formula chimică HNO2.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Nitritul de sodiu se prezintă sub formă de cristale incolore, care se dizolvă în apă cu absobție de căldură, soluția rezultată având o reacție alcalină. Punctul de topire al nitritului de sodiu este de 320 °C, temperatură la care se și descompune. La temperaturi înalte este inflamabil și se combină energic cu aluminiul, mai ales când acesta este sub forma de pulbere. El este folosit ca substanță reductantă, în aer devine cu timpul nitrat de sodiu NaNO3. Nitritul de sodiu este o substanță toxică (doză letală fiind de 4g), în combinație cu unele amine (nitroamine) fiind cancerigen. Identificarea nitritului se face cu sufatul de fier (FeSO4 · 7 H2O) care, în prezența nitritului, devine brun.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

În natură nitriții apar într-o etapă a ciclului azotului prin procesele nitrificare sau denitrificare. Din punct de vedere tehnic nitritul se obține prin combinația oxizilor de azot cu hidroxidul de sodiu (NaOH).

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Este folosit în anumite condiții în industria alimentară ca aditiv alimentar (cu codul E 250) în procesul de conservare a produselor din carne în concentrație de 0,4 - 0,5 % în amestec cu sarea de bucătărie. Nitritul de sodiu stabilizează culoarea roșie a cărnii (formând, în combinație cu mioglobina, un pigment de culoare roșie, nitrosomioglobină, care participă la păstrarea aspectului proaspăt al produselor conservate) și are un efect antibacterian.[1]

În farmacologie și chimie servește la sinteza substanțelor colorante pe bază de azot, sau în tehnologia de galvanizare a metalelor și pentru prepararea materialelor anticorozive. Din cauza unor intoxicații cu nitrit de natriu, din anul 1980[2] este admis procentul maxim de 0,5% în saramurarea cărnurilor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Jay, James Monroe; Martin J. Loessner, David Allen Golden (2005). „13. Food Protection with Chemicals, and by Biocontrol”. Modern food microbiology, 7th ed.. Springer. pp. 790. ISBN 978-0-387-23180-8. http://books.google.fr/books?id=C0sO1gNFWLAC&pg=PA307&lpg=PA307&dq=nitrosomyoglobin&source=bl&ots=mpwsE4aD0p&sig=m9DgSOFwvrcTKvqZuU5AzUuJfQ8&hl=fr&ei=ExivTevjMKiShAey5-ndAw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CDIQ6AEwAzge#v=onepage&q=nitrosomyoglobin&f=false 
  2. ^ Anlage 5 (zu § 5 Abs. 1 und § 7) Zusatzstoffe, die für Lebensmittel zur Konservierung oder als Antioxidationsmittel zugelassen sind