Amblypygi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
AmblypygiAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
AmblypgiLyd.png
Amblipig african
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Subîncrengătură: Chelicerata
Clasă: Arachnida
Ordin: Amblypygi
Thorell, 1883
Familii

Paracharontidae
Charinidae
Charontidae
Phrynichidae
Phrynidae

Amblipigii sunt nevertebrate care fac parte din clasa Arachnida. Acest ordin cuprinde aproximativ 5 familii, 17 genuri și 136 de specii. Ei se găsesc în regiunile tropicale și subtropicale din întreaga lume. Unele specii sunt subterane, de regulă, nocturne. În timpul zilei, ei se pot ascunde sub bușteni, scoarță de copac, pietre, sau frunze. Prefera un mediu umed.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Prosoma şi pedipalpii în detaliu

Lungimea amblipigilor poate varia între 4 – 45 mm. Corpul lor este foarte aplatizat, divizat în prosomă și opistosomă segmentată. El este acoperit cu o cuticulă puternic chitinizată. Pe prosomă sunt situați o pereche de ochi mediani și 2 perechi a câte 3 ochi mai mici laterali. Pedipalpii sunt mari și posedă țepi, fiind adaptați împreună cu chelicerile la apucarea prăzii[1]. Chelicerele sunt relativ scurte, cu o ghiară pe ultimul articol. A treia pereche de membre (numite și prehensile) sunt modificate având rol tactil. Ele sunt foarte subțiri și la extindere au o lungime mult mai mare decât lungimea corpului. Alungirea lor are loc datorită multiplicării articolelor tarsale. De obicei, amblipigiul ține una dintre aceste membre sezoriale înainte și examinează terenul din față. Celelalte 6 picioare sunt folosite pentru locomoție. Unele specii posedă ventuze, ceea ce facilitează mersul pe suprafeți plane. Amblipigii se deplasează lateral, ca crabii. Amblipigii nu au glande sericigene sau veninoase.
Sistemul nervos este alcătuit dintr-o masă ganglionară unică concentrată în prosomă. Membrele sunt acoperite cu perișori ce îndeplinesc rolul organelor olfactive și tactile. Respirația este realizată de două perechi de plămâni situați în al II-lea și al III-lea segment opistomal. Inima reprezintă un tub care continuă în partea anterioară cu o aortă cefalică. Tubul digestiv este alcătuit din orificiul bucal, faringe musculos, esofag, intestin mediu, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticule intestinale în care are loc absorbția substanțelor nutritive și depozitarea lor. Excreția se efectuează cu o pereche de glande coxale și prin tuburile Malpighi.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Femelă Damon diadema cu puii pe spinare

Uneori împerecherea este anticipată de o luptă între masculi. Ei își măresc volumul corpului inspirând aer și deschid larg pedipalpii. După un ritual de salut, se împing reciproc cu pedipalpi, lupta poate dura o oră. Cel care pierde se retrage ca semn de supunere, iar câștigătorul rămâne cu femela. Masculii depun un spermatofor pe teren și direcționează femela cu ajutorul pedipalpilor[2]. Fecundarea este internă. Femela depune în jur de 20 – 30 de ouă. Ea poartă ponta anexată de opistosomă timp de 3 – 3,5 luni. După eclozare juvenilii urcă pe spinarea mamei și rămân acolo până la prima năpârlire. Puii căzuți înainte de năpârlire sunt mâncați de către mama lor. Tinerii trec prin 6 -8 năpârliri până ajung la maturitate.

Ecologie[modificare | modificare sursă]

Amplipigii sunt vânători nocturni, ziua se ascund sub pietre, bușteni, frunze sau în fisurile dintre stânci. Nimerind la lumină, amblipigii înțepenesc, așezându-se la pământ, dacă îl atingim o va rupe la fugă. Totodată, cu picioarele prehensile ei pipăi mediul în direcția mișcării. Se hrănesc cu insecte, în special unele specii mănânc termite. Prada este apucată cu pedipalpi și sfărâmată cu ajutorul țepilor și cleștelor. S-a observat că ei beau, relativ, multă apă.
Speciile Phrynus marginemaculatus și Damon diadema sunt considerate a fi unele din puținele specii de arahnide care prezintă semne de comportament social. S-a observat că mama lor comunică cu tinerii mângâindu-i cu membrele prehensile. Într-un experiment, când mai mulți frați au fost plasați într-un mediu necunoscut, ei au început să se caute reciproc reunindu-se într-un grup[3].

Sistematică[modificare | modificare sursă]

Amblipigii au o răspândire nu prea largă, se întâlnesc în America de Sud, Antile, Africa, Australia și pe unlele insule din oceanele Indian și Pacific.
Taxonomic, ordinul Amblypygi este împărțit în două subordine[4]:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Barnes, Robert D. (1982). Invertebrate Zoology. Philadelphia, PA: Holt-Saunders International. pp. 617–619. ISBN 0-03-056747-5 
  2. ^ Weygoldt, Peter (1999) Spermatophores and the evolution of female genitalia in whip spiders (Chelicerata, Amblypygi). The Journal of Arachnology 27:103–116 PDF
  3. ^ Jeanna Bryner (19 martie 2007). „Creepy: Spiders Love to Snuggle”. LiveScience. http://www.livescience.com/animalworld/070319_sweet_spiders.html. 
  4. ^ ITIS Standard Report - Error

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Amblypygi
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Amblypygi