Ținutul Suceava

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ținutul Suceava
Stema ținutului Suceava Suceava
stemă amplasare
Capitală Cernăuți
Județe incluse Câmpulung, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Rădăuți, Suceava, Storojineț
Populație
Suprafață 14.710 km²
Densitatea populației loc./km²


Ținutul Suceava este unul din cele zece "ținuturi" înființate în 1938, după ce Regele Carol al II-lea a inițiat o reformă instituțională de tip fascist în România, modificând Constituția României din anul 1923 și legea administrării teritoriale.[1]

Ținutul Suceava includea Bucovina, precum și părți din nordul Basarabiei și nordul Moldovei, fiind denumit după orașul Suceava, fosta reședință domnească a Moldovei. Capitala ținutului era orașul Cernăuți.

După cedarea Bucovinei de Nord către Uniunea Sovietică, în urma notei ultimative din 26 iunie 1940 a guvernului sovietic la adresa României,[2] din componența Ținutului Suceava au ieșit județele: Cernăuți, Storojineț, Hotin, plasa Herța din județul Dorohoi și mai mult de o treime din județul Rădăuți. Din data de 29 iunie 1940 reședința Ținutului Suceava a fost mutată în orașul Vatra Dornei.

Stema Ținutului Suceava[modificare | modificare sursă]

Stema Ținutului Suceava constă din șapte dungi, patru dintre ele fiind roșii și trei albastre, reprezentând cele șapte foste județe (dintr-un total de 71) ale României Mari pe care le includea ținutul sus-amintit. Deasupra dungilor era reprezentat un castel, care este o reproducere a cetății medievale a Sucevei.

Fostele județe încorporate[modificare | modificare sursă]

În conformitate cu reforma administrativă și constituțională din anul 1938, cele 71 de foste județe au fost subordonate ținuturilor. Cele șapte foste județe care au compus Ținutul Suceava au fost următoarele:

Rezidenți regali[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Günther H. Tontsch, Juristische Literatur zur rumänischen Verwaltungsgeschichte im 19. und 20. Jahrhundert, în: Jahrbuch für Europäische Verwaltungsgeschichte 12 (2000), pag. 285.
  2. ^ Dinu C. Giurescu, Istoria României în date, București 1971, pag. 370.

Legături externe[modificare | modificare sursă]