Alexander Parvus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Израиль Лазаревич Гельфанд
Locul naşterii	Berezina
Data naşterii	27 august 1867
Locul decesului	Berlin
Data decesului	12 decembrie 1924
naţionalitate	evreu, rus
Opere	:jurnalism
modifică cadru

Dr. rer. oec. Alexander Parvus (Izrail Lazarevici Gelfand, rus. Израиль Лазаревич Гельфанд) (n. 27 august 1867 in Berezina-d. 12 decembrie 1924 in Berlin ); a fost un revoluţionar menşevic în Rusia şi socialist în Germania. A coordonat, în cooperare cu autorităţile Germaniei, călătoria din 1917 a lui Lenin, într-un vagon de cale ferată plumbuit, din Germania în Rusia.

Ideologul socialist Parvus, care a organizat mai târziu politica economică a Turcia în timpul lui Mustafa Kemal Atatürk, a introdus, împreună cu Troţki, încă din octombrie 1917, conceptul revoluţiei permanente , ce prevedea între altele:

• înlăturarea ţarismului şi burgheziei
• revoluţia proletară şi instituirea dictaturii proletariatului
• reforma agrară, şi naţionalizarea economiei
• democraţia parlamentară
• revoluţia mondială (care nu s-a realizat)

[modifică] Biografie

Alexander Parvus, cu numele real Israel Lazarevici Helphand (fonetic: Helfand sau Ghelfand, probabil Geldpfand), s-a născut într-un cartier evreiesc din Minsk, Belarus. A locuit însă în Odessa unde şi-a început activitatea revoluţionară la vârsta de 16 ani. În 1866 s-a refugiat în Elveţia, unde l-a cunoscut pe Plehanov, care l-a determinat să studieze marxismul. A urmat cursuri universitare în ştiinţele economice la Basel, între anii 1887-1891. Teza de doctorat a avut ca temă repartizarea muncii.

La Stuttgart, în Germania, a făcut cunoştinţă cu Clara Zetkin şi Karl Kautsky. Aici şi-a început cariera publicistică, scriint pentru gazetele social-democrate Vorwärts (Înainte) şi Die neue Zeit (Timpul nou) sub pseudonimul Alexander Parvus.

Activitatea publicistică a continuat-o la Leipzig, unde a publicat critica lui Engels a luptei pe baricade a maselor populare. Parvus s-a ocupat şi de problema organizării grevelor, devenind unul dintre liderii revoluţionari zeloşi. A publicat şi în presa rusă de extremă stângă. După ce l-a cunoscut pe Troţki, autorităţile Germaniei l-au declarat pe Parvus persoană indezirabilă.

După 1900, a făcut cunoştinţă la München cu Lenin, iar în 1905 a participat, împreună cu Troţki, la revoluţia rusă din 1905. A fost arestat şi deportat în Siberia, de unde a evadat. S-a reîntors în Germania, unde s-a implicat într-un scandal financiar compromiţător. Bolşevicii l-au învinuit de o fraudă în valoare de 130.000 de mărci. Incidentul i-a stricat relaţia cu liderii socialişti, între care Rosa Luxemburg, articolele sale nemaiputând fi publicate în gazetele lor.

Sosit în 1910, Gelfand-Parvus a activat ca jurnalist până în 1914 şi a avut contacte cu diferite grupări socialiste din Imperiul Otoman. A fost reprezentantul în Constantinopol al firmei concernului germande siderurgie şi construcţii de armament Krupp şi al companiei britanice Vickers. A făcut afaceri de milioane vânzând armament în timpul Războiului balcanic şi a publicat articole de economie politică.

În 1914 s-a mutat la Copenhaga, de unde a reluat legătura cu social-democraţii germani (aripa Lensch-Cunow-Haenisch). A înfiinţat publicaţia social-democrată Die Glocke (Clopotul), în care milita pentru „solidaritatea” proletară. În 1917 a colaborat cu serviciul de informaţii al armatei germane, cu care a organizat călătoria clandestină a lui Lenin şi a unui grup de acoliţi din Elveţia în Rusia cu scopul răsturnării guvernării ţariste. Prin izbucnirea Revoluţiei din Octombrie, Rusia, în care ţarismul căzuse în Revoluţia din Februarie, a fost nevoită să iasă din război (Rusia a încheiat pace cu Germania abia în martie 1918, când a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk). După primul război mondial, Geldfand-Parvus s-a retras la vila sa din Berlin, unde a încetat din viaţă în 1924.