Atentatul din Senatul României din 1920

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Atentatul din Senatul României din 1920 a fost înfăptuit, la 8 decembrie 1920, prin instalarea și amorsarea unei bombe artizanale, de către un grup terorist de extremă stângă.

Atacul[modificare | modificare sursă]

La 8 decembrie 1920, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau, au pus la cale un atac terorist cu bombă artizanală plasată în sala Senatului României.

Goldstein era șeful unui grup anarhist-terorist format din evrei comuniști[1][2], condus de Abraham Grinstein, șeful serviciului de terorism cu sediul la Odessa.[3]

Se bănuia că grupul lor nu a acționat singur, ci i-a avut drept complici și pe alții, ca Alecu Constantinescu, conducătorul aripii de extremă stângă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta și a format Partidul Comunist din România (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist).

Victime[modificare | modificare sursă]

Deflagrația i-a ucis pe Ministrul Justiție, Dimitrie Greceanu, decedat la spital[4], și pe senatorii Demetriu Radu (episcop greco-catolic de Oradea Mare, ucis[5] pe loc) și Spirea Gheorghiu (decedat la spital). În urma atentatului au fost și răniți printre care președintele Senatului, Constantin Coandă[3], episcopul ortodox Nifon[6] și episcopul ortodox Roman Ciorogariu.[7]

Urmări[modificare | modificare sursă]

Atentatul a dus la condamnarea comuniștilor în Procesul din Dealul Spirii și la interzicerea Partidului Comunist. Conducătorul partidului comunist, Gheorghe Cristescu „Plăpumaru” a respins orice acuzație de conspirație, iar implicarea partidului este încă nedemonstrată. Directivele Cominternului recomandau acțiuni violente, dar nu e sigură implicarea acestuia în atentat. În mărturia sa de la proces, Cristescu a susținut că acțiunile lui Goldstein erau mai degrabă inspirate de anarhism.

În octombrie 1921, Goldstein a fost arestat în timp ce încerca să intre clandestin în România venind de la Ruse (Bulgaria). La 28 iunie 1922, Max Goldstein a fost condamnat la muncă forțată pe viață pentru aruncarea bombei la senat și pentru uciderea a două persoane și rănirea altora. Ceilalți inculpați au fost condamnați la pedepse între o lună și 10 ani de muncă forțată. Sentințele au fost pronunțate după 125 de ședințe.

Omagierea victimelor[modificare | modificare sursă]

Celor trei senatori uciși de explozia bombei, Spirea Gheorghiu, Dimitrie Greceanu și Demetriu Radu, li s-au organizat funerarii naționale.[5]

În anii 1920, localitatea natală a episcopului Demetriu Radu, Tâmpăhaza, a primit numele de Rădești, în amintirea și pentru cinstirea acestuia.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Totalitarism de Dreapta în România, origini și manifestări 1919-1927, Institutul Național Pentru Studierea Totalitarismului București 1996, p. 150
  2. ^ Dinu C. Giurescu, Istoria României în Date de Editura Enciclopedică, București, 2007, p. 365.
  3. ^ a b București-Strict secret, Episodul 5: Bomba din Senat
  4. ^ Senatorul Dimitrie Greceanu a decedat la spital, la 10 decembrie 1920, în urma unei septicemii generale. Vd. Historia.ro, Primul atentat cu bombă în Senatul României, autor: Cornel Ilie
  5. ^ a b Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noatre, p. 289.
  6. ^ Nifon (Nicolae) Nicolescu (1858 - 1923) a fost episcop al Dunării de Jos între 1909 și 1922.
  7. ^ Historia.ro Atentat cu bombă în Senatul României, autor: Ciprian Plăiașu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Totalitarism de Dreapta în România, origini și manifestări 1919-1927, Institutul Național Pentru Studierea Totalitarismului, București 1996
  • Dinu C. Giurescu, Istoria României în Date, Editura Enciclopedică, București, 2007.
  • Atentatul de la Senatul Romaniei, o piesa in dosarul comunistilor, 20 octombrie 2004, Jurnalul Național
  • Stelian Tănase, „Procesul din Dealul Spirii”, in Magazin Istoric. Octombrie 2003.
  • Stelian Tănase, București-Strict secret, Teroare la București
  • New York Times, 29 June 1922.
  • L'Humanité, 29 Juin 1922.
  • Le Temps, 29 Juin 1922.
  • Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noatre, Casa de Editură "Viața Creștină", Cluj-Napoca, 1994, pp. 288 - 289;
  • Dicționar enciclopedic, vol. VI, R-Ș, Editura enciclopedică, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]