Altruism

Acordarea de pomană la săraci este adesea considerată o acțiune altruistă în multe culturi și religii.

Altruismul este principiul sau practica de preocupare pentru bunăstarea altora. Este o virtute tradițională în multe culturi și un aspect de bază al diverselor tradiții religioase, deși conceptul de "ceilalți", față de care îngrijorarea ar trebui să fie îndreptată poate varia printre culturi și religii. Altruismul sau abnegatia este opusul egoismului.

Altruismul poate fi deosebit de sentimente de datorie și loialitate. Altruismul este o motivație de a oferi ceva de valoare unei părți care trebuie să fie oricine, dar nu sinele, în timp ce datoria se concentrează pe o obligație morală față de o anumită persoană (de exemplu, un zeu, un rege), sau colectiv (de exemplu, un guvern). Altruismul pur constă în a sacrifica ceva pentru altcineva în afară de de sine (de exemplu, sacrificând timp, energie sau bunuri), cu nici o așteptare de vreo compensație sau beneficii, fie direct, sau indirect (de exemplu, primirea de recunoaștere pentru actul de a da).

Există multe dezbateri dacă altruism "adevărat" este posibil. Teoria egoismului psihologic sugerează că nici un act de partajare, ajutorare sau sacrificare nu poate fi descris ca adevărat altruist, din moment ce autorul poate primi o recompensa intrinsecă sub formă de satisfacție personală. Valabilitatea acestui argument depinde dacă recompensele intrinseci se califică ca "beneficii".

Termenul altruism se mai poate referi, de asemenea, la o doctrină etică care pretinde că indivizii sunt obligați moral să ajute pe alții. Folosit în acest sens, de obicei, contrastează cu egoismul, care este definit ca acționând pentru avantajul sinelui.

Noțiunea de altruism

Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofică și etică. Termenul a fost inițial inventat în secolul 19 de către sociologul fondator și filozof al științei, Auguste Comte, și a devenit un subiect important pentru psihologi (în special cercetători în evoluția psihologiei), biologia evoluționistă, și etologi. În timp ce idei despre altruism de la un domeniu poate avea un impact asupra altor domenii, metodele diferite și concentrările acestor domenii conduce intotdeauna la perspective diferite asupra altruismului. În termeni simpli, altruismul este grija pentru bunastarea altor persoane și acționarea pentru a-i ajuta.

Puncte de vedere științifice

Antropologie

Cartea lui Marcel Mauss "The Gift" contine un pasaj: "Notă cu privire la milostenie". Nota descrie evolutia noțiunii de milostenie (și, prin extensie de altruism) de la noțiunea de sacrificiu. În ea, el scrie:

Milosteniile sunt fructele unei noțiuni de morală a darului și a norocului pe de o parte,

și unei noțiuni de sacrificiu, pe de altă parte. Generozitatea este o obligație, pentru că Nemesis răzbună săraci și zeii pentru preaplinul de fericire și bogăție a anumitor persoane care ar trebui să scape de ea. Aceasta este antica moralitate a darului, care a devenit un principiu de justiție. Zeii și spiritele accepta ca parte din bogatia si fericirea care a fost oferită lor și a fost

până acum distrusă în sacrificii inutile ar trebui să servească săraci și copiilor.

• Compara Altruismul (etică) - percepția de altruism ca sacrificiu de sine.
• Compara explicația milosteniei în scripturi diferite.

Explicații evoluționiste

Acordarea de pomană copiilor cerșetori

În știința etologiei (studiul comportamentului animal), și, mai general, în studiul evoluției sociale, altruismul se referă la comportamentul unei persoane care crește fitnessul unei altei persoane în timp ce scade fitnessul actorului. În psihologia evoluționistă acest lucru poate fi aplicat unei game largi de comportamente umane, cum ar fi caritatea, ajutorul de urgență, ajutor pentru partenerii de coaliție, bacșiș, cadouri de curtare, producția de bunuri publice, și Ecologismul.

Teorii ale comportamentului aparent altruist au fost formulate de necesitatea creării teoriilor compatibile cu originile evoluționiste. Două axe relaționate de cercetare pe altruism au apărut din analiza evoluționistă tradițională și din teoria jocului.

Unele dintre mecanismele propuse sunt:

• Selecția rudeniei. Că animalele și oamenii sunt mai altruiști față de rudele apropiate decât de rude îndepărtate și non-rude a fost confirmată în numeroase studii în multe culturi diferite. Chiar și indicii subtile care arata rudenie, pot crește inconștient comportamentul altruist. Un indiciu de rudenie este asemănarea facială. Un studiu a constatat că modificarea ușoară a fotografiilor astfel încât acestea să semene mai mult cu chipurile participanților la studiu a crescut încrederea participanților exprimată cu privire la persoanele descrise. Un alt indiciu este de a avea acelasi nume de familie, mai ales dacă este rar, iar acest lucru s-a constatat a crește comportamentul de ajutorare. Un alt studiu a constatat un comportament mai cooperant cu cât numărul de rude percepute într-un grup în studiu este mai mare. Folosirea termenilor de rudenie în discursurile politice a crescut acordul publicului cu vorbitorul. Acest efect a fost deosebit de puternic pentru primii nascuți, care sunt de obicei apropriati familiilor lor.
• Grupuri de interese. Oamenii sunt susceptibili a suferi dacă prietenii lor, aliații și grupuri interne sociale similare suferă sau chiar dispar. Ajutând astfel de membrii ai grupului, poate prin urmare să aducă beneficii altruistului. Făcând apartenența la grupul intern mai vizibilă crește cooperativitatea. Extremul sacrificiul de sine față de grupul intern poate fi adaptativ în cazul în care un grup extern ostil amenință să omoare întregul grup intern.
• Altruismul reciproc Vezi și reciprocitate (evoluție).

• Reciprocitate directă. Cercetările arată că poate fi benefic a-i ajuta pe alții dacă există o șansă ca ei sa poată întoarce ajutorul. Strategia tit-for-tat este un bun exemplu din Teoria jocului. Mulți oameni par a urma o strategie similară în a coopera dacă și numai dacă alții cooperează în schimb.

O consecință este că oamenii sunt mai cooperanți dacă este mai probabil că indivizii vor interacționa din nou în viitor. Oamenii tind să fie mai puțin cooperanți dacă percep că frecvența de ajutoare în populație este mai mică. Ei au tendința de a ajuta mai puțin dacă observă non-cooperare de la alții și acest efect tinde să fie mai puternic decât efectul opus de a vedea comportamente cooperante. Simpla schimbare a domeniului de cooperare a unei propuneri poate crește cooperarea, cum ar fi numind-o "joc comunitar" în loc de "Joc Wall Street".

O tendință spre reciprocitate presupune că oamenii se vor simți obligați să răspundă dacă cineva îi ajută. Acest lucru a fost folosit de către organizații de caritate care oferă mici cadouri pentru potențialii donatori, sperând astfel a induce reciprocitate. O altă metodă este de a anunța public că cineva a oferit o donație mare. Tendința de reciprocitate se poate chiar generaliza, astfel ca oamenii sa devina in general mai utili față de alții, după ce au fost ajutati. Pe de altă parte, oamenii vor evita sau chiar recurge la represalii împotriva celor percepuți a nu fi cooperati. Oamenii, uneori, nu reușesc a ajuta atunci cand intenționează, sau ajutorul acestora poate sa nu fie observat, ceea ce poate duce la conflicte nedorite. Ca atare, poate fi o strategie eficientă în a fi ușor iertator și a avea o interpretare ușor generoasă față de non-cooperare.

Este mult mai probabil ca oamenii să coopereze pe o sarcină în cazul în care pot în primul rând comunica unul cu altul. Acest lucru se poate datora unor evaluări mai bune a cooperarii sau ca urmare a schimburilor de promisiuni. Ei sunt mult mai cooperanti daca se poate construi treptat încrederea, în loc sa se ceara ajutor vast imediat. Reciprocitatea și cooperarea directă într-un grup poate fi crescuta prin schimbarea focalizării și stimulentelor din competiția intra-grup la concurenta mai mare, cum ar fi între grupuri sau contra populației generale. Astfel, oferind note și promoții bazate numai pe performanța unui individ în raport cu un mic grup local, așa cum este in mod obisnuit, se poate reduce comportamentele de cooperare în grup.

• Reciprocitate indirectă. Evitarea reciprocitatilor sărace și a trișorilor determină reputația unei persoane să devină foarte importantă. O persoană cu o bună reputație pentru reciprocitate are o șansă mai mare de a primi ajutor chiar și de la persoane cu care nu au avut niciun fel de interacțiuni directe anteriore.
• Reciprocitate puternică . O formă de reciprocitate în care unii indivizi par să-și petreacă mai multe resurse pe cooperare și sancționare ce ar fi cel mai benefic prezis de mai multe teorii stabilite de altruism. O serie de teorii au fost propuse ca explicații, precum și critici referitoare la existența sa.
• Pseudo-reciprocitate. Un organism se comportă altruist iar destinatarul nu are reciprocitate ci o probabilitate crescută de a acționa într-un mod egoist, dar care, ca un produs secundar aduce beneficii altruistului.

• Semnalizarea costisitoare și principiul handicapului. Din moment ce altruismul ia din resursele altruistului, aceasta poate fi un "semnal sincer" al disponibilității resurselor și abilitățile necesare pentru a aduna resurse. Acest lucru poate semnala altora că altruistul este un partener potențial valoros. Poate fi de asemenea un semnal de intenții interactive și cooperante deoarece cei care nu interacționează în continuare în viitor, nu câștigă nimic din semnalizarea costisitoare. Este incert daca semnalizarea costisitoare poate indica o personalitate cooperanta pe termen lung, dar oamenii au în general o încredere mărita în cei care ajută. Semnalizarea costisitoare este inutilă dacă toata lumea are aceleași trăsături ale resurselor și intenții cooperante, dar devine un semnal potențial mai important daca populația creste variat în aceste caracteristici.

Schimbarea de carne între vânători, a fost vazută ca un semnal costisitor a competenței, iar cercetarea a constatat ca vânatorii buni au un succes de reproducere mai mare și relații adultere sporite chiar daca ei înșiși nu primesc mai mult ca alții din carnea vânată. În mod similar organizând sărbători si oferind donații mari, a fost văzută ca modalități de a demonstra resursele cuiva. Asumarea eroică de riscuri, de asemeni a fost interpretată ca un semnal de competență costisitor.

Voluntarii ajuta victimele uraganului la Astrodome Houston, în urma uraganului Katrina

Atât reciprocitatea indirectă cât si semnalizarea costisitoare depind de valoarea reputației și au tendința de a face predicții similare. Una dintre ele este ca oamenii vor ajuta mai mult atunci când știu că comportamentul lor de ajutorare va fi comunicat persoanelor cu care vor interacționa mai târziu, este anuntat public, este discutat sau este simplu observat de altcineva. Aceasta a fost documentata în multe studii. Efectul este sensibil la indicii subtile, cum ar fi persoanele fiind mult mai utile când au avut pupile de ochiuri stilizate ca logo pe ecranul calculatorului. Indicii slabe de reputație, cum ar fi pupile de ochiuri pot deveni lipsite de importanță daca sunt prezente indicii mai puternice și își pot pierde din efect cu expunere continuă, exceptând atunci când sunt întărite de efecte reputaționale reale. Reprezentații publice cum ar fi plânsul public pentru celebrități decedate și participarea la demonstrații poate fi influențată de o dorință de a părea altruist. Oamenii care știu că sunt monitorizați în mod public, uneori, chiar inutil donează bani care știu că nu sunt necesari destinatarului, pot fi văzuți ca îngrijorați de reputație.

S-a descoperit ca femeile găsesc bărbații altruiști mai atrăgători. În cautarea unei partener pe termen lung, un altruism mai convențional este preferabil, ceea ce poate indica ca el este de asemenea dispus să împartă resursele cu ea și copii ei, în timp ce căutarea unui partener pe termen scurt, eroic care își asumă riscuri, poate fi costisitoare (semnal arătând gene bune) dar este preferabilă. Bărbații de asemenea prezintă fapte altruiste în primele etape ale unei relații romantice sau pur si simplu în prezenta unei femei atractive. În timp ce ambele sexe afirmă că bunătatea este trăsătura preferată într-un partener, exista unele dovezi ca bărbații pun mai puțină valoare pe asta decât femeile și ca femeile nu sunt mai altruiste în prezenta unui bărbat atractiv. Bărbații pot chiar evita femeile altruiste în relatiile pe termen scurt, care poate fi datorită faptului că se așteaptă la mai puțin succes.

Oamenii pot concura pentru obținerea beneficiilor unei înalte reputații, lucru care poate cauza altruismul competitiv. Pe de alta parte, în unele experimente un procent de oameni nu par să le pese de reputație, și nu ajută mai mult chiar dacă acest lucru este evident. Acest lucru poate fi din motive cum ar fi psihopatie sau ca sunt atât de atractivi încât nu au nevoie să fie văzuți ca altruiști. Beneficiile altruismului asupra reputației apar în viitor în comparație cu costurile altruismului care sunt în prezent. În timp ce oamenii și alte organisme în general pun o valoare mai mică pe beneficiile/costurile viitoare comparativ cu cele din prezent, unii au orizonturi mai apropriate în timp decât alții, iar acești oameni tind să fie mai puțin cooperanți.

Recompense și pedepse explicit extrinseci, au fost găsite ca având efecte chiar opuse asupra comportamentelor. Acest lucru poate fi din cauză că astfel de stimulente varf-jos pot submina stimulentele intrinseci și reputaționale care în ansamblu fac comportamentele mai puțin dorite de îndeplinit. Un alt efect este că oamenii doresc ca altruismul să fie datorită unei trăsături de personalitate decât datorită preocupărilor reputaționale și pur și simplu subliniind că existența beneficiilor reputaționale ale unei acțiuni poate de fapt chiar să le reduca. Acest lucru poate fi folosit ca tactică derogatorie împotriva altruiștilor în special de catre cei care sunt non-cooperatori. Un contraargument este ca a face bine, datorită îngrijorărilor reputaționale este mai bine decât a nu face bine deloc.

• Selecția grupului. A fost sustinut controversat de unii oameni de știință evoluționiști cum ar fi E. O. Wilson că selecția naturală poate acționa la nivelul grupurilor de non-rudenie pentru a produce adaptări care aduc beneficii grupului non-rudenie, chiar daca aceste adaptări sunt dăunătoare la nivelul individual. Astfel, în timp ce persoanele altruiste pot în anumite cazuri să fie depășite în abilități de persoane mai puțin altruiste, la nivel individual conform teoriei selecției grupului, opusul poate să apară la nivelul grupului unde grupurile constau în persoanele mai altruiste, pot depăși în competiție grupurile constând în persoane mai putin altruiste. Astfel de altruism ar putea să se extindă doar membrilor grupurilor interioare în timp ce pot prejudicia și antagonia grupurile externe (Vezi și favoritismul în grupurile interne). Teoria selecției grupurilor a fost criticată de mulți cercetători evoluționiști.

Ajutarea persoanelor fără adăpost din New York

Astfel de explicații nu implică faptul că oamenii întotdeauna calculează conștient cum să își crească fitnessul inclusiv atunci când fac acte altruiste. În schimb evoluția a modelat mecanismele psihologice cum ar fi emoțiile provocatoare de comportamente altruiste.

Fiecare exemplu în parte de comportament altruist nu are nevoie întotdeauna să măreasca fitnessul inclusiv; comportamentele altruiste ar fi fost selectate pentru cazul în care astfel de comportamente, în medie, ar fi crescut fitnessul inclusiv în mediul ancestral. Acest lucru nu implică ca în medie, 50% sau mai multe fapte altruiste sunt benefice altruistului în mediul ancestral; Daca beneficiile ajutorării persoanei potrivite ar fi fost foarte mari, ar fi benefic să fie precaut, și să fie de obicei altruist chiar dacă în cele mai multe cazuri nu au fost beneficii.

Beneficiile pentru altruist pot fi crescute si costurile reduse prin a manifesta altruism față de anumite grupuri. Din cercetări s-a constatat că oamenii sunt mai altruiști cu rudele decât cu non-rudele, cu prietenii decât cu străinii, cu cei atractivi decât cu cei non-atractivi, cu cei non-competitori decât cu cei competitori și cu membrii grupurilor interne decât cu membrii grupurilor externe.

Studiul altruismului a fost impulsul inițial din spatele dezvoltării ecuației lui George R. Price, care este ecuația matematică folosită pentru a studia evoluția genetică. Un exemplu interesant de altruism se gasește în formele de celule Dictyostelium mucoroides. Aceste protiste trăiesc ca sarcodine individuale până la înfometare, moment în care agreghează formând un corp fructuos multicelular, în care unele celule se sacrifică pentru a promova supraviețuirea celorlalte celule din organism.

Teoria investitiei selectivă propune ca legaturile sociale strânse si mecanismele asociate emotional cognitiv și neurohormonal au evoluat în scopul de a facilita scumpul altruism pe termen lung între cei strâns dependenti unul de celalalt pentru supraviețuire și succes reproductiv.

Astfel de comportamente cooperante au fost uneori folosite ca argumente în politica de stânga, de zoologul și anarhistul rus Kropotkin Petru în cartea sa din 1902 "Mutual Aid: A Factor of Evolution" și Peter Singer, în cartea sa Un darwinian rămas.

Cel mai recent Jeremy Griffith a propus o teorie biologică pentru dezvoltarea instinctelor altruiste care adăpostesc imperativul biologic de a se reproduce așa cum este evidențiat astăzi printr-o conștiință morală vizibilă la om.

Neurobiologie

Jorge Moll si Jordan Grafman, neurologi la National Institute of Health si LABS-D'Or Hospital Network J.M au furnizat prima dovadă pentru bazele neuronale ale comportamentului altruist în voluntari normali și sănătoși folosind [[Imageria prin rezonanță magnetică nucleară funcțională|imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf). În cercetarea lor publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences USA în Octombrie 2006, au arătat ca atât recompensele pur monetare cât și donațiile caritabile au activat calea mezolimbică a recompenselor, o parte primitivă a creierului ce se aprinde de obicei ca răspuns la mâncare și sex. Totuși, când voluntarii au plasat generos interesele altora înaintea celor proprii făcând donații caritabile, un alt circuit al creierului s-a activat selectiv, regiunea subgenual cortex/septal. Aceste structuri sunt intim legate de atașamente sociale și relaționările în alte specii. Altruismul, a sugerat experimentul, nu este o facultate morală superioară care suprimă pornirile egoiste de bază, ci mai degrabă elementar creierului, bine stabilit și chiar plăcut.

Un alt experiment finanțat de National Institutes of Health și efectuat în anul 2007 la Duke University în Durham, Carolina de Nord sugerează un punct de vedere diferit,"în care comportamentul altruist originează din cum văd oamenii lumea și nu din cum acționează ei în ea". În studiul publicat în numarul tipărit în Februarie 2007 al revistei Nature Neuroscience, cercetătorii au găsit o parte a creierului care se comportă diferit pentru oamenii altruiști și egoiști.

Cercetătorii au invitat 45 de voluntari pentru a juca un joc pe calculator, și de asemenea a viziona calculatorul jucând jocul. În unele runde jocul rezulta în voluntarii câstigând bani pentru ei înșiși și în altele, banii erau donați cuiva la alegerea voluntarului. În timpul acestor activității, cercetătorii au facut scanari IRMf-uri ale creierelor participantilor și au fost "surprinși de rezultate". Deși s-au așteptat "să vadă activitatea în centrele de recompensă ale creierului", bazându-se pe ideea ca "oamenii fac acte altruiste pentru că se simt bine", ei au gasit că "o altă parte a creierului a fost de asemeni implicată și era chiar sensibilă la diferența între a face ceva pentru câștigul personal și a o face pentru câștigul altcuiva". Acea parte a creierului este numită cortexul temporal superior posterior (CTSp)

În etapa urmatoare oamenii de știință au adresat participanților câteva întrebări despre tipul și frecvența comportamentelor lor de altruism și ajutorare. Apoi ei au analizat răspunsurile pentru a genera o estimare a tendinței unei persoane de a acționa altruist și au comparat nivelul fiecărei persoane de altruism față de scanarea creierului lor prin IRMf. Rezultatele au arătat că activitatea pSTC a crescut în proporție cu nivelul auto-raportat de altruism al persoanei respective. Potrivit cercetătorilor rezultatele sugerează ca comportamentul altruist mai de graba poate provenii din cum oamenii văd lumea, decât din cum acționeaza ei în ea. "Credem ca abilitatea de a percepe acțiunile altor oameni într-un mod semnificativ este critică pentru altruism", spune investigatorul conducator al studiului, Dharol Tankersley.

Psihologie

Enciclopedia internationala de stiinte sociale, definește altruismul psihologic ca "o stare motivațională cu scopul de a crește bunăstarea altora". Altruismul psihologic este în contrast cu egoismul psihologic ce se referă la motivația de a crește bunăstarea personală.

Au fost unele dezbateri cu privire la posibilitatea ca oamenii să fie cu adevărat capabili de altruism psihologic. Unele definiții specifică o natură de sacrificiu de sine a altruismului și o lipsă a recompenselor exterioare pentru comportamentul altruist. Totusi, deoarece altruismul în cele din urmă aduce beneficii sinelui, în multe cazuri lipsa completă a egoismului actelor altruiste a fost pusă în balanță. Teoria schimbului social postulează că altruismul există doar atunci când beneficiile depășesc costurile. Daniel Batson este un psiholog care a examinat această întrebare și argumentează împotriva teoriei schimbului social. El a identificat patru motive principale pentru altruism: Altruismul în care beneficiază în cele din urma sinele (egoism); Altruismul în care beneficiază în cele din urma alte persoane (altruism); Altruismul în care beneficiază grupul (colectivism); Altruismul care susține un principiu moral (principlism); Altruismul care în cele din urmă servește câștigurilor egoiste. Este astfel diferentiat de altruismul altruist dar concluzia generală a fost că altruismul indus prin empatie poate fi cu adevarat lipsit de egoism.. Practic ipoteza altruismului empatic, afirmă că altruismul psihologic chiar există și este evocat de dorința empatică de a ajuta pe cineva care suferă. Sentimente de îngrijorare empatică contrastează cu sentimentele de neliniște personală care împinge omul să-și reducă propriile emoții neplacute. Oamenii cu îngrijorare empatică ajută pe altii în necazuri chiar și atunci când expunerea la situația respectivă ar fi putut fi ușor evitată, în timp ce cei cărora le lipsește îngrijorarea empatică evită oferirea ajutorului decât dacă este dificil sau imposibil a evita expunerea la suferința celuilalt. Comportamentul întrajutorant este observat la oameni de la vârsta de doi ani când un copil este capabil să înțeleagă indiciile emoționale subtile.

Stagiarii corpului de pace depunând jurãmântul ca voluntari în Cambodia 4 Aprilie 2007

În cercetarea psihologică privind studiile altruismului adesea observă altruismul așa cum este demonstrat prin comportamentele prosociale cum ar fi ajutorarea, încurajarea, împărtășirea, cooperarea, filantropia și serviciu comunitar. Cercetarea a descoperit că este mai probabil ca oamenii să ajute, dacă recunosc că o persoană este în nevoie și se simt personal responsabili pentru reducerea suferinței persoanei. Cercetarea de asemeni sugerează că numărul de martori la chin sau la suferință afectează probabilitatea de ajutorare (efectul bystander). Numărul ridicat de spectatori scade sentimentele personale de responsabilitate. Totuși un martor, cu un nivel ridicat de îngrijorare empatică este probabil să își asume responsabilitate personală completă indiferent de numărul de spectatori.

Multe studii au observat efectele voluntariatului ca formă de altruism asupra fericirii și sănătății și consistent au găsit o conexiune puternică între voluntariat și sănătatea actuală, viitoare și starea de bine. Într-un studiu asupra adulților intrati în vârsta, cei care s-au oferit voluntari au o satisfacție de viata, voința de a trăi semnificativ ridicată și semnificativ mai mică în depresie, anxietate si somatizare. Voluntariatul și comportamentul de ajutorare nu numai ca au arătat ca îmbunătățește sănătatea mintală, dar și sănătatea fizică și longevitatea. Un studiu a examinat sănătatea fizică a mamelor care s-au oferit voluntare pe o perioada de 30 de ani, și au găsit ca 52% din cele care nu aparțineau unei organizații de voluntari, au trecut printr-o boală majoră în timp ce numai 36% din cele care au facut voluntariat au avut una. Un studiu pe adulți vârsta de 55+ a constatat că, în timpul celor 4 ani de studiu, oamenii care s-au oferit voluntari pentru doua sau mai multe organizații aveau un risc cu 63% mai scăzut de a muri. Dupa controlul anterior al stării de sănătate, s-a determinat ca voluntariatul a dus la o reducere a mortalității cu 44%. Doar fiind conștienți de bunătatea din sine și din alții este de asemenea asociată cu o bunăstare ridicată. Un studiu care a cerut participanților să enumere fiecare act de bunătate efectuat timp de o săptămână a îmbunătățit semnificativ fericirea lor subiectivă. Este important de remarcat faptul că în timp ce cercetarea susține ideea ca faptele altruiste aduc fericire de asemenea s-a descoperit ca poate funcționa si în directie inversă - oamenii fericiți sunt de asemenea mai buni. Relația dintre comportamentul altruist și fericirea este bidirecționala. Studiile au descoperit că generozitatea crește liniar de la tristete la stări afective fericite. Studiile au fost de asemenea atente să menționeze că sentimentul de suprataxare de nevoile altora are efecte inverse negative asupra fericirii și sănătății. De exemplu, un studiu privind voluntariatul a constatat ca sentimentul de copleșire de cererile altora a avut un efect puternic negativ asupra sănătății mintale, față de unul de ajutorare având unul pozitiv, (deși efectele pozitive erau totuși semnificative). În plus, în timp ce actele generoase fac oamenii să se simtă bine despre ei înșiși, este de asemenea important pentru oameni să aprecieze bunătatea care o primesc de la altii. Studiile sugerează că recunoștința merge mâna în mâna cu bunătatea și este de asemenea foarte importantă pentru bunăstarea noastră. Un studiu asupra fericirii în cuplu cu diferite puncte forte ale caracterului a arătat ca "o concentrare conștientă asupra recunoștinței a dus la o reducere a efectelor negative și o creștere a aprecierilor optimiste, efecte pozitive, oferire de suport emoțional, calitate a somnului și bunăstare în general".

Sociologie

"Sociologii au fost de mult timp preocupați de modul de construire a bunei societăți" ("Altruism, moralitate și solidaritate socială" Asociatia Americana de Sociologie.). Structura societăților noastre și modul în care indivizii ajung să expună acțiuni caritabil filantropice și altele prosocial altruiste pentru binele comun este un subiect intens cercetat în domeniu. Asociatia americana de Sociologie (ASA) recunoaște sociologia publică spunând ca "politica intrinsecă științifică și relevanța publică a acestui domeniu de investigare în a ajuta la construirea 'societăților bune' este necontestabilă" ("Altruism, Moralitate și solidaritate socială" ASA). Acest tip de sociologie urmărește contribuția ce ajută înțelegerea teoretică a ce anume motivează altruismul și cum este acesta organizat, și promovează o focalizare altruistă în scopul ca lumea și oamenii care îi studiază să beneficieze. Cum altruismul este încadrat, organizat, desfășurat și ce anume îl motivează la nivel de grup este un câmp de studiu unde sociologii caută să investigheze, cu scopul de a contribui înapoi grupurilor ce le cercetează și a "construi o societate mai bună"

Vezi și Sociologie publică

Puncte de vedere religioase

Vezi și [Originea evoluționistă a religiilor]] Cele mai multe, dacă nu toate dintre religiile lumii promoveaza altruismul ca o valoare morală foarte importantă. Budismul, creștinismul, hinduismul, islamul, jainismul, iudaismul și sikhismul, etc, pun un accent deosebit pe moralitate altruistă.

Budism

Călugării de colectare pomana

Altruismul are un rol proeminent în Budism. Dragostea și compasiunea sunt componentele tuturor formelor de Budism, și sunt centrate pe egalitatea tuturor ființelor: dragostea este dorința ca toate ființele să fie fericite iar compasiunea este dorința ca toate ființele să fie libere de suferință. "Multe boli pot fi vindecate prin unicul leac al dragostei și compasiunii. Aceste calității sunt ultima sursă a fericirii umane, iar necesitatea lor stă chiar la miezul ființei noastre" (Dalai Lama)

Deoarece "toate fiintele" includ individul, iubirea și compasiunea în Budism sunt înafara opoziției dintre sine și alții. Se spune chiar că distincția între sine și altii este parte din rădăcina cauzei suferinței noastre. În termeni practici, totuși, din moment ce majoritatea dintre noi suntem spontan pe sine centrati, Budismul ne încurajează să ne focalizam dragoste și compasiune pe alții, și astfel poate fi caracterizat ca fiind "altruist". Mulți ar fi de acord cu Dalai Lama, ca Budismul ca religie este bunătate față de alții.

Cu toate acestea, într-o astfel de perspectivă asupra lumii, noțiunea de altruism este modificată, din moment ce credința este că o astfel de practică promovează propria noastră fericire: "Cu cât ne pasă mai mult de fericirea altora, cu atât devine mai mare sensul propriu de bunăstare" (Dalai Lama).

În contextul discuțiilor etice vaste privind acțiunea morală și judecată, Budismul este caracterizat prin credința că consecințele negative (nefericite) ale acțiunilor noastre derivă nu din pedepsirea sau corectarea bazată pe judecată morală, ci din legea karmei, care funcționează ca o lege naturală de cauză și efect. O simplă ilustrare a unei astfel de cauza efect este cazul trăirii efectelor a ceea ce eu cauzez: Daca eu provoc suferință, atunci ca o consecință naturală voi experimenta suferință; Dacă eu provoc fericire, atunci ca o consecință naturală voi experimenta fericirea.

Articol principal Karma în Budism.

În Budism karma (Pāli kamma) este strict diferită de vipāka însemnând "fruct" sau "rezultat". Karma este clasificată în cadrul grupului sau grupurilor de cauze (Pāli hetu) în lanțul cauzelor și efectelor, unde cuprinde elementele "activități voliționale" (Pāli sankhara) și "acțiune" (Pāli bhava). Orice acțiune este înțeleasă a "crea semințe" în minte care rasar în rezultatele apropriate (Pāli vipaka) atunci când întâlnesc condițiile potrivite. Cele mai multe tipuri de karma, cu rezultate bune sau rele, vor păstra una în roata samsāra, alții o vor elibera în nirvāna.

Budismul relaționează karma direct la motivele din spatele unei acțiuni. Motivația de obicei face diferența dintre "bine" și "rău", dar motivația de asemeni include aspectul ignoranței; astfel o acțiune bine intenționată de la o minte ignorantă poate ușor să fie "rea" în faptul ca creează rezultate neplacute pentru "actor".

În budism, karma nu este singura cauza pentru tot ce se întâmplă. Așa cum este învățat în textele antice, tradiția clasifică mecanismele cauzale care guverneaza universul în 5 categorii, cunoscute ca Niyama Dhammas:

• Kamma Niyama - Consecințele acțiunilor personale;
• Utu Niyama - Schimbările sezoniere și climatice;
• Biija Niyama - Legile de ereditate;
• Citta Niyama - Voința minții;
• Dhamma Niyama - Tendința naturii de a produce un tip perfect.

Jainism

Principiile fundamentale ale Jainismului gravitează în jurul conceptului de altruism nu doar pentru oameni dar pentru toate ființele conștiente. Jainismul predică perspectiva Ahimsa - a trăi și a permite traiul, astfel a nu răni ființele conștiente, și anume reverență fără compromisuri pentru toată viața. De asemeni consideră toate lucrurile vii ca fiind egale. Primul Thirthankar, Rishabh a introdus conceptul de altruism pentru toate ființele vii, de la extinderea cunoștiințelor și experiențelor altora la donare, oferirea de sine altora, non-violența și compasiunea pentru toate lucrurile vii.

Jainismul promoveaza o cale a nonviolentei pentru a progresa sufletul către acest ultim obiectiv. Jaini cred că pentru a atinge iluminarea și în final eliberarea, unul trebuie să practice urmatoarele principii etice, jurăminte majore în gândire, vorbire și acțiune. Gradul în care aceste principii sunt puse în practică este diferit pentru casnici și pentru calugări. Acestea sunt:

1. Non-violența (Ahimsa);
2. Sinceritatea (Satya);
3. Non-furtul (asteya);
4. Celibatul (Brahmacharya);
5. Non-posesia sau non-materialismul (Aparigraha).

O caracteristică majoră în credința Jain este accentul pe consecințele comportamentelor nu doar fizice, cât și mentale. Mintea cuiva necucerită de furie, mândrie (ego), înșelăciune, lăcomie și organe de simț necontrolate sunt puternicii dușmani ai oamenilor. Mânia strică relațiile bune, mândria distruge smerenia, înșelăciunea distruge pacea iar lăcomia distruge totul. Jainismul recomandă cucerirea mâniei prin iertare, mândria (egoul) prin umilință, înșelăciunii prin onestitate și lăcomiei prin mulțumire.

Principiul nonviolentei caută să minimizeze karma care limitează capacitățile sufletului. Jainismul vede fiecare suflet ca demn de respect deoarece are potențialul să devină Siddha (Param-atma - "cel mai înalt suflet"). Deoarece toate ființele vii posedă un suflet, mare grijă și conștiență este esențială în acțiunile individului. Jainismul subliniază egalitatea tuturor formelor de viață, pledând inofensivitate față de toți, fie ele creaturi mari sau mici. Această politică se extinde chiar și organismelor microscopice. Jainismul recunoaște că fiecare persoană are abilități diferite si capacități de a practica și prin urmare acceptă niveluri diferite de conformare pentru asceți și gospodari. "Marile jurăminte"(mahavrata) sunt prescrise pentru călugări și "juramintele limitate" (anuvrata) sunt prescrise gospodarilor. În alte cuvinte, casnicii sunt încurajați să practice cele 5 principii cardinale ale nonviolenței, sincerității, non-furtului, celibatului și non-posesivitatea dupa propriile limitșri practice actuale. în timp ce călugării trebuie să îi observe foarte strict, cu o practică constantă, este posibil să se depășească treptat limitările, accelerând astfel progresul spiritual.

Creștinism

Statuia Maicii Tereza din India

Altruismul este central învățăturilor lui Iisus găsite în Evanghelie, în special în Predica de pe munte și Predica de pe câmpie. De la tradițiile creștine biblice la cele medievale, tensiuni între autoafirmare și privinta altora au fost uneori discutate în cadrul iubirii dezinteresate, ca în fraza Paulină "iubirea nu își caută propriile interese". În cartea sa îndoctrinare și autoamăgire, Roderik Hindery încearcă să facă lumină asupra acestor tensiuni prin contrastarea lor cu impostori și autoafirmare autentică, prin analizarea grijei față de alții în cadrul individualizării creatoare a sinelui, și prin contrastarea iubirii pentru puțini cu dragostei pentru mulți. Dragostea confirmă pe alții în libertatea lor, evită propagandă și măști, asigură pe alții de prezența ei, și este în cele din urmă confirmată nu prin simple declarații de la alții, ci de experiența personală a fiecaruia și a practicii interioare. Ca în artele practice, prezența și semnificația iubirii devine validă și cuprinsă nu doar de cuvinte și reflectii, ci prin realizarea conexiunii.

Sf. Toma de Aquino în Summa Theologiae, II:II întrebarea 25, articolul 4 afirmă că trebuie să ne iubim vecinul mai mult decât pe noi însine. Interpretarea frazei Pauline este că noi ar trebui să urmărim binele comun mai mult decât binele personal, dar acest lucru se datorează faptului ca binele comun este un bine mai plăcut pentru individ. St Toma interpretează "să îți iubești vecinul ca pe tine însuți" din Levitic 19 si Matei 22 în sensul că dragostea pentru noi înșine este exemplar de iubire pentru alții. Totuși, el crede ca trebuie să Îl iubim pe Dumnezeu mai mult ca pe noi înșine și vecinii noștrii, și mai mult ca viața noastră trupească, din moment ce scopul ultim al iubirii vecinului este acela de a împărtășii fericirea veșnică: Un lucru mai dorit decât bunăstarea trupească În fondarea conceptului de Altruism, definit mai sus. Comte era probabil în opoziție cu doctrina Sf. Toma, prezentă în unele școli teologice din cadrul catolicismului.

Multi autori biblici subliniază o puternică legătură între iubirea altora și iubirea lui Dumnezeu 1 Ioan 4 afirmă ca unul să îl iubească pe Dumnezeu, trebuie să își iubească aproapele, și ca ura pentru aproape este aceeași ca și ura față de Dumnezeu. Thomas Jay Oord a susținut în mai multe cărți că altruismul este o formă posibilă de iubire. O acțiune altruistă nu este întotdeauna o acțiune iubitoare. Oord definește altruismul ca acționarea pentru binele altuia, și este de acord cu feminiștii care notează ca uneori iubirea necesită acționarea pentru binele propriu atunci când nevoile altora subminează bunăstarea personală generală.

Filozoful german Max Scheler distinge două moduri în care cel puternic îl poate ajuta pe cel slab. O cale este expresia sincera a iubirii creștine, "motivată de un puternic sentiment de siguranță, putere și mântuire interioară, de plinătate invincibilă a existenței și vieții individuale". O altă modalitate este doar "una din numeroasele înlocuitoare moderne pentru dragoste...nimic altceva, decât nevoia de a se întoarce de la sine și sa se piarda pe sine în treburile altora".În cel mai rău caz, spune Scheler, "dragostea pentru mici, săraci, slabi, oprimați este de fapt ură deghizată, invidie reprimată, un impuls de a diminua, etc, direcționat împotriva fenomenului opus, sănătate, tărie, putere, generozitate".

Islam si Sufism

În sufism, conceptul de 'īṯār' este noțiunea de 'preferința altora peste sine'. Pentru sufiti, acest lucru înseamnă devotament față de alții prin uitarea completa a preocupărilor proprii. Importanța constă în sacrificiul pentru dragul unui bine mai mare; Islamul consideră pe cei practicând I'thar că respectă cel mai înalt grad de noblețe. Acesta este similar noțiunii de cavalerism, dar spre deosebire de conceptul European, atenția este concentrată cu totul pe existență. O preocupare constantă pentru Allah (Dumnezeu) rezultă într-o atitudine atentă față de oameni, animale, și alte lucruri din această lume. Acest concept a fost subliniat de misticul sufit Rabia al-Adawiyya care a oferit atenție diferenței dintre devotamentul față de Allah (Dumnezeu) și daruire pentru oameni. Poetul sufi turc din secolul 13 Yunus Emre a explicat această filozofie ca "Yaratılanı severiz, Yaratandan ötürü" sau Noi iubim creatura, datorita Creatorului. Pentru multi Musulmani, i'thar trebuie să fie practicată ca o obligație religioasă în timpul unor sărbători islamice specifice. Totuși, I'thar este de asemenea un ideal islamic la care toți musulmanii ar trebuie să se străduiască să adere în orice moment.

Iudaism

Iudaismul definește altruismul ca scopul dorit al Creației. Faimosul rabin Abraham Isaac Kook a declarat că iubirea este cel mai important atribut al omenirii. Aceasta este definită ca dăruire, sau a oferi, care este și intenția altruismului. Acest lucru poate fi altruism față de omenire care conduce la altruism față de Creator sau Dumnezeu. Cabala Îl defineste pe Dumnezeu ca forța de a oferi în existenta. Rabinul Moshe Chaim Luzzatto, în special, axat pe 'scopul Creației', și modul în care voia Lui Dumnezeu de a aduce creația în perfecțiune și adeziune cu această forță superioară.

Cabala modernă, dezvoltată de Rabinul Rabbi Yehuda Ashlag, în scrierile sale despre generatiile viitoare, se concentrează asupra modului în care societatea ar putea atinge un cadru social altruist. Ashlag a propus ca un astfel de cadru este scopul Creației, și tot ceea ce se întâmplă este pentru a ridica omenirea la nivelul altruismului și iubirii unul pentru celălalt. Ashlag s-a concentrat asupra societății și relației ei cu Divinitatea

Sikhism

Altruismul este esențial religiei Sikh. Credința centrală în Sikhism este aceea că cea mai mare faptă pe care cineva ar putea să o faca este de a absorbi și a trăi calitățile dumnezeiești ca dragostea, afecțiunea, sacrificiul, răbdarea, armonia și sinceritatea. Al V-lea Nanak, Guru Arjan Dev și-a sacrificat viața pentru a menține 22 de carate de pur adevar, cel mai mare cadou pentru omenire, Guru Granth Al IX-lea Nanak, Guru Tegh Bahadur și-a sacrificat capul pentru a-i proteja pe cei slabi și lipsiti de aparare împotriva atrocităților. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Guru Gobind Singh Ji (al X-lea guru in Sikhism), era în război cu conducătorii Moguli pentru a proteja oamenii de credințe diferite, atunci când un coleg Sikh, Bhai Kanhiya, ajuta trupele inamice. El a dat apa atât prietenilor cât și dușmanilor care erau răniti pe câmpul de lupta. Unii dintre inamici au început să lupte din nou, iar unii razboinici Sikh au fost deranjați de Bhai Kanhaiya pentru că ajuta inamicii. Soldații Sikh l-au adus pe Bhai Kanhaiya înaintea Gurului Gobind Singh Ji, și s-au plâns de acțiunile lui, considerate de ei contraproductive în straduința lor pe câmpul de luptă. "Ce faceai, și de ce?" a întrebat Guru. "Dădeam apă răniților pentru că am vazut fața ta în fiecare din ei", a răspuns Bhai Kanhaiya. Gurul a răspuns, "Atunci ar trebui să le dai și unguent pentru a vindeca rănile lor". Practicai ceea ce ai fost educat în casa Gurului.

Sub tutela Gurului Bhai Kanhaiya ulterior a fondat un corp de voluntari pentru altruism. Acest corp de voluntari pâna în zilele noastre este în continuare angajat în a face bine altora și antrenează noi voluntari în a face la fel.

Hinduism

Advaita Vedanta diferă de perspectiva ca karma este legea cauzei și efectului, ci în schimb susține adițional ca karma este mediată de voința unui zeu personal suprem. Acest punct de vedere al karmei este în contradicție cu Budismul, Jainismul și alte religii indiene, care văd karma ca legea cauzei și efectului.

Swami Sivananda, un savant Advaita, reiterează aceleași opinii în comentariul său sintetizând perspectivele Vedanta asupra Brahma Sutras, un text vedantin. În comentariul său din capitolul 3 din Sutrele Brahma, Sivananda notează că karma este inconștientă și de scurtă durată, și încetează să existe îndata ce o faptă este executată. Prin urmare, karma nu poate dărui fructele acțiunilor la o dată viitoare, în funcție de meritul cuiva. Mai mult, nu se poate argumenta că karma generează Apurva sau Punya, care oferă fructe, deoarece Apurva nu este conștientă, nu poate acționa decât mutată de o ființă inteligentă cum ar fi un zeu. Ea nu poate independent oferi recompensă și pedeapsă.

Filosofie

Articol principal: Altruism (etică)

Există o gamă largă de opinii filozofice privind obligațiile sau motivațiile omului de a acționa altruist. Susținătorii altruismului etic pretind că indivizii sunt obligați moral să acționeze altruist. Punctul de vedere opus este egoismul etic, care susține că agenții morali trebuie să acționeze întotdeauna în propriul lor interes. Atât altruismul etic cât și egoismul etic contrastează cu utilitarismul, care este perspectiva ca bunăstarea fiecărui individ (inclusiv cea personală) este de o importanță morală egală.

Un concept înrudit din etica descriptivă este egoismul psihologic, postulând că oamenii întotdeauna acționează în propriul lor interes și ca altruismul adevarat este imposibill. Egoismul rațional este perspectiva că raționalitatea constă în acționarea spre propriul interes (fără a specifica modul în care aceasta afectează obligațiile morale ale individului).

Vezi și

• Empatie
• Filantropie
• Dilemei prizonierului
• Comportament prosocial
• Egoism
• Psihologie socială

Bibliografie

Note

• Oord, Thomas (2007). The Altruism Reader. Philadelphia: Templeton Foundation Press. ISBN 978-1-59947-127-3. 
• Oord, Thomas (2010). Defining Love. Grand Rapids: Brazos Press. ISBN 1-58743-257-9. 
• Batson, Charles (1991). The Altruism Question. Mahwah: L. Erlbaum, Associates. ISBN 978-0-8058-0245-0. 
• doi:10.1126/science.1133755
  Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
• doi:10.1038/nature02043
  Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
• Comte, Auguste, Catechisme positiviste (1852) sau Catehismul Pozitivismul, tr. R. Congreve, (Londra: Kegan Paul, 1891)
• doi:10.1016/S1053-5357(99)00045-1
  Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
• Kropotkin, Peter, Mutual Aid: A Factor of Evolution (1902)
• Oord, Thomas (2004). Science of Love. Philadelphia: Templeton Foundation Press. ISBN 978-1-932031-70-6. 
• Nietzsche, Friedrich, Dincolo de bine și de rău
• Pierre-Joseph Proudhon, Filozofia Sărăciei (1847)
• Lysander Spooner, Legea Naturală
• Matt Ridley, Originile Virtue
• Oliner, Samuel P. și M. Pearl Către o societate Îngrijirea: ideile în acțiune. West Port, CT: Praeger, 1995.
• Dawkins, Richard (1989). The Selfish Gene. Oxford Oxfordshire: Oxford University Press. ISBN 0-19-286092-5. 
• Wright, Robert (1995). The Moral Animal. New York: Vintage Books. ISBN 0-679-76399-6. 
• doi:10.1348/000712606X129213
  Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
• Wedekind, C. și Milinski, M. Cooperarea umană în simultană și Dilema deținutului alternativ de: Pavlov, față de generos Dinte-pentru-tat. Evolutia, Vol.. 93, pp. 2686-2689, aprilie 1996.
• doi:10.1007/s12147-002-0024-2
  Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual

Link-uri externe

• Societate
  • What is Altruism? from Altruists International
• Filozofie și Religie
  • "Giving and Receiving" from Kabbalah.info
  • Selflessness: Toward a Buddhist Vision of Social Justice by Sungtaek Cho
  • Organizes knowledge about empathy/altruism across disciplines
• Știință
  • Altruism: Myth or Reality?
  • Biological Altruism at the Stanford Encyclopedia of Philosophy
  • The Altruistic Personality and Prosocial Behavior Institute at Humboldt State University
  • Dharol Tankersley, C. Jill Stowe & Scott A. Huettel (21 ianuarie 2007). „Altruism is associated with an increased neural response to agency”. Nature. 10 (2): 150–151. doi:10.1038/nn1833. PMID 17237779. 
  • "Unraveling altruism, conscience, and condemnation"
  • Greater Good magazine examines the roots of Altruism at the University of California, Berkeley
  • BBC Radio 4's In Our Time programme on Altruism (requires RealAudio)
  • Altruismul - suntem programați să fim buni. Și totuși..., 8 septembrie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă
• General
  • „Radiolab: "The Good Show"”. Sezonul 9. Episodul 1. 14 decembrie 2011. WNYC. 
• Societatea
  • Ce este Altruismul? de la altruiști Internațional
• Filozofie și religie
  • "Oferirea si primirea" de la Kabbalah.info
  • Altruism: Spre o viziune budist a Dreptatii Sociale de Sungtaek Cho
  • Organizează cunoștințe despre empatie / altruismul mai multe discipline
• Știință
  • Batson, Dan; Ahmad, Nadia. IJzerman, Hans; Kesebir, Selin, ed. „Altruism:Myth or Reality?”. The Inquistive Mind: Social Psychology for You (7). 
  • Altruismul biologic la Enciclopedia Stanford de Filosofie
  • Personalitatea altruistă și Institutul comportamentului prosocial la Humboldt State University
  • Dharol Tankersley, C. Jill Stowe & Scott A. Huettel (21 ianuarie 2007). „Altruism is associated with an increased neural response to agency”. Nature. 10 (2): 150–151. doi:10.1038/nn1833. PMID 17237779. 
  • "Altruismul destrămare, conștiință, și condamnarea"