Atentatul din Senatul României din 1920
Atentatul din Senatul României din 1920 a fost înfăptuit la 8 decembrie 1920, prin instalarea și amorsarea unei bombe artizanale, de către un grup terorist de extremă stângă.
Atentatul trebuia să ducă la o „ridicare a maselor” și la haos, la răsturnarea monarhiei și la instalarea unui regim bolșevic[necesită citare]. Vestea atentatului a sosit la Moscova în timp ce o delegație de comuniști români se afla în vizită la Lenin, la Kremlin. Kominternul încerca să fabrice un puci în România.
Atacul[modificare | modificare sursă]
La 8 decembrie 1920, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau, au pus la cale un atac terorist cu bombă artizanală plasată în sala Senatului României.
Goldstein era șeful unui grup anarhist-terorist format din evrei comuniști[1][2], condus de Abraham Grinstein, șeful serviciului de terorism cu sediul la Odessa.[3]
Se bănuia că grupul lor nu a acționat singur, ci i-a avut drept complici și pe alții, ca Alecu Constantinescu, conducătorul aripii de extremă stângă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta și a format Partidul Comunist din România (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist).
Victime[modificare | modificare sursă]
Deflagrația i-a ucis pe ministrul Justiției, Dimitrie Greceanu, decedat la spital[4], și pe senatorii Demetriu Radu (episcop greco-catolic de Oradea Mare, ucis[5] pe loc) și Spirea Gheorghiu (decedat la spital). În urma atentatului au fost și răniți printre care președintele Senatului, Constantin Coandă[3], episcopul ortodox Nifon Nicolescu[6] și episcopul ortodox Roman Ciorogariu.[7]
Urmări[modificare | modificare sursă]
Atentatul a dus la condamnarea comuniștilor în Procesul din Dealul Spirii și la interzicerea Partidului Comunist. Conducătorul partidului comunist, Gheorghe Cristescu „Plăpumaru” a respins orice acuzație de conspirație, iar implicarea partidului este încă nedemonstrată. Directivele Cominternului recomandau acțiuni violente, dar nu e sigură implicarea acestuia în atentat. În mărturia sa de la proces, Cristescu a susținut că acțiunile lui Goldstein erau mai degrabă inspirate de anarhism.
În octombrie 1921 Goldstein a fost arestat în timp ce încerca să intre clandestin în România venind de la Ruse (Bulgaria). La 28 iunie 1922 Max Goldstein a fost condamnat la muncă forțată pe viață pentru aruncarea bombei la senat și pentru uciderea a două persoane și rănirea altora. Ceilalți inculpați au fost condamnați la pedepse între o lună și 10 ani de muncă forțată. Sentințele au fost pronunțate după 125 de ședințe.
Omagierea victimelor[modificare | modificare sursă]
Celor trei senatori uciși de explozia bombei, Spirea Gheorghiu, Dimitrie Greceanu și Demetriu Radu, li s-au organizat funeralii naționale.[5]
În anii 1920 denumirea localității natale a episcopului Demetriu Radu, Tâmpăhaza-Uifalău, a fost românizată sub forma de Rădești, în amintirea și pentru cinstirea episcopului Radu.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Totalitarism de Dreapta în România, origini și manifestări 1919-1927, Institutul Național Pentru Studierea Totalitarismului București 1996, p. 150
- ^ Dinu C. Giurescu, Istoria României în Date de Editura Enciclopedică, București, 2007, p. 365.
- ^ a b București-Strict secret, Episodul 5: Bomba din Senat
- ^ Senatorul Dimitrie Greceanu a decedat la spital, la 10 decembrie 1920, în urma unei septicemii generale. Vd. Historia.ro, Primul atentat cu bombă în Senatul României, autor: Cornel Ilie Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ a b Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noatre, p. 289. Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; numele "IB" este definit de mai multe ori cu conținut diferit - ^ Nifon (Nicolae) Nicolescu (1858 - 1923) a fost episcop al Dunării de Jos între 1909 și 1922.
- ^ Historia.ro Atentat cu bombă în Senatul României, autor: Ciprian Plăiașu Arhivat în , la Wayback Machine.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Totalitarism de Dreapta în România, origini și manifestări 1919-1927, Institutul Național Pentru Studierea Totalitarismului, București 1996
- Dinu C. Giurescu, Istoria României în Date, Editura Enciclopedică, București, 2007.
- Atentatul de la Senatul Romaniei, o piesa in dosarul comunistilor Arhivat în , la Wayback Machine., 20 octombrie 2004, Jurnalul Național
- Stelian Tănase, „Procesul din Dealul Spirii”, in Magazin Istoric. Octombrie 2003.
- Stelian Tănase, București-Strict secret, Teroare la București
- New York Times, 29 June 1922.
- L'Humanité, 29 Juin 1922.
- Le Temps, 29 Juin 1922.
- Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noatre, Casa de Editură "Viața Creștină", Cluj-Napoca, 1994, pp. 288 - 289;
- Dicționar enciclopedic, vol. VI, R-Ș, Editura enciclopedică, 2006.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Historia.ro, Atentat cu bombă în Senatul României, autor: Ciprian Plăiașu Arhivat în , la Wayback Machine.
- Historia.ro, Primul atentat cu bombă în Senatul României, autor: Cornel Ilie Arhivat în , la Wayback Machine.
- Ziua, Nr. 4053, 6 octombrie 2007, București-Strict secret, Miruna Munteanu, Confesiunea unui terorist comunist