Pseudoscorpion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scorpion falsAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Chelifer cancroides a1.jpg
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Subîncrengătură: Chelicerata
Clasă: Arahnide
Ordin: Pseudoscorpionida
Haeckel, 1866
Superfamilii

Mai multe, printre care:
Chthoniide
Neobisiidae
Garypoidea
Cheiridiidea
Feaelloidea
Cheliferidae

Pseudoscorpionul este o arahnidă mică cu corpul turtit dorso - ventral, acoperit cu o cuticulă chitinizată. Ordinul cuprinde 3 300 de specii. La exterior seamănă cu scorpionii datorită pedipalpilor, de aici a provenit și numele lor. Totuși, întrunesc mai multe caractere comune cu păianjenii decât cu scorpionii. Au lungimi de 2 – 8 mm[1], cel mai mare din speciile cunoscute este Garypus titanius, care ajunge până la lungimea de 7 - 12 mm[2] [3].

Morfologie externă[modificare | modificare sursă]

Corpul este alcătuit, ca și la toate arahnide, din prosomă și opistosomă.
Prosoma este nesegmentată, prezentând dorsal 1-2 perechi de ochi, dorsal este acoperită de un scut chitinos, iar ventral, coxele membrelor se unesc median, acoperind sternitele în întregime. De prosomă sunt anexat șase perechi de membre (apendice): cîte o pereche de chelicere și pedipalpi și patru perechi de picioare.
Chelicerele sunt retractile, alcătuite din două articole dintre care ultimul mobil – chelă. Modul în care ele sunt articulate formează o chelă prehensilă cu ajutorul căreia pseudoscorpionii fărâmițează prada. În chelicere se deschid canalele glandelor sericigene - producătoare de mătase.

Pseudoscorpion

Pedipalpii sunt masivi, transformați în clești asemănători cu cei de la scorpioni. Chelele lor prezintă în schimb glande veninoase. Pedipalpii sunt alcătuiți din 6 articolet: coxă, trohanter, femur, patelă, bazitars și tars. Ei sunt utilizați, la fel, la reținerea și fărâmițarea prăzii, în timpul curtării, la lupte, și datorită trhobotriilor, ca organe senzitive.
Picioarele, patru perechi, sunt compuse din 6 – 7 articole. Primile două perechi sunt mai lungi decât ultimele. La unele specii picioarele se termin cu ghiare.
Opistosoma este ovală și ușor aplatizată dorso-ventral. Ea esta formată din 12 segmente, din care sunt vizibile doar 11, lateral, pe segmentele trei și patru ale opistosomei se găsesc două perechi de stigme respiratorii. Opistosoma este acoperite de tergite, dorsal, și sterite, ventral, slab scleritizate. Tergitele și sternitele sunt alipite de o membrană pleurală moale.
Prosoma se acordă cu opistosoma fără niciun pețiol.

Scorpionul de cărţi

Anatomie[modificare | modificare sursă]

Sistemul nervos este concentrat într-o masă ganglionară. Creierul, localizat în parte dorsală a prosomei, este constituit din 3 părți: protocerebronul, deutocerebronul și tritocerebron. Ventral se află ganglionul subesofagian. Creierului și ganglionul sunt conectați formân un inel circumesofagian.
Organele de simț. Pseudoscorpionii au 2 – 4 ochii, iar speciile cavernicole nu au niciunul. Este bine dezvoltată chemorecepția. Cel mai imporatant simț este cel tactil. El este executat de trihobotrii, perișori tactili răspândiți pe toată suprafața corpului, în special pe pedipalpi și picioare. Cu ajutorul lor pseudoscorpionii recepționează atât vibrațiile suprafeței pe care se află, cât și cele ale aerului. Ei pot simți apropierea prăzii la o distanță de 15 mm.
Sistemul circulator. Pseudoscorpionii sunt animale foarte mici, de aceea transportul substanțelor este realizat, în principalp, prin difuzie. Totuși, ei au o inimă poziționată în opistosomă și se alungește în regiunea anterioară formând o aortă cefalică. Ea reprezintă un tub cu 1 – 4 osteole.
Sistemul respirator prezintă trahei ramificate. Ele comunică cu exteriorul prin stigme situate lateral pe segmentele opistomele III și IV.
Sistemul digestiv se compune din orificiul bucal, înconjurat de 2 buze și lamele maxilare ale pedipalpior. Ca rezultat, se constituie un atriu prebucal, unde se deschid canalele glandelor salivare. De la orificiul bucal pleacă un faringe musculos, urmat de esofag și stomac aspirator. Stomacul continuă cu intestinul mijlociu, cecul rectal și se termină cu anus. La nivelul intestinului mediu se formează diverticule intestinale ramificate în toată opistosomă și prosomă. Aici are loc absorbția și depozitarea subsatnțelor nutritive. Prada este reținută cu ajutorul chelicerilor și pedipalpii injectează veninul în vuctimă, începându-se digestia preintestinală. Apoi, produsul lichifiat este aspirat de esofag și stomac.
Excreția este efectuată de o pereche de glande coxale, care se deschid prin nefrodiopori între coxele celei de a III – a și a IV – 4 pereche de picioare. Și-n plus, intestinul posedă proprietăți excretoare. Organele excretorii sunt tuburile lui Malpighi, pricipalul metabolit eliminat este guanina.

Pseudoscorpion călătorind pe o diptere.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Împerecherea are loc fără acuplare, cu ajutorul spermatoforului, pe care masculul îl lasă pe substrat, iar femela mai apoi îl introduce în operculul genital, în acest timp masculul se încleștează cu pedipalpii cu femela scuturând-o, facând ca sperma să nimerească în receptor. Ouăle fecundate se păstreză într-o cameră specială, unde sunt purtate și larvele. Dezvoltarea se realizează prin metamarfoză. Larvele năpârlesc de 2 – 4 ori, după care apar tinerii adulți. Pseudoscorpionii ating maturitatea la 1 an, durata medie de viață este de 2 – 3 ani.

Ecologie[modificare | modificare sursă]

Scorpionii falși trăiesc în toate zonele tropicale și temperate. Se ascund în peșteri, în sol, în crăpături ale pietrelor, sub scoarța copacilor doborâți, dar câteva specii s-au adaptat habitatului uman, fiind întâlnite uneori între filele cărților (așa numitul scorpionul de cărți), în crăpături ale clădirilor, ori în colțuri ascunse ale mobilierului vechi. Pseudoscorpionii habitează și pe arbori. Unele specii sunt întâlnite colonii de termite, furici, cu larvele cărora se hrănesc. În general pseudoscorpionii vânează diferite insecte, arahnide sau consum larvele acestora. Pseudoscorpionii sunt activi în lunile calde ale anului. Iarna ei își țes un cocon de mătase pentru a hiberna. Mătasea mai este folosită la construcția unor mici camere pentru a depune ouăle și pentru a năpârli. Femele și juvenilii au fost observați călătorind pe insecte, păsări sau în blana mamiferilor, fiind un mijloc convinabil de transport și răspândire.

Sistematică[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pennsylvania State University, Department: Entomological Notes: Pseudoscorpion Fact Sheet
  2. ^ Ascension Island Conservation Centre: Endemic invertebrates
  3. ^ Agricultural Research Council (South Africa): Pseudoscorpions

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Toderaș I., Vladimirov M, Miculescu Z. Lumea animală a Moldovei, vol. I/ Nevertebratele. Ch Î. E. P. Știința, 2007- 196 p

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pseudoscorpion
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Pseudoscorpion