Arca lui Noe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arca lui Noe pe o pictură din 1675 (artistul nu este cunoscut), aflată în prezent la Muzeul de Artă din Budapesta

Arca lui Noe a fost o corabie imensă, pe care, potrivit Bibliei, Noe ar fi construit-o la îndemnul lui Dumnezeu ca să își salveze familia și animalele terestre de marele potop. Despre întâmplările lui Noe se poate citi în Sfânta Scriptură, în pasajele 6-8 din cartea întâi a lui Moise ("Facerea"), 38 Matei ori 27 după Luca. Dimensiunile corăbiei, prezentate în Biblie, erau următoarele: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți iar înălțimea de treizeci de coți[1], dimensiuni care, conform cercetărilor istoriografice, echivalau cu 137 de metri lungime, 23 de metri lățime și 14 metri înălțime[necesită citare]. Conform surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului lemn gofer. Existența și provienența acestui material necunoscut ingineriei maritime este pusă sub semnul întrebării de către cercetătorii biblici.[2][3]

Comentatorii Bibliei spun că potopul a avut loc în jurul anului 3300 î.Hr.

Comentatorii postmoderniști ai Bibliei spun că actuala versiune cunoscută a apărut în secolul V î.Hr. Evreii ortodocși, creștinii și musulmanii (adepți ai lecturii literale a Bibliei) resping varianta postmodernistă și spun că Noe este un personaj real și marele potop s-a întâmplat cu adevărat.

Povestiri asemănătoare cu cea descrisă în Biblie despre potop apar și în mitologia altor popoare antice, de pildă la sumerieni (în Epopeea lui Ghilgameș și într-o tăbliță denumită „Atra-Hasis”, ambele descriind circumstanțe similare potopului biblic[necesită citare]) și la egipteni. Grecii Antichității au și ei o poveste similară cu cea biblică, anume povestea lui Pyra și Deucalion, evocată de Pindar în cea de-a noua Olimpică.

Povestea corăbiei este des întâlnită în scripturile religioase. Începând cu secolul al XVIII-lea s-au făcut cercetări de geologie și biogeografie în legătură cu arcă și potop. Având la origine o confuzie medievală provocată de proasta înțelegere a textului biblic original (semitic), s-au făcut numeroase săpături în Turcia, pe muntele Ararat,unde unii cred că Biblia spune că s-a oprit arca.[4][5][6][7][8][9] În realitate textul biblic nu indică un munte anume, ci întreaga regiune muntoasă a Armeniei.

Realitatea arcei[modificare | modificare sursă]

Pictură de Edward Hicks despre Arca lui Noe

Potopul și salvarea lui Noe de către Dumnezeu sunt descrise în Biblie, în cartea întâi a lui Moise (Facere): „Văzând Domnul stricăciunea oamenilor, I-a părut rău că a creat omul, așa că a decis să distrugă tot ce a creat până atunci”. Dumnezeu a văzut că Noe este om bun și cinstit așa că s-a gândit să-l salveze pe el și pe familia lui, mai exact nevasta și fiii săi Sem, Ham și Iafet, împreună cu nevestele acestora. Domnul a poruncit lui Noe să ia din fiecare animal câte o pereche, din păsări câte șapte perechi și să-i ducă pe arcă, ca să fie din nou animale pe pământ și după potop.

Se spune că potopul a durat 365 de zile, alții spun că au trecut 371 de zile până când arca a eșuat pe vârful muntelui Ararat. Alte 40 de zile au trecut până când apele s-au retras și munții au devenit vizibili. Noe a lăsat prima oară liber un corb, dar nu a găsit pământ uscat. După ce au trecut șapte zile, Noe a lăsat liber un porumbel care s-a întors cu o ramură. După alte șapte zile iar a lăsat liber un porumbel, care nu s-a mai întors. După un an și 10 zile de la începerea potopului, la pocunca divină, Noe împreună cu toți cei care se aflau în arcă au ieșit afară.

După potop, Domnul i-a promis lui Noe că niciodată nu va mai șterge omenirea de pe pământ cu apă, și a creat primul curcubeu pe cer (Moise I. 9:11).

În privința realității arcei și a veracității descrierii biblice a peripețiilor lui Noe, punctul de vedere științific - exprimat de geologie, de ex. - este că de când oamenii populează Terra (istoria recentă a planetei) planeta a cunoscut un potop global, drept pentru care Noe și arca lui descrisă în Facere sunt reali la fel și uriașii sau șerpii vorbitori ai Facerii (Genezei), măgarii vorbitori ai Numerilor, vrăjitoarele Ieșirii (Exodului), peștii uriași cu pântece locuibile ale lui "Iona" sau demonii Evangheliilor.[10][11] Credibilitatea mitului biblic al potopului lui Noe[12] nu a fost ruinată, acum aproape două secole,cand au fost facute descoperirile în geologie[13][14] și (doar puțin timp mai tărziu) din biologie.[15]

Istoria primului altar[modificare | modificare sursă]

Înainte de a-și construi o casă în care să stea împreună cu familia lui, Noe a contruit un altar pe care l-a dedicat Dumnezeului său, ca semn de mulțumire pentru că l-a salvat de la moarte. Acest altar devine primul altar din istoria Terrei.[necesită citare]

Descrierea arcei[modificare | modificare sursă]

Arca – imagine din Evul Mediu

Arca a avut lungimea de 140 de metri, lățimea de 23 de metri și înălțimea de 14 metri. Avea un singur geam și o singură ușă aflată la mijlocul corăbiei. Corabia a fost construită din lemn de gofer (chiparos), era impărțită în cămăruțe, tencuită cu smoală pe dinăuntru si pe dinafară. (Geneza 6,14)[16]

Arca avea trei punți, sau trei nivele, ceea ce i-a mărit rezistența. Suprafața totală a punților era de 8.900 m2. A fost construită probabil din chiparos, un arbore rășinos, deci rezistent la apă, fiind etanșată pe interior și exterior cu un strat de catran (Geneza 6:14–16). Nu se spune cum a îmbinat Noe bârnele. Însă, înainte de relatarea despre Potop, Biblia vorbește despre făuritori de unelte de aramă și de fier (Geneza 4:22). În orice caz, și în prezent se folosesc cuie de lemn la construirea unor ambarcațiuni de lemn.

Arca avea compartimente, o ușă pe lateral și un țohar înalt de un cot, care, după cât se pare, era un acoperiș mansardat, având probabil niște deschizături pentru ventilație și lumină. Relatarea biblică nu menționează însă nici un fel de chilă ori proră, nici pânze, vâsle sau cârmă. De fapt, același cuvânt ebraic redat prin „arcă” este folosit și pentru a descrie coșulețul dat cu smoală în care a fost pus micuțul Moise de mama lui pentru a pluti pe apele Nilului. — Exodul 2:3, 10.

Arca avea o lungime de șase ori mai mare decât lățimea și de zece ori mai mare decât înălțimea.

Tradiții medievale despre Arcă pe Ararat[modificare | modificare sursă]

În anul 1300, Marco Polo în jurnalul lui spunea că a văzut arca pe muntele Ararat. Afirmațiile extravagante din descrierile de călătorie ale lui Marco Polo trebuie privite cu mare scepticism, ținând cont de faptul că textul care există azi este trecut prin filtrul cenzurii pioase a numeroșilor editori care au scos sau modificat tot ceea ce acestora li se părea insuficient de pios sau ceea ce, din punctul lor de vedere, friza erezia.[17] Nu trebuie uitat nici faptul că nu Marco Polo însuși a scris cartea despre peripețiile lui în Orient, ci un individ care în epocă era cunoscut ca fiind scriitor de povești de dragoste și romane cavalerești[18], și care în afară de a fi așternut pe hârtie peripețiile povestite de Polo, și-a pus amprenta personală asupra textului,[19], text manuscris care în plus, de-a lungul timpului, la rândul lui s-a "diversificat" (adică a fost modificat prin amputări de pasaje sau adausuri de text), sub influența fiecărui scrib care l-a reprodus după gust (suntem în epoca dinaintea apariției tiparului), astfel că azi originalul și așa romanțat de Rustichello este pierdut[20], dar există în schimb 140 de versiuni de manuscris.[21] Aceasta explică de ce în versiunile existente ale descrierilor călătoriei lui Marco Polo se găsesc tot felul de absurdități, cum e de exemplu afirmația că prin Sumatra există un trib de oameni cu coadă[22], sau relatări despre un trib de oameni cu capete de câine[23] ("cynocephali", această creatură fiind și ea un motiv frecvent în bestiarele medievale); este apoi extrem de puțin probabil că tânărul Polo, aflat cu tatăl și unchiul lui în misiune papală în drum spre China[24], a escaladat în plin Ev Mediu (secolul XIII) un versant cu o înălțime de peste 5000 de metri ca să verifice dacă sunt sau nu acolo resturi din Arcă, afirmația lui explicându-se mai degrabă prin noua tradiție privitoare la locul presupus al opririi embarcațiunii lui Noe după potop și care se înfiripase cu un secol și jumătate înaintea nașterii lui Marco Polo[25][26] ca și prin mentalitățile[27] puternic impregnate de creștinism ale epocii, care îl marcau așa cum e de așteptat și pe călătorul genovez.

Arca în epoca modernă[modificare | modificare sursă]

În anul 1918, Lenin ordona forțelor aeriene sovietice demolarea arcei.[necesită citare] Arca a rezistat rachetelor (?!?) și astfel se mai spune că Arca lui Noe a mai rezistat altui potop.[necesită citare]

Arca și știința[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere istoric, povestea Potopului și a Arcei lui Noe face parte din seria de mituri[28] și legende biblice.[29] Mitul biblic al Potopului este cel mai recent (prima jumătate a mileniului întâi î.e.n.[30]) dintre miturile potopului în Orientul Mijlociu: cel mai vechi dintre ele fiind cel sumerian, datat la finele mileniului trei î.e.n.[31] În legătură cu știrile din presa populară (toate fără fundament științific[32]) despre descoperirea pe muntele Ararat a resturilor Arcei lui Noe (adică a resturilor unui artefact enunțat într-un mit!), cei mai serioși cercetători resping orice posibilitate ca lemnul unei ambarcațiuni construită acum mii de ani să fi supraviețuit până azi[33], în timp ce guvernul turc susține că deține dovezi în legătură cu grupuri de indivizi care esaladează muntele pentru a plasa lemn pe înălțimi, doar pentru a-l "descoperi" mai târziu.[34][35]

Ïncă din Antichitate lectorii atenți ai Bibliei au avut dificultăți în acceptarea descrierii înțelese în cheie literalistă a poveștii potopului lui Noe. Contemplând imposibilitatea evidentă a umplerii Arcei cu toate speciile de viețuitoare, Preafericitul Augustin alegea, de exemplu, să considere că asta nici nu e nevoie, pentru că oricum unele viețuitoare apar singure din pământ (o reluare a "generării spontane" cu care Aristotel explica apariția vieții), justificându-și convingerea cu versetul 24 din Facere capitol I ("Să scoată pământul ființe vii, după felul lor: animale, târâtoare și fiare sălbatice după felul lor". Și a fost așa.").[36] Lărgirea graduală a cunoștințelor făcea ca problema cea mai serioasă în materie de credibilitate a poveștii biblice a potopului să fie teza globalității inundației, și încă din secolul al V-lea unii creștini au emis rezerve în această privință,[37], tradiția evreiască înregistrând și ea încă de la începuturi obiecții ale rabinilor sau erudiților iudaismului nonsacrificial în privința credibilității ideii de potop global.[38] Chiar de la începuturile dezvoltării aparatului critic în analiza literară, povestea biblică a Potopului lui Noe a reprezentat un exemplu didactic.[39], înțelegându-se repede că ceea ce relatarea Facerii ne spune nouă în modernitate nu era neaparat și ceea ce pricepeau cei care erau contemporanii eroilor mitici[40] ai acestor relatări.[41] Relatarea biblică, derivată fiind din tradițiile mesopotamiene legate de inundații catastrofale[42] și care la rândul lor se inspirau din fenomene naturale locale[43], a căpătat o nouă interpretare o dată ce și în creștinism textul original în ebraica biblică a început să fie cunoscut și studiat de manieră rațională și luându-se în fine în considerare toate subtilitățile limbii.[44] S-a putut constata faptul de altfel evident că în Biblie nu întotdeauna când se afirmă globalitatea sau totalitatea unui lucru sau fenomen, aceasta chiar e înțeleasă sau sugerată de autori a fi una în sens propriu, așa cum se înțelege ea azi.[45] Ideea că Biblia vorbește în Facere de un potop global nu numai că nu ține seama de subtilitățile expresiei literare veterotestamentare, ea ridică totodată și o multitudine de probleme insurmontabile care ruinează complet credibilitatea relatării,[46] Concluzia trasă de cercetători e că pentru reputația Bibliei și a autorilor ei cea mai favorabilă interpretare actuală e să considerăm că aceasta descrie un potop local.[47], fiind din acest punct de vedere o șansă că textul însuși nu indică spre actualul și prea-înaltul munte Ararat ca loc al opririi arcei după potop[48], așa cum în mod neglijent[49][50] înțeleg unii. În Occident, începând cu secolul al XIX-lea chiar, opinia cvasiunanimă[51] privitoare la relatarea biblică a potopului este că acesta a fost unul local, la o scară regională și nu globală.[52][53][54][55]

Probleme referitoare la mitul biblic al Potopului și al Arcei lui Noe[modificare | modificare sursă]

  • Noe n-ar fi avut cum să aducă câte două animale din fiecare specie. Ar fi trebuit să meargă în locuri neștiute pe atunci precum Australia, Japonia, America, insule din Pacific.[56] Observația apare ca obiecție, de ex., într-o lucrare ("Essai Sur Cette Question : Quand et Comment l’Amérique A-t-Elle Été Peuplée d’Hommes et d’Animaux?") a savantului geograf elvețian Samuel Engel[57], scrisă în 1767, anume la pagina 45 din ediția numerizată de Sabin Americana[58] (în ediția numerizată de google[59] la pagina 132) în capitolul 11 din volumul întâi, "cartea a doua" ("Livre Second") a "părții întâi" (Première Partie), intitulată "De Unde Au Venit Animalele în America?" ("D'Où Sont Venus les Animaux De l'Amérique ?").
  • Animalele nu ar fi putut supraviețui toate în același loc. Diferența de temperatură ar fi fost o porblemă majoră. Animalele adaptate la viața polară( ursul polar, foca, pinguinul ) nu ar fi avut cum să conviețuiască în același loc cu animale tropicale (crocodilul, cămila ).
  • Pentru a ploua 365 sau 371 de zile încontinuu ar fi trebuit ca de undeva să se golească o cantitate foarte mare de apă, și dacă ar fi plouat, acea cantitate de apă s-ar fi întors în locul de unde a venit, și nu ar fi inundat Pământul.
  • Geografic este imposibil să plouă atâtea zile.
  • Dacă apa a ajuns peste toți munții, ea ar fi trebuit să se ridice peste 8848 m (vârful Everest). La acea înălțime aerul este rarefiat și respirația câtorva milioane de specii ar fi fost imposibilă. În mod similar, în capitolul 2 din cartea a patra ("Preuves de la Non-Universalité du Déluge") a părții a doua (p. 265-269 în ediția numerizată de Sabin Americana) din "Essai Sur Cette Question : Quand et Comment l’Amérique A-t-Elle Été Peuplée d’Hommes et d’Animaux?", autorul (Samuel Engel) explică că odată ce nivelul apei a depășit plafonul de nori, nu mai putem avea de-a face cu "ploaie" cum pretinde Biblia (Facere capitol 7:13) și astfel nici "potop" care să fi acoperit realmente toată suprafața uscatului. Obiecția nu ține seama însă de faptul că autorii Bibliei credeau că ploaia își are originea în miticele "rezervoare"[60] dumnezeiești aflate deasupra "tăriei". Pentru anticii autori ai mitului Potopului biblic, dilema era deci evitată, pentru că evreii credeau că apa precipitațiilor provine din rezervoarele aflate deasupra boltei rigide ("firmamentului", tăriei) și transparente a cerului, peste care se afla tronul lui Dumnezeu care deschide jgheaburile pe unde iese apa din rezervoare, și nu din condensarea parțială a acumulărilor de vapori care sunt norii, așa cum se consideră azi.

Despre arcă[modificare | modificare sursă]

  • Dr. Henry Morris, Dr. John Whitcomb: The Genesis Flood; P&R Publishing (1998).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Facerea (Geneza) Capitolul 6.15
  2. ^ FACTS ON NOAH'S ARK , Christian Information Ministries, citat pe data 12/15/2012.
  3. ^ Lemnul Gofer, Jewish Encyclopedia, citat pe data 12/15/2012.
  4. ^ Relatarea Bibliei specifică "Munții Araratului" (Facere 8:4). Numele este identic cu asirianul "Urartu", care desemna teritoriul muntos al Armeniei aflat la nordul Asiriei (vezi Ieremia. 51:27; Isaia 37:38)." - "New Unger's Bible Dictionary", M.F. Unger, Editors Howard F. Vos, R. K. Harrison, Cyril J. Barber, Moody Publishers, revised edition 2006, "Flood" entry (p. 591).
  5. ^ "Textul nu vorbește despre un munte anume care s-ar chema "Ararat". Versetul 4 al capitolului 8 enunță: "Pe munții (regiunii) Ararat(ului)." - "Genesis: A Practical Commentary", Claus Westermann, W.B. Eerdmans Pub. Co. 1987, p.60.
  6. ^ "Munții Ararat menționați de Biblie (Facere 8:4) ca locul unde s-a oprit Arca lui Noe se referă la întreaga regiune muntoasă. […] Mai târziu, tradiția creștină a concentrat atenția asupra unuia dintre aceste vârfuri, anume Agri Dag în nord-estul Turciei (înălțime de 5165 m)." - "The Eerdmans Bible Dictionary", A. C. Myers, William B. Eerdmans Publishing Co. 1996, p.74.
  7. ^ "Locul cel mai popular unde se credea în Antichitate că s-a oprit Arca era muntele numit Jabal Judi (sau Qardu) în munții Gordueni". Opinia cea mai răspândită era că Arca s-a oprit pe Jabal Judi. Nu înainte de Evul Mediu s-a concentrat atenția pe Agri Dagh, modernul munte Ararat." - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence", D. A. Young, Eerdmans: Grand Rapids 1995, p. 314.
  8. ^ "Ceea ce puțini realizează e că relativ tărziu a fost desemnaat Muntele Ararat ca fiind locul unde s-a oprit Arca lui Noe. Numai din secolul al XI-lea și al XII-lea a început să fie concentrată atenția asupra Muntelui Ararat ca loc final de acostare al Arcei, și numai de la finele secolului al XIV-lea tradiția pare a fi devenit destul de bine stabilită. Înainte de acest moment, atât tradiția islamică cât și cea creștină susținea că locul de acostare al Arcei a fost Jabel Judi, un munte aflat la 48 km nord-est de rîul Tigru, lângă Cizre, în Turcia." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 175. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation.
  9. ^ "De-a lungul secolelor cel puțin opt locuri de acostare ale Arcei au fost vehiculate, printre care Arabia Saudită, India și chiar mitica Atlantidă. Un motiv al acestei ambiguități stă în faptul că Biblia însăși nu indică locul exact unde s-a oprit Arca, făcând doar aluzie la o regiune sau lanț muntos: "munții Ararat" (Facere 8:4)". Ararat este numele biblic pentru Urartu (Isaia 37:38: "[…] l-au lovit cu sabia și au fugit în ținutul Ararat."), așa cum era cunoscută regiunea de către asirienii antichității. Zona montană centrată din punct de vedere geografic pe Lacul Van și între Lacul Van și Lacul Urmia, era parte a anticei regiuni Armenia (care nu se limitează la statul omonim contemporan). "Munte" în Facere 8:4 este la plural, de aceea Biblia nu specifică că Arca s-a oprit pe cel mai înalt vârf al regiunii (Muntele Ararat), ci doar că aceasta a acostat undeva pe munții sau înălțimile Armeniei (și Ararat ca și Urartu pot fi tradus ca ținut muntos. În timpurile biblice Ararat era în realitate numele unei provincii (nu al unui munte), așa cum se poate constata în folosirea termenului în 2 Regi 19:37 (Biblia în lb. engleză numai - n.t.): "unii s-au refugiat în țara Ararat." Sau Ieremia 51:27: "[…] chemați împotriva lui regatele: Ararat, Mini și Așchenaz, […]". - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 175. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation.
  10. ^ "Davis Young nu scrie ca un istoric profesionist al științei ci ca un geolog creștin care se confruntă adesea cu întrebări din partea credinciuoșilor ca el. Scopul principal al lucrării este unul pastoral: să încurajeze creștinii contemporani să accepte dovezile strivitoare privitoare la faptul că Pământul este foarte vechi și la faptul că nu există indicii evidente ale unui potop global recent". - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence" by Davis A. Young, reviewed by V. Paul Marston, Isis, Vol. 87, No. 1 (Mar., 1996), pp. 146-147, published by "The University of Chicago Press" on behalf of "The History of Science Society".
  11. ^ "Bailey dedică un capitol al lucrării lui chestiunii legate de existența dovezilor materiale ale Potopului lui Noe. Autorul trece în revistă afirmații atât de ordin arheologic cât și geologic, concluzionând că nu există dovezi fizice convingătoare pentru teza unui potop global. […] Apoi, sub titlul "Dovezi Geologice?" Bailey trece în revistă vreo șase ipoteze înaintate de diverși entuziaști ai Potopului ca și cauze propuse de aceștia, respingându-le pe toate în mod corect ca fiind improbabile." - "The Flood Myth by Alan Dundes; Noah: The Person and the Story in History and Tradition", Lloyd R. Bailey, review by Rodney L. Stiling, "Isis", Vol. 82, No. 3 (Sep., 1991), pp. 549-550, published by "The University of Chicago Press" on behalf of "The History of Science Society"
  12. ^ "Nu numai că Adam și Eva, sau povestea Potopului lui Noe, au trecut la categoria mitologie, dar azi nu mai putem vorbi de o epocă a patriarhilor." - "The Mythic Past - Biblical Archaeology and the Myth of Israel", Thomas L.Thompson, BASIC BOOKS (A Member of the Perseus Books Group), first published in Great Britain in 1999 by Jonathan Cape, citat din Prefață
  13. ^ "Acest argument nu pare să fi fost totuși prezent în controversele biblice ale secolului al XVIII-lea, și numai odată ce dovezile cumulative produse de Hutton, Cuvier, Lamarck și în primul rând de către Lyell, au arătat fără putință de tăgadă că vechimea Pământului că este un fapt științific și că viața a existat de-a lungul unor numeroase epoci, a devenit evident că relatarea biblică a Facerii nu era istorică. Sir Charles Lyell a încercat din răsputeri în ale lui Principii ale geologiei să adapteze descoperirile pe care le făcuse cu povestirile Facerii, postulând o serie de creații. […] În 1863 totuși, Lyell publică "Dovezile vechimii omului" în care prezintă probe decisive în privința rasei umane pe planetă cu mult timp înaintea momentului indicat de cronologia biblică. […] Rezultatul clar al dovezilor geologice era că acestea șubrezeau ideea infailibilității Scripturii, dar nu excludea posibilitatea că Adam și Eva au fost creați în mod special, într-un moment îndepărtat al preistoriei, pentru a da naștere rasei umane, așa cum susținea Biblia. Rămânea sarcina biologilor, și în primul rând a lui Charles Darwin, să îndepărteze și acest ultim sprijin al structurii ortodoxiei biblice, care se clatina deja." - "Cambridge Hisotory Of The Bible", Vol. 3 ("The West From The Reformation To The Present Day"), edited by S.L. Greenslade F.B.A., Regius Professor Of Ecclesiastical History In The Oxford University, Cambridge University Press 2008.
  14. ^ "În 1820 exegeții Vechiului Testament au fost puși în cauză de către descoperirile geologilor, care susțineau că lumea era cu mii de ani mai veche decât ce sugerau personajele Vechiului Testament". - "The Old Testament World", John Rogerson and Philip Davies, T&T Clark 2007 ("Continuum International Publishing Group"), first edition 2005, p. 111 (capitol 8).
  15. ^ "Și pe măsură ce naturaliștii au continuat să descopere noi specii de plante și animale, chiar și cel mai îndărătnic credincios a priceput că nici o ambarcațiune nu putea să le adăpostească, cu atât mai puțin transporte mâncarea și apa pentru o călătorie de o lună și jumătate". - "Why Evolution Is True", Jerry A. Coyne, Oxford University Press 2009, p. 96. ("And as naturalists continued to discover new species of plants and animals, even the staunchest believer realized that no boat could possibly hold the mall, much less their food and water for a six-week voyage.")
  16. ^ Muntele Ararat - Arca lui Noe
  17. ^ "Anumiți editori - de exemplu călugărul Pipino, care a făcut o bună traducere latină a originalului - au constatat că multe descrieri sau interpretări ale lui Polo sunt insuficient de pioase sau periculos de aproape de erezie, și de aceea le-au deformat masiv. Mai mult, întrucât toate astea aveau loc mult timp înainte de inventarea tiparului, scribii profesioniști sau amatori au făcut zeci de copii ale cărții, tot așa cum au făcut și traduceri libere și adaptări - adesea adăugând sau ștergând din text fără scrupule în privința autenticității." - To cite this page: MLA Style: "Marco Polo." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 29 Jan. 2013.
  18. ^ "Apoi este închis la Genova, unde are șansa să întâlnească un prizonier din Pisa numit Rustichello (sau Rusticiano), care era un scriitor destul de cunoscut de povești de dragoste și un specialist în cavalerie și tradițiile cavalerești, subiect la modă pe atunci. Polo s-ar putea să fi intenționat să scrie despre cei 25 de ani petrecuți în Asia, dar probabil nu s-a simțit suficient de stăpân nici în dialectul venețian și nici în franco-italiană, un grai amestecat și bizar, dar la modă în secolele al XIII-lea și al XIV-lea."
  19. ^ "Nu există un manuscris original autentic, și chiar dacă ar exista unul, acesta probabil n-ar reprezenta ceea ce Polo a dictat, întrucât Rustichello și-a afirmat propria personalitate și frazeologie specifică, în special în ce privește desrierea standardizată a luptelor." - To cite this page: MLA Style: "Marco Polo." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 29 Jan. 2013.
  20. ^ "Manuscrisul original, care se consideră a fi fost scris într-o formă de franceză cu multe trăsături italienești, n-a supraviețuit. Există apoximativ 140 de copii cunoscute, în diverse limbi. Nici unul dintre manuscrise nu este identic cu originalul din punctul de vedere al conținutului." - How to cite this article: MLA (Modern Language Association) style: "Polo, Marco (c. 1254-1324)." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Web. 29 Jan. 2013.
  21. ^ "De aceea există aproximativ 140 de manuscrise diferite ale textului, grupate în trei categorii și scrise într-o duzină de limbi și dialecte diferite - un bloc de material extrem de complex și de aceea susceptibil de a produce controverse, și care reprezintă una dintre cele mai durabile probleme filologice moștenite din Evul Mediu." - To cite this page: MLA Style: "Marco Polo." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 29 Jan. 2013.
  22. ^ "Desigur, suntem desfătați cu povestea despre niște oameni cu coadă locuind regatul Lambri." - Marco Polo and His 'Travels', Peter Jackson, Bulletin of the School of Oriental and African Studies, University of London, Vol. 61,No. 1 (1998), pp. 82-101, published by Cambridge University Press on behalf of School of Oriental and African Studies.
  23. ^ "În mod sigur Polo n-a călătorit niciodată spre insulele Andaman (acestea sunt prea departe de direcția urmată de călător în drumul lui spre Europa), el auzind însă vorbindu-se despre ele, iar în cartea lui acestor insule le sunt dedicate câteva rânduri (capitol 157). Polo declară că acolo trăiesc oameni cu cap de câine și că aceste ființe monstruoase sunt de-o cruzime înnăscută, măncând toți oamenii pe care pot să-i prindă. Cynocefalii erau deja cunoscuți din legendele Antichității și vor rămâne încă multă vreme în imaginarul occidental." - "La littérature française au croisement des cultures : colloque des 5-8 mars 2008 à l'Université Paris-Sorbonne", Madeleine Bertaud, publiée par l'ADIREL avec le concours du Centre national du livre, Publications de l'ADIREL 2009, p.122. http://books.google.ca/books?id=XTH1tKrCd20C&pg=PA122&lpg=PA122&dq=marco+polo+cynocephale&source=bl&ots=WMKQkaRl9g&sig=sMAjiOd7TYCbMN3WlF6QOC01zo8&hl=fr&sa=X&ei=K28LUZLJDMiy0AH37oCwCg&ved=0CE4Q6AEwBg#v=onepage&q=marco%20polo%20cynocephale&f=false
  24. ^ "Prin urmare, în 1271, s-au întors la Acra, luându-l pe Marco cu ei. După ce s-au sfătuit din nou cu Teobaldo, și-au continuat drumul spre Ierusalim obținând acolo uleiul sfânt. Cu acesta și scrisoarea legatului papal, cei trei Polo porniră în lunga lor călătorie spre China. Dar înainte de a ajunge prea departe, aceștia au primit veste că Teobaldo însuși a fost ales Papă și că acesta e dispus să îndeplinească cererea lui Kubilai. Dar noul Papă, acum cunoscut sub numele de Grigore al X-lea, nu putea trimite decât doi misionari erudiți cu cei trei Polo, în loc de o sută. Și chiar și acești doi trimiși papali vor abandona repede expediția." - How to cite this article: MLA (Modern Language Association) style: "Polo, Marco (c. 1254-1324)." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Web. 29 Jan. 2013.
  25. ^ "Au mai existat și alte tradiții în legătură cu locul unde ar fi acostat Arca lui Noe după retragerea apelor. Isidor din Sevilia susținea simplu că Araratul biblic era un munte în Armenia și că "chiar și azi mai pot fi văzute acolo resturi de lemn ale Arcei." Numai în jur de secol XI-XII atenția a început să fie concentrată asupra conului vulcanic Agri Dagh, Muntele Ararat modern din Turcia orientală". - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence", D. A. Young, Eerdmans: Grand Rapids 1995, p. 34.
  26. ^ "Bailey observă că cel puțin opt locuri diferite au fost propuse ca punctul de acostare al Arcei, și că Muntele Ararat nu pare a fi fost printre cele mai populare decât începând cu secolul XI-XII." - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence", D. A. Young, Eerdmans: Grand Rapids 1995, p. 317.
  27. ^ "Acesta avea prejudecata creștinului medieval în ce privește islamul dar avea deschidere în privința budismului și hinduismului." - How to cite this article: MLA (Modern Language Association) style: "Polo, Marco (c. 1254-1324)." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Web. 29 Jan. 2013.)
  28. ^ "Noah în Context: Întrucât toți oamenii au pierit în potop, cercetătorii Bibliei a concluzionat că toți oamenii se trag din fii lui Noe. În acest sens, mitul este un al doilea mit al Creației pentru creștini. În epoca medievală se accepta că fiecare din cei trei fii ai lui Noe au populat unul dintre continente: Iafet Europa, Sem Asia și Ham Africa." - Citation source (MLA 7th Edition) "Noah." U*X*L Encyclopedia of World Mythology. Vol. 4. Detroit: UXL, 2009. p.753-755. Gale Virtual Reference Library. Web. 28 Dec. 2012.
  29. ^ "Potopurile sunt printre cele mai devastatoare fenomene naturale. […] Uneori, scara distrugerilor este suficient de mare încât să convingă oamenii că potopul este cauzat de ființe supranaturale. Nu e nici o surpriză faptul că miturile potopurilor apar în culturile întregului glob. Unul din cele mai cunoscute, povestește despre un imens potop care a avut loc într-un trecut îndepărtat. Povestea biblică a lui Noe și a arcei (bărcii) pe care acesta a construit-o ca să salveze anumiți oameni și animale de potop este doar o versiune a unui mit mesopotamian." - Citation source (MLA 7th Edition): "Floods." U*X*L Encyclopedia of World Mythology. Vol. 2. Detroit: UXL, 2009. p. 387-392. Gale Virtual Reference Library. Web. 28 Dec. 2012.
  30. ^ "Versiunile biblice, probabil compuse în timpul primei jumătăți a mileniului întâi î.e.n. încep cu dumnezeul Israelului, Yahve, băgând de seamă răutatea oamenilor și regretând că i-a creat." - Citation source (MLA 7th Edition): "Myths - Flood." World Eras. Ed. Ronald Wallenfels. Vol. 8: Ancient Mesopotamia, 3300-331 B.C.E. Detroit: Gale, 2005. p. 315-317. Gale Virtual Reference Library. Web. 28 Dec. 2012.
  31. ^ Mituri ale potopului: Povești despre un mare potop apar în multe civilizații, atât antice cât și moderne. Prima mențiune scrisă a unui mare potop este aceea din literatura sumeriană care veche de la finele celui de-al treilea mileniu î.e.n. Poveștile sumeriene probabil au influențat crearea unor versiuni babiloniene ulterioare. - Citation source (MLA 7th Edition): "Myths - Flood." World Eras. Ed. Ronald Wallenfels. Vol. 8: Ancient Mesopotamia, 3300-331 B.C.E. Detroit: Gale, 2005. p. 315-317. Gale Virtual Reference Library. Web. 28 Dec. 2012.
  32. ^ "Dacă Muntele Ararat nu este locul unde s-a oprit Arca lui Noe după scăderea apelor, atunci ce se poate spune despre toate cărțile, filmele și emisiunile TV care au afirmat că Arca a fost găsită pe muntele Ararat (Agri Dag)? Nici una dintre aceste relatări populare despre Arca lui Noe nu s-a verificat: unele s-au dovedit a fi de-a dreptul înșelătorii, în timp ce toate s-au dovedit a fi fără fundament științific". - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 176. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf
  33. ^ "Reperări ale Arcei au devenit monedă curentă, în special odată cu apariția tehnologiei satelitare, însă cei mai serioși cercetători resping orice posibilitate că un lemn dintr-o ambarcațiune construită acum mii de ani, ar putea supraviețui până azi." - "Popular Controversies in World History: Investigating History's Intriguing Questions", Ed. Steven L. Danver, Vol. 1: Prehistory and Early Civilizations, Santa Barbara, CA: ABC-CLIO, 2011, Harald Haarmann and John Lee, p. 53 ("A Businessman Finds Noah's Ark, Or At Least Some Publicity"))
  34. ^ "Guvernul turc a susținut chiar că deține dovezi despre grupuri care escaladează muntele pentru a plasa acolo lemn, ca să-l descopere mai târziu." - "Popular Controversies in World History: Investigating History's Intriguing Questions", Ed. Steven L. Danver, Vol. 1: Prehistory and Early Civilizations, Santa Barbara, CA: ABC-CLIO, 2011, Harald Haarmann and John Lee, p. 53 ("A Businessman Finds Noah's Ark, Or At Least Some Publicity"))
  35. ^ "În lucrare găsim și relatarea scurtă și amuzantă a câtorva expediții - inutil de precizat că zadarnice - de găsire a Arcei pe muntele Ararat. - "The Flood and Noah's Ark, Studies in Biblical Archaeology, No. 1", André Parrot, reviewed by Joan Lines, American Journal of Archaeology, Vol. 60, No. 3 (Jul., 1956), pp. 290-291, published by Archaeological Institute of America.
  36. ^ "În privința potopului, Augustine a făcut multe concesii de bun simț. Nu era necesar, în opinia lui, ca toate creaturile să fie adăpostite pe arcă, pentru că cele acvatice n-aveau nevoie (suntem tentați să ne întrebăm cum puteau ele să fie distruse de un potop), și nici nu era necesar ca unele, precum albinele, să fie adăpostite în pereche, pentru că pământul a produs și în trecut animale așa cum arată Facere 1 :24, deci era probabil ca același lucru să se întâmple din nou după potop, în special în insulele îndepărtate. Orice-am gândi despre soluțiile lui Augustin, acesta nu accepta lectura literală a textului, abordându-l folosindu-se de bunul simț ca și de rudimentarele (din perspectiva noastră) lui cunoștințe științifice, în materie de istorie, botanică și arheologie. Dacă și-ar fi exprimat aceste opinii în Marea Britanie a secolului al XIX-lea ar fi putut să fie acuzat de erezie în anumite sectoare ale societății!" - "An introduction to the Bible", J.W. Rogerson, Equinox Publishing Ltd. 2005 (first edition published by Penguin in 1999), p. 113.
  37. ^ "Cel puțin un scriitor creștin a luat în considerare posibilitatea unui potop mai localizat. Pseudo-Iustin, care foarte probabil este Teodoret al Cirului (Kiros), scria: "Dacă, așa cum mulți spun, n-a fost potop peste tot pe pământ, ci numai în acele locuri unde trăiau oameni, cum se face că apa a crescut cât să depășească cei mai înalți munți de mai bine de 15 cubiți? Răspuns: Într-adevăr, se pare că potopul n-a fost peste tot, cu excepția cazului în care locurile astea erau de mică înălțime, și unde potopul a avut loc." Forma întrebare-răspuns al comentariului lui Pseudo-Iustin pare a indica că la acel moment existau deja dileme importante în privința implicațiilor unui potop global și că ideea de potop localizat nu era complet străină." - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence", D. A. Young, Eerdmans: Grand Rapids 1995, p. 27.
  38. ^ "Așa cum observa Dr. R. J. H. Gottheil în documentul expus în 1904 în fața Societății de literatură biblică și exegeză, Ibn Ezra și Spinoza erau doar niște continuatori ai tradițiilor vechi din chiar epoca talmudiștilor, care atrăgeau atenția asupra numeroaselor discrepanțe și contradicții în Vechiul Testament. Se observa de către o astfel de tradiție că potopul n-a fost o catastrofă globală în caracter ci una locală, alta considerând că Moise sau Ilie nu s-au suit la cer, iar de către o alta că păsările care l-au hrănit pe Ilie erau de fapt oameni." - "Precursors of Biblical Criticism", Fred G. Bratton, "Journal of Biblical Literature", Vol. 50, No. 3 (1931), pp. 176-185, published by "The Society of Biblical Literature".
  39. ^ "Permanent de la apariția studiului istorico-critic al Bibliei, povestea Arcei lui Noe a fost folosit ca exemplu didactic în analiza criticismului surselor". - "Scribal Culture and the Making of the Hebrew Bible", Karel van der Toorn, Harvard University Press 2007, 2009, p. 139.
  40. ^ "Paralelele babiloniene la tradițiile Vechiului Testament privitoare la facere și potop sunt niște completări valoroase la relatările veterotestamentare. Aceste tradiții ale Vechiului Testament însele conțin elemente contradictorii, și sunt în consecință într-o anumită măsură cel puțin, neistorice. În lumina paralelelor babiloniene devine clar că aceste tradiții ale Vechiului Testament sunt forme modificate ale miturilor babiloniene." - "Biblical Criticism and Archaeology", George Ricker Berry, "Journal of Bible and Religion", Vol. 6, No. 3 (Summer, 1938), pp. 131-132+170-171, published by "Oxford University Press".
  41. ^ "Având cunoștințe geografice moderne, azi noi înțelegem în mod automat povestea ca descriind o inundație totală a globului, însă dacă povestea ar fi fost spusă din perspectiva lui Noe (al cărui orizont geografic era limitat), o inundație oarecum mai mică ar fi apărut ca universală. - "Genesis,", G. J. Wenham, D.A. Carson et al., "New Bible Commentary" 1997, pp. 66-67.
  42. ^ "Pentru multe secole, chiar până numai câteva generații înainte, povestea lui Noe era acceptată drept fapt istoric; era parte din Biblie, cuvântul inspirat de Dumnezeu și de aceea fiecare cuvânt din ea trebuie să fie adevărat. […] Apoi s-au întâmplat două lucruri: Pe de-o parte erudiții, examinând textul ebraic al Facerii, au descoperit că aceasta era o poveste compusă. Erau două versiuni ale Potopului care erau diferit în anumite privințe minore, și aceste două versiuni fuseseră combinate cu îndemânare într-o singură relatare de către scribii evrei cu 400 sau 500 de ani înainte de Hristos, când aceștia au redactat forma finală a textelor lor sacre, așa cum o cunoaștem azi. Descoperirea a făcut ca credința multor credincioși de modă veche să se clatine, sau aceștia au respins-o furioși, spunând că e un atac contra Cuvântului lui Dumnezeu. […] Al doilea șoc a venit atunci când arheologii au scos la lumină din ruinele anticelor orașe ale Mesopotamiei tăblițe de lut pe care era scrisă o altă versiune a Potopului, anume versiunea sumeriană. […]E clar că aceasta e aceeași poveste cu aceea pe care o avem în Facere, dar relatarea sumeriană a fost scrisă înaintea vremii în care Moise a trăit (și pe care unii l-au făcut, în mod eronat, autorul Facerii) și nu numai atât, ci și înaintea timpului în care Avraam a trăit. Prin urmare, povestea Potopului n-a fost deloc la origine o relatare evreiască, ci a fost preluată de către evrei de la populația idolatră a Babilonului; era o legendă păgână, și prin urmare ne putem întreba de ce-am crede că e adevărată. S-au făcut tot felul de tentative ca să fie demonstrat că povestea din Biblie e independentă, sau că e cea mai veche dintre cele două, dar toate tentativele au fost în zadar, și unora li s-a părut că lupta pentru Vechiul Testament a fost pierdută." - "The Flood", Leonard Woolley, "The South African Archaeological Bulletin", Vol. 8, No. 30 (Jun., 1953), pp. 52-54, published by "South African Archaeological Society".
  43. ^ "Cu toate acestea, putem în acest moment concluziona: 7. Nici un potop/inundație n-a fost atât de extins/ă încât să întrerupă continuitatea civilizației mesopotamiene, deși ca o consecință a potopului istoric putem observa dovezile unui impuls viguros manifestat în arte și meserii, care au suferit schimbări majore după perioada Jamdat Nasr." - "Noah's Flood Reconsidered", M. E. L. Mallowan, Source: "Iraq", Vol. 26, No. 2 (Autumn, 1964), pp. 62-82, published by "British Institute for the Study of Iraq".
  44. ^ "O dificultate apare la traducerea termenului ebraic "har" drept "munte" în Facere 7:20. Acest termen poate fi tradus și ca "lanț de coline" sau "regiune colinară", astfel încât ceea ce în Facere 7:19 ni se spune că ce a fost de fapt acoperit de ape erau doar "toate dealurile înalte" mai degrabă, decât munți înalți. Faptul că sumerienii își numeau templele (zigurat-ele) munți, zicându-le "É. kur", ce în sumeriană înseamnă "casa muntelui" sau "casa-munte", nu face decât să complice și mai mult lucrurile." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 173. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  45. ^ "Un excelent exemplu care ilustrează cum folosește Biblia termeni care sugerează globalitatea pentru a descrie totuși fenomene sau evenimente locale, regionale, este chiar Facerea, mai exact capitolul 41: Facere 41:54: "Au venit cei șapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Atunci s-a făcut foamete în TOT pământul, dar în toată țara Egiptului era pâine." 56. "Așadar, fiind foamete pe TOATĂ fața pământului, a deschis Iosif toate jitnițele și a început a vinde pâine tuturor Egiptenilor." 57. "Și veneau din toate țările în Egipt, să cumpere pâine de la Iosif, căci foametea se întinsese peste TOT pământul". Acesta este exact limbajul folosit și în Facere 6:7, Facere 7:3, Facere 8:9 și în alte versete în care Biblie ne descris potopul. "Pe toată ("kowl") fața pământului" are același înțeles cu "fața întregului ("kowl", din nou) pământ". Pretindea deci Moise că toată planeta (America de nord și Australia inclusiv) suferea de foamete? Nu, globalitatea acestui verset se aplică doar teritoriilor aflate în Orientul Apropiat (Egipt, Palestina, Mesopotamia), și poate și regiunea Mediteranei; adică toată lumea care era cunoscută atunci. Același principiu al unei globalități limitate se aplică și poveștii potopului lui Noe. "Pământul" era terenul pe care Noe îl știa (și ara) și pe care îl vedea "sub cer" (Facere 6 :17), adică pământul sub cerul orizontului vizibil, iar "tot trupul" (de sub cer, în care este suflu de viață - Facere 6 :17) erau acei oameni și animale care au murit în jurul arcei în Mesopotamia." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 172. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  46. ^ "Dacă potopul Facerii e considerat global, atunci apar alte serioase probleme științifice privitor la capacitatea Arcei de găzdui toate speciile animale ale Terrei ("tot trupul" din Facere 6:17). Chiar și Părinții Bisericii Creștine timpurii, precum Augustin (354-420 e.n.) au recunoscut această problemă și s-au lovit de dificultăți în justificarea unui astfel de scenariu. Apoi, cu descoperirea Lumii Noi și a multitudinii ei de specii necunoscute, problema a devenit încă și mai spinoasă. Azi se estimează că există pe Terra între 1,5 milioane și 6 milioane de specii animale, iar dacă "tot trupul" include și speciile animale dispărute plus insectele, atunci acestui număr i se mai adaugă încă multe alte milioane. Nici măcar o ambarcațiune de dimensiunea unui portavion modern n-ar putea găzdui toate aceste animale! Alte probleme (dintr-o numeroasă serie) care apar dacă alegem să înțelegem sintagma biblică ca enunțând un potop global sunt: 1.Cum au migrat animalele din Lumea Nouă, sau din Australia, în cea Veche, pentru a fi îmbarcate de Noe pe Arcă? Sau cum au reușit ele să ajungă de pe Muntele Ararat în locuri precum Australia fără să traverseze oceanele și fără să lase descendenți în Lumea Veche? 2. Cum a transportat Arca mâncare pentru toate aceste animale cât să le ajungă timp de-un an (Facere 6:21; n.t. - în Biblia ortodoxă este Facere capitol 8 detaliază durata totală a navigării pe Arcă)? 4. Cum au reușit doar 8 oameni - Noe, soția lui și fii lor cu soțiile lor (Facere 7:13) - să se ocupe de animalele tuturor speciilor de pe Pământ? […] 6. Cum au coborât toate speciile atât de variate de animale coasta abruptă a Muntelui Ararat, care pune probleme chiar și oamenilor de azi la suire? Susținătorii ideii de potop global răspund acestor dileme invocând miracole peste miracole. […] Problema cu aceste (și alte) miracole invocate nu este că Dumnezeu n-ar fi putut să le înfăptuiască pe toate dacă ar fi vrut, ci faptul că Biblia nu invocă nici măcar unul dintre ele! Unica mențiune a Bibliei care îl implică pe Dumnezeu într-un miracol în povestea potopului este legată de realizarea potopului însuși (Facere 6:17) și că l-a protejat pe Noe în timpul cataclismului (Facere 7:16; 8:1). În rest, Dumnezeu i-a ordonat lui Noe să se ocupe de tot: să facă Arca (Facere 6:14), să bage animalele vii în Arcă (Facere 6:19-20), să adune mâncare pentru el, familia lui și animale care să fie consumată cât timp se află toți pe Arcă (Facere 6:21), iar Biblia ne raportează apoi că Noe s-a conformat (Facere 6:22). Nu ni se raportează de către Biblie nici un miracol în legătură cu animalele, iar dacă aceasta e să fie crezută, atunci trebuie să tragem concluzia că Noe însuși s-a dus și a adunat mâncare pentru animale. Doar acest fapt și e suficient să ca să limiteze aria geografică a Potopului la Mesopotamia, întrucât e greu de închipuit (sau admis ca fiind posibil din punct de vedere al mijloacelor la dispoziție) că Noe s-a dus să ia animale din locuri gen Noua Zeelandă, Australia sau Americi." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 179-180. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf
  47. ^ "Pentru că ar fi fost imposibil din punctul de vedere al mijloacelor timpului ca Noe să adune toate speciile de animale și să le suie pe Arcă, se trage concluzia că animalele luate pe Arcă sunt cele care trăiau în regiunea mesopotamiană. - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 170. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  48. ^ "Modelul globalității potopului lui Noe se bazează pe ideea că Arca a acostat pe muntele Ararat, acest fapt implicând că nivelul apelor potopului au atins o înălțime de cel puțin 5200 metrii, fapt care ar face din Potopul lui Noe un potop global, care ar fi acoperit întreaga suprafață a uscatului planetei. Dar, așa cum s-a afirmat un pic mai sus, Biblia (Facere 8:4) nu specifică Muntele Ararat ca loc al acostării arcei lui Noe. Ea se referă simplu la înălțimile din provincia Urartu, din vechiul imperiu al Armeniei. Tradiția care pune muntele Ararat ca loc al acostării arcei provine dintr-o interpretare eronată a textului ebraic. Mai mult, nici măcar nu este clar dacă în timpul lui Noe (~ 2900 î.e.n.) regiunea muntelui Ararat făcea parte din ceea ce mai târziu se va numi Urartu. În vremea lui de glorie (secolul VIII-VII î.e.n.), regatul Urartu se întindea de pe malul oriental al cursului superior al rîului Eufrat până la malurile occidentale ale Lacului Urmia, și din trecătorile montane ale nordului irakian până la munții Caucaz (deci incluzând Muntele Ararat în ceea ce e azi regiunea republicii Armenia). Totuși, această secțiune nordică, armenească, a fost alipită în secolul VIII î.e.n. în vremea unei importante expansiuni urartiene. Deci nu înainte de domnia lui Menua (810-786 î.e.n.) a fost regiunea muntelui Ararat alipită Urartului. Știm că limba urartiană era vorbită în zonele de frontieră nordică a Mesopotamiei cel puțin din cel de-al treilea mileniu î.e.n. Chiar mult mai târziu (după secolul VIII-VII î.e.n.), numele Urartu va dispare gradual, fiind transformat în Ararat de către vocalizarile tardive impuse Bibliei evreiești." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 176. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  49. ^ "Putem să ne întrebăm de ce atât de mulți creștini au astfel de idei despre Potopul lui Noe cât timp multe din aceste idei depășesc ceea ce Biblia însăși afirmă. […] Fără îndoială, percepția pe care mulți dintre noi o au despre povestea potopului biblic a fost indusă de reprezentările vizuale la care am fost expuși în timpul copilăriei prin cărți ilustrate pe teme biblice și cu ocazia lecțiilor școlii de Duminică agrementate cu panourile ei din fetru reprezentând scene biblice. E ironic faptul că azi creștinii care resping cu vehemență influențarea percepției noastre despre Biblie de către știință, adesea nu realizează în ce măsură chiar percepțiile lor despre Biblie sunt influențate de factori externi textului acesteia." - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence", D. A. Young, Eerdmans: Grand Rapids 1995, p.2.
  50. ^ "Dovezi Arheologice: Nu există de asemenea nici o dovadă arheologică care să ateste un potop global. Nici un depozit sedimentar tipic inundațiilor care să fie similar celor din Mesopotamia n-a fost găsit în Egipt, Siria sau Palestina, și cu atât mai puțin în alte părți mai îndepărtate ale globului. […] Faptul că Potopul relatat în Facere n-a acoperit nici măcar Israelul, chiar Biblia ni-l sugerează în Iezechiel 22:24: Fiul omului, spune Ierusalimului: Ești o țară necurățită și neudată de ploaie în ziua mâniei". - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 180. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf
  51. ^ "Începând cu secolul al XIX-lea, (în Occident) chiar și erudiții conservatori au adoptat o interpretare a Facerii conform căreia Potopul lui Noe a fost o inundație locală. În ciuda faptului că înaltul criticism le displăcea profund, erudiții conservatori au afișat rareori opinii diferite de cele ale criticilor literari (care aplicau "înaltul criticism" Bibliei. - n.t.) în ce privește folosirea de către aceștia a informațiilor extrabiblice pentru a respinge interpretarea literală a acesteia în sensul unui potop global. Din vremea lui Smith, Hitchcock și Miller, conservatorii au fost tot atât de deschiși ca și criticii literari când era vorba de folosirea geologiei pentru a demonstra că textul trebuie interpretat în sensul unui potop local." - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence", D. A. Young, Eerdmans: Grand Rapids 1995, p. 193.
  52. ^ "Dovezi Geologice: Nu există nici o dovadă geologică oricare ar fi ea care sa ateste că a avut loc un potop global, […]" - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 174. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  53. ^ "Din punct de vedere științific, ideea că au avut loc un potop global, sau teoriile "geologiei potopului" și teoria păturii de ceață sunt complet fără nici un suport." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 170. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  54. ^ "Mărturiile arheologice în afara Mesopotamiei nu confirmă nici ele modelul potopului global. Toate dovezile, atât biblice cât și științifice, conduc spre concluzia că Potopul lui Noe a fost mai degrabă local decât global." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 170. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  55. ^ "Cel mai probabil loc al opririi Arcei lui Noe este considerat a fi fost în proximitatea Jabel Judi (munții Araratului de lângă Cizre, Turcia) în limita bazinului hidrologic mesopotamian, mai degrabă decât pe muntele Ararat înalt de 5165 de metri din nordestul Turciei." - "The Noachian Flood: Universal or Local?", Carol A. Hill, "Perspectives on Science and Christian Faith", Volume 54, Number 3, September 2002, p. 170. http://www.csun.edu/~vcgeo005/Carol%201.pdf (Carol A. Hill is a consulting geologist who has authored the books "Cave Minerals of the World", "Geology of Carlsbad Cavern" and "Geology of the Delaware Basin". She is currently pursuing geologic studies in the Grand Canyon. Carol has been an ASA Member since 1984 and a member of the ASA Affiliation of Geologists since its foundation).
  56. ^ "Cum au ajuns cangurii și râmele uriașe în Australia, peste oceane?" - "Why Evolution Is True", Jerry A. Coyne, Oxford University Press 2009, p. 96. ("Ironically, the roots of biogeography lie deep in religion. The earliest "natural theologians" tried to show how the distribution of organisms could be reconciled with the account of Noah's Ark in the Bible. All living animals were understood as the descendants of the pairs that Noah took aboard, pairs that traveled to their present locations from the Ark's post-flood resting place (traditionally near Mount Ararat in eastern Turkey). But this explanation had obvious problems. How did kangaroos and giant earthworms make their way across the oceans to their present home in Australia?")
  57. ^ http://fr.wikipedia.org/wiki/Samuel_Engel
  58. ^ http://gdc.gale.com/products/sabin-americana-1500-1926/
  59. ^ http://books.google.ca/books?id=KGo6AAAAcAAJ&printsec=frontcover&hl=fr#v=onepage&q&f=false
  60. ^ "firmament" (tărie) = diviziunea făcută de către Dumnezeu, conform relatării cosmogonice a așa-numitului "sacerdot" ("P" - preot) în Facere (Biblie), pentru a ține apele cosmice și a forma astfel cerul (Facere 1: 6-8). Cosmologia evreiască considera că Pământul este plat, peste el întinzându-se o tărie (firmament) în formă de boltă, sprijinită de munți și peste care se află apele cosmice. Găuri sau canale ecluzate de obloane ("jgheaburi", Facere 7:11) permiteau acestor ape să cadă pe Pământ sub formă de ploaie. Tot firmamentul era și cerul pe care a pus Dumnezeu Soarele (Psalmi 19:4) și stelele (Facere 1 :14) în ziua a patra a facerii. Mai era o apă și sub Pământ (Facere 1 :7, 9), care în timpul Potopului s-a unit cu cea cerească pentru a acoperi uscatul. (“firmament - The division made by God, according to the P account of creation, to restrain the cosmic water and form the sky (Gen. 1: 6-8). Hebrew cosmology pictured a flat earth, over which was a dome-shaped firmament, supported above the earth by mountains, and surrounded by waters. Holes or sluices (windows, Gen. 7: 11) allowed the water to fall as rain. The firmament was the heavens in which God set the sun (Ps. 19: 4) and the stars (Gen. 1: 14) on the fourth day of the creation. There was more water under the earth (Gen. 1: 7) and during the Flood the two great oceans joined up and covered the earth; sheol was at the bottom of the earth (Isa. 14: 9; Num. 16: 30).” - How to cite this entry: “firmament”, “Dictionary of the Bible”, W. R. F. Browning, Oxford University Press, 1997. Oxford Reference Online.)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arca lui Noe