Victor Dombrovski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Victor Dombrovski
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Curtești, România Modificați la Wikidata
Decedat1969 (81 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul „23 August” clasa a II-a[*]​ ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Victor Dombrovski, nume scris uneori și Victor Dombrovschi, (n. , Curtești, Botoșani, România – d. 1969) a fost un general de armată român, de etnie polonă,[2] care a deținut funcția de primar general al Bucureștiului în două rânduri: în perioada septembrie 1938 - septembrie 1940 și în perioada august 1944 - iunie 1948.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 30 mai 1887 la Curtești, județul Botoșani. A urmat Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie (1906 - 1908) și Școala Specială de Cavalerie (1910 - 1911). Stagiu de pregătire în Regimentul 2 Cavalerie din Galiția (1914).

Grade
  • sublocotenent - 1908,
  • locotenent - 1911,
  • căpitan - 1916,
  • maior - septembrie 1917,
  • locotenent colonel - 1923,
  • colonel - 1932,

A fost înaintat pe 31 martie 1938 la gradul de general de brigadă.[4]

A fost trecut în retragere prin decretul-lege nr. 3.094 din 9 septembrie 1940 al generalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român și președinte al Consiliului de Miniștri, împreună cu mai mulți generali considerați a fi apropiați fostului rege Carol al II-lea și acuzați că, în calitate de înalți comandanți militari, s-ar fi comportat necorespunzător în împrejurările dramatice din vara anului 1940.[5][6] Decretul-lege prevedea scoaterea mai multor generali din cadrele active ale armatei cu următoarea justificare: „având în vedere că următorii ofițeri generali au săvârșit acte grave de incapacitate, demoralizând prin fapta lor prestigiul oștirii și elementarele comandamente ale răspunderii de ostaș. Având în vedere că prin lingușiri și metode incompatibile cu demnitatea de ostaș au ocupat înalte comandamente, încurajând apoi neseriozitatea și lipsa demnității ofițerești; Având în vedere că prin incapacitatea acestor ofițeri generali s'a ajuns la decăderea oștirii și la acte grave prin pierderea granițelor; Socotind că Națiunea trebue să primească exemplul datoriei și al răspunderii prin sancționarea celor care s'au făcut vinovați de aceste abateri”.[5]

Efectele decretului-lege au fost anulate la 1 septembrie 1944, iar generalul Dombrovschi a fost reintegrat în drepturi începând cu data trecerii sale în retragere.[6] El a fost apoi trecut în rezervă, în aceeași zi, pentru limită de vârstă, începând cu data de 12 iunie 1944.[7][8]

Generalul Dombrovschi a fost numit la 1 septembrie 1944 în funcția de primar general și prefect al Poliției municipiului București,[9] cumulând ambele funcții doar până a doua zi, când, printr-un alt decret, a fost numit din nou în funcția de primar general al Bucureștilor, fără a mai primi de această dată și însărcinarea de prefect al poliției.[10] A fost înaintat apoi pe 9 septembrie 1944 la gradul de general de divizie în rezervă, cu începere de pe data de 1 iulie 1944.[4]

  • activat - 1944,
  • general de corp de armată - 1947,
  • în rezervă - februarie 1948.

Funcții deținute[modificare | modificare sursă]

  • iulie - octombrie 1908 - comandant de pluton în Regimentul 2 Roșiori,
  • 1908 - 1910, 1911 - 1916 - Regimentul 8 Roșiori,
  • 1916 - 1917 - comandant de escadron în Regimentul 8 Roșiori,
  • septembrie 1917 - iunie 1918 - comandant Escadron școală din Regimentul 8 Roșiori,
  • iunie 1918 - martie 1920 - profesor de tactica cavaleriei la Școala de Ofițeri de Infanterie,
  • 1920 - 1922 - diverse funcții de comandă la Regimentul 10 Roșiori,
  • 1922 - 1925 - comandant de divizion și ajutor al comandantului Regimentul 11 Roșiori,
  • 1925 - 1926 - comandant al Cercului de Recrutare Bălți,
  • ianuarie 1927 - septembrie 1930 - comandant de divizion și ajutor al comandantului Regimentul 6 Roșiori,
  • octombrie 1930 - august 1932 - ajutor al comandantului Regimentului 7 Călărași,
  • septembrie 1932 - 1933 - Comandant al Regimentului 7 Roșiori,
  • 1933 - 1935 - Comandant al Regimentului de Escortă Regală - viitorul Regiment de Gardă Călare,
  • 1935 - 1938 - Brigăzii 1 Cavalerie,
  • 1938 - 1940 - Comandant al Pieței București (1938 - 1940).
  • septembrie 1938 - septembrie 1940 - Prefect al Prefecturii Ilfov și Primar general al Capitalei.
  • august 1944 - iunie 1948 - Prefect al Poliției Capitalei și Primar general al Capitalei.

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a II-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Victor Dombrovski 
  2. ^ Istoria etnicilor din România: Legătura dintre polonezi și români
  3. ^ Comuniștii continuă parcelările bazate pe principiile orașului-grădină (1951-1956) - atelier.liternet.ro Autori: Răzvan Voinea, Dana Dolghin, publicat pe 7 februarie 2015
  4. ^ a b Decretul regal nr. 1.675 din 9 septembrie 1944 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 212 din 14 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.310.
  5. ^ a b Decretul-lege nr. 3.094 din 9 septembrie 1940 al Conducătorului Statului Român relativ la scoaterea din cadrele active ale armatei, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 210 din 10 septembrie 1940, partea I-a, p. 5.306.
  6. ^ a b Decretul regal nr. 1.649 din 1 septembrie 1944 referitor la generali reintegrați în drepturi, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 205 din 6 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.248.
  7. ^ Decretul regal nr. 1.652 din 1 septembrie 1944 pentru trecere din oficiu din pozițiunea de activitate în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 205 din 6 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.248.
  8. ^ Comunicarea nr. 77.218 privind rectificarea decretului regal nr. 1.652 din 1 septembrie 1944, publicată în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 226 din 30 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.462.
  9. ^ Decretul regal nr. 1.656 din 1 septembrie 1944 pentru numire de primar general și prefect al Poliției Capitalei, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 205 din 6 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.248.
  10. ^ Decretul regal nr. 1.659 din 2 septembrie 1944 pentru numire de primar general, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 205 din 6 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.249.
  11. ^ Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Victor_Dombrovski&oldid=16051887