Alexandru Şafran
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Şafran (ebraică: Yehuda Alexander Shafran יהודה אלכסנדר שפרן, in franceză Aléxandre Safran) (n. 12 septembrie 1910, Bacău, România - d. 27 iulie 2006, Geneva, Elveţia) a fost un cărturar, teolog, filosof, istoric şi literat evreu, român şi elveţian. A fost între anii 1939-1948 Şef-Rabinul Cultului Mozaic din România, iar după 1948 Mare Rabin al evreilor din Geneva. Membru de onoare al Academiei Române. A adus o contribuţie însemnată la eforturile pentru salvarea evreilor din România în anii Holocaustului, a fost un sprijinitor activ al sionismului, a publicat cărţi în domeniul religiei, filozofiei moralei şi misticii iudaice. Alexander Şafran a fost în acelas timp foarte ataşat de limba şi cultura românească şi a fost unul din cei mai activi promotori ai dialogului între iudaism şi creştinism.
Cuprins |
[modifică] Anii copilăriei la Bacău - discipol al tatălui său
Alexandru Şafran s-a născut la data de 12 septembrie 1910 în oraşul Bacău, ca fiu al rabinului gaon Betzalel Zeev Şafran (1867-1929). Mama sa se numea Finkel Rheinharz. A învăţat cărţile sacre ale iudaismului şi comentariile lor vreme de ani de zile cu tatăl său, care era unul din cei mai prestigioşi cărturari ai iudaismului din vremea sa, aceasta atât acasă cât şi la şcoala talmudică- beit hamidrash - a acestuia. Deja la vârsta de 11 ani, cu doi ani înainte de a fi Bar Mitzva, Alexandru devenise colaborator apropiat al tatălui său, practic secretarul său particular, care participa intensiv la munca de elaborare a cărţilor acestuia şi la redactarea de răspunsuri (response rabinice) la întrebările a numeroşi învăţaţi în ale iudaismului de pretudindeni La 19 ani era deja rabin şi terminase cu rezultate excelente studiile secundare la liceul Ferdinand din oraşul natal.
[modifică] Studiile în străinătate
Începând din 1930 a urmat in paralel, conform cerinţelor comunităţilor evreieşti moderne, atât Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena )Seminarul rabinic din Viena), cât şi Facultatea de Filosofie a Universităţii din Viena,luându-şi doctoratul în filosofie în anul 1934. La terminarea studiilor, a primit autorizaţia de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obţinut şi titlul de Mare rabin (grand rabbin) din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână Mare Rabin la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârşitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al oraşului natal. În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verişoară a sa, Sara Rheinharz, absolventă a Universităţii şi a Academiei de Arte Frumoase din Iaşi.
[modifică] Activitatea la cârma iudaismului din România
După decesul Şef-rabinului Iacob Itzhak Niemirower, la data de 4 februarie 1940, la vârsta de numai 29 ani, a fost ales dintre 8 candidaţi Şef-Rabinul Cultului Mozaic din România, funcţie în virtutea cǎreia a fost numit senator de drept în Senatul României. Având o vârstă de sub cea de 40 ani, stipulată de lege, pentru a fi totuşi acceptat ca membru în Senat pe banca prelaţilor, a fost nevoie de o derogare specială din partea Înaltei Curţi de Casaţie a României. Primul său discurs al tânărului rabin în Senat, rostit într-o limbă românească aleasă, fost primit cu cuvinte de laudă de conducătorul şedinţei. Calitatea de senator, însă, a deţinut-o pentru scurt timp, în vremea ultimelor luni ale dictaturii regelui Carol al II-lea.
Lupta pentru apărarea intereselor populaţiei evreieşti din România, dusă pe tot timpul războiului, a fost continuată şi după terminarea acestuia.
Datorită erudiţiei şi meritelor sale, recunoscute în întreaga lume ebraică, Alexandru Şafran a fost numit în anul 1948 Mare Rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva, funcţie pe care a îndeplinit-o până în anul 1997.
[modifică] România îi recunoaşte meritele
E.S. Rabinul Alexandru Şafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (un an după încetarea din viaţă a fostului Şef-Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).
Pe 19 iunie 1997, Şafran a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cu acel prilej, Alexandru Şafran a prezentat discursul „Percepţiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie şi ştiinţă”, o expunere privind modalităţile în care a fost înţeles Dumnezeu şi o analiză a crizei omului contemporan.
La 7 mai 2008 Şcoala cu Clasele I-VIII Nr. 15 Bacău a devenit Şcoala cu Clasele I-VIII „Dr. Alexandru Şafran” Bacău.
Rabinul Alexandru Safran a fost căsătorit din anul 1936 cu o verişoară a sa, Sarah Reinharz, cu care a avut doi copii: Esther şi Avinoam.
[modifică] Opere publicate
- Cabala (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1989)
- Israelul în timp şi spaţiu
- Un tăciune smuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască din România, 1939-47 (Ed. Hasefer, Bucureşti, 1996)
- Înţelepciunea Cabalei (Ed. Hasefer, Bucureşti, 1997) (trad. de Ţicu Goldstein)
- Memorii.
[modifică] Referinţe
[modifică] Legături externe
- A încetat din viaţă Rabinul Alexandru Şafran
- Alocuţiunea Excelenţei Sale Alexandru Şafran, Rabinul şef al Genevei, rostitǎ în plenul Parlamentului României 28 martie 1995
- "The Virtual Jewish History Tour — Romania" by The American-Israeli Cooperative Enterprise, 2006.
- "Former Romanian Chief Rabbi Dies at 95" by Frank Jordans, Associated Press, 28 July 2006.
- "Alexandru Safran," Obituaries, The Times, London, August 09, 2006.
- "Dr. Alexandre Safran", B’nai B’rith Europe News, 18 August 2006.
- "Apostolic Nuncio in Bucharest" cooperation in 1944.
- Interviu cu Alexandru Şafran în 1997
- Academia Română - In memoriam Alexandru Şafran
- Recenzie de Jean Pierre Allali la biografia scrisă de Carol Iancu
