Advaita Vedanta
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Advaita Vedānta este o doctrină idealist-obiectivă din filozofia indiană, formulată la începutul secolului al IX-lea de Adi Shankara. Acesta susține că singura realitate și unica temelie a lumii este spiritul universal (brahman), considerând lumea senzorială drept o simplă aparență, o iluzie (maya).
Traduceri în limba română[modificare]
Gaudapada, Sankara, Sadananda, "Advaita Vedanta. Texte fundamentale", Cuvânt intorductiv, traducere din sanskrită, note și comentarii: Ovidiu Cristian Nedu, Editura Herald, Colecția Cărți Fundamentale, București, 2010, 256 p., ISBN: 978-973-111-168-1.