Abația Melk
Abația Melk, sau Abația din Melk (conform originalului din germană, Stift Melk) este o abație istorică a benedictinilor din Austria, una dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creștinismului monahic european.
Abația se găsește deasupra orașului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării, în landul federal Austria Inferioară. Abația este una din foarte rarele locașuri care a funcționat continuu de la înfințarea acesteia în 1089, fiind dublată de rara distincție de a fi fost și un loc al academismului teologic dar și laic.
Cuprins |
[modificare] Fondare
Abația a fost fondată în 1089 când Leopold II, Margrave of Austria a oferit unul din castelele sale călugărilor benedictini din Abația Lambach. În secolul al 12-lea a fost fondată o școală, al cărui renume a fost curând depășit de cel al bibliotecii mânăstirii, care a ajuns să dețină o colecție extensivă de manuscrise. Mânăstirea însăși era un centru cultural major, fiind renumită și pentru propria sa "producție" de manuscrise. În secolul al 15-lea, abația a devenit centrul așa-numitei Reforme Melk, mișcare culturală și teologică care a învigorat viața monastică din Austria și din sudul Germaniei.
[modificare] Clădirea abației
Impresionanta clădire baroc a abației de azi a fost construită între 1702 și 1736 de către arhitectul Jakob Prandtauer, care a fost autorul a multe clădiri importante baroc a perioadei respective. Interiorul clădirii principale a fost decorată în interior de multiple picturi și fresce, toate opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă.
[modificare] Istoric
Datorită faimei și al statutului academic multi-secular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost confiscată de Statul Nazist.
După cel de-al doilea război mondial, proprietățile confiscate au fost restituite, iar școala și-a redeschis porțile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete și băieți.
Din anul 1625, abația a fost membră a Congregației Austriei, care este astăzi parte a Confederației Benedictine.
În faimosul său roman Numele trandafirului, scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco denumește unul din protagoniștii romanului său după numele acestei abații, Adson din Melk.
[modificare] Vezi și
[modificare] Legături externe (în limba engleză)
- Melk Abbey - Website-ul oficial al Abației Melk
- Articol despre Abația Melk din Catholic Encyclopedia
