Depresie: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 96: Linia 96:


Instrucțiunile de tratament ale [[Asociația Psihiatrică Americană|Asociației Psihiatrice Americane]] recomandă ca tratamentul inițial să fie decis în funcție de individ avându-se la bază factori precum severitatea simptomelor, tulburări co-existente, experiența de dinaintea tratamentului și preferințele pacientului. Opțiuni pot fi farmacoterapia, psihoterapia, exercițiul, terapia electroconvulsivă (ECT), stimularea magnetică transcraniană sau terapia cu lumină. Medicația antidepresivă este recomandată ca alegere de tratament inițial pentru persoanele cu depresie majoră ușoară, moderată sau severă, și trebuie acordat tuturor pacienților cu depresie severă până se planifică ECT.<ref name=apaguidelines/> Sunt dovezi că îngrijirea colaborativă de către o echipă de specialiști în ocrotirea sănătății dă mai bune rezultate decât rutina unui singur specialist.<ref>{{cite journal | vauthors = Archer J, Bower P, Gilbody S, Lovell K, Richards D, Gask L, Dickens C, Coventry P | title = Collaborative care for depression and anxiety problems | journal = The Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = 10 | page = CD006525 | date = Octombrie 2012 | pmid = 23076925 | doi = 10.1002/14651858.CD006525.pub2 | hdl = 10871/13751 }}</ref>
Instrucțiunile de tratament ale [[Asociația Psihiatrică Americană|Asociației Psihiatrice Americane]] recomandă ca tratamentul inițial să fie decis în funcție de individ avându-se la bază factori precum severitatea simptomelor, tulburări co-existente, experiența de dinaintea tratamentului și preferințele pacientului. Opțiuni pot fi farmacoterapia, psihoterapia, exercițiul, terapia electroconvulsivă (ECT), stimularea magnetică transcraniană sau terapia cu lumină. Medicația antidepresivă este recomandată ca alegere de tratament inițial pentru persoanele cu depresie majoră ușoară, moderată sau severă, și trebuie acordat tuturor pacienților cu depresie severă până se planifică ECT.<ref name=apaguidelines/> Sunt dovezi că îngrijirea colaborativă de către o echipă de specialiști în ocrotirea sănătății dă mai bune rezultate decât rutina unui singur specialist.<ref>{{cite journal | vauthors = Archer J, Bower P, Gilbody S, Lovell K, Richards D, Gask L, Dickens C, Coventry P | title = Collaborative care for depression and anxiety problems | journal = The Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = 10 | page = CD006525 | date = Octombrie 2012 | pmid = 23076925 | doi = 10.1002/14651858.CD006525.pub2 | hdl = 10871/13751 }}</ref>

Opțiunile de tratament sunt mult mai limitate în țările în curs de dezvoltare, unde accesul la personalul de sănătate mentală, medicație și psihoterapie este adesea dificil. Dezvoltarea de servicii de sănătate mentală este minimă în multe țări; depresia este văzută ca un fenomen al lumii dezvoltate în ciuda evidenței contrariului și nu ca o condiție care amenință viața.<ref name=Patel04>{{cite journal |vauthors=Patel V, Araya R, Bolton P |title=Treating depression in the developing world |journal=Tropical Medicine & International Health |volume=9 |issue=5 |pages=539–41 |date=Mai 2004 |pmid=15117296 |doi=10.1111/j.1365-3156.2004.01243.x }}</ref> O analiză Cochrane din 2014 a constatat că nu sunt suficiente argumente care să susțină eficiența terapiei psihologice în comparație cu cea medicală în cazul copiilor.<ref>{{cite journal |vauthors=Cox GR, Callahan P, Churchill R, Hunot V, Merry SN, Parker AG, Hetrick SE |title=Psychological therapies versus antidepressant medication, alone and in combination for depression in children and adolescents |journal=The Cochrane Database of Systematic Reviews |volume=11 |issue=11 |pages=CD008324 |date=Noiembrie 2014 |pmid=25433518 |doi=10.1002/14651858.CD008324.pub3 }}</ref>


== Cine are risc sa faca depresie? ==
== Cine are risc sa faca depresie? ==

Versiunea de la 3 august 2019 11:23

Depresie
Specialitatepsihiatrie  Modificați la Wikidata
SimptomeDisforie
epuizare[*]​
executive disfunction[*][[executive disfunction (difficulty with accessing executive functions such as organization, planning ahead, and self-monitoring)|​]]
depresie[1]
eating disorder[*][[eating disorder (habit of eating either insufficient or excessive food, to the detriment of health)|​]]
sleep disorder[*][[sleep disorder (disease of mental health that involves disruption of sleep patterns)|​]]
depressive syndrome[*][[depressive syndrome (accumulation of symptoms typical of depression)|​]]  Modificați la Wikidata
Cauzegenetică
Factor de mediu  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM296.30[2][3]
296.20[2][3]
296.2[2][3]
296.3[2][3]  Modificați la Wikidata
OMIM608520
DiseasesDB3589
MedlinePlus003213
Patient UKDepresie
MeSH IDD003865[3]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pictură de Ferdinand Hodler (1892).

Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.

Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța.

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani).[4]

Semne și simptome

Litografie din 1892 înfățișând o femeie diagnosticată cu depresie

Depresia majoră afectează semnificativ familia și relațiile personale ale persoanei, viața de serviciu sau școlară, obiceiurile de somn și alimentație și sănătatea generală.[5] Impactul acesteia asupra funcționării și stării de bine este comparat cu cel al altor condiții medicale cronice, precum diabetul.[6]

O persoană care are un episod depresiv major are de obicei o dispoziție foarte scăzută, care pătrunde în toate aspectele vieții și o incapacitate de a experimenta plăcerea în activități de care se bucura anterior. Persoanele depresive pot fi preocupate cu sau medita la gânduri și simțiri de inutilitate, regret sau vinovăție inadecvată, neajutorare și ură de sine.[7] În cazuri severe, persoanele depresive pot avea simptome de psihoză. Printre aceste simptome sunt delirurile sau, mai rar, halucinațiile, de obicei neplăcute.[8] Alte simptome ale depresiei sunt slaba concetrare și ținere de minte (în special la cei cu trăsături melancolice sau psihotice),[9] retragerea din activitățile și situațiile sociale, dorință sexuală scăzută, iritabilitate,[10] și gânduri la moarte sau sinucidere. Insomnia este obișnuită printre depresivi. În cazuri tipice, o persoană se scoală foarte devreme și nu poate adormi din nou.[11] Hipersomnia sau dormitul prea mult, poate de asemenea avea loc.[11] Unele antidepresive pot de asemenea cauza insomnie din cauza efectului lor stimulator.[12]

O persoană depresivă poate raporta mai multe simptome fizice precum oboseală, dureri de cap sau probleme digestive; indispozițiile fizice sunt cea mai obișnuită problemă manifestată în țările în curs de dezvoltare, potrivit criteriilor pentru depresie ale Organizației Mondiale a Sănătății.[13] Apetitul adesea descrește, rezultând pierderi în greutate, deși din când în când apetitul este crescut, iar greutatea crește.[7] Familia și prietenii pot observa că comportamentul persoanei este fie agitat și fie letargic.[11] Persoanele depresive mai vârstnice pot avea simptome cu început recent, precum uitarea[9] și o mai observabilă încetinire a mișcărilor.[14] Depresia adesea coexistă alături de tulburări fizice obișnuite între vârstnici, precum accidentul vascular cerebral, alte boli cardiovasculare, boala Parkinson și bronhopneumopatia obstructivă cronică.[15]

Copiii depresivi pot adesea arăta o dispoziție iritabilă mai degrabă decât una depresivă[7] și prezintă simptome variate în funcție de vârstă și situație.[16] Cei mai mulți își pierd interesul pentru școală și prezintă un declin în performanța academică. Pot fi descriși ca dificili, dependenți sau nesiguri.[11] Diagnosticul poate fi tergiversat sau ratat atunci când simptomele sunt interpretate ca „proastă dispoziție normală”.[7]

Tulburări asociate

În mod frecvent, depresia majoră are loc alături de alte probleme psihiatrice. National Comorbidity Survey (SUA) din 1990-92 raportează că jumătate din cei cu depresie majoră au anxietate pe durata vieții și tulburări asociate acesteia precum tulburarea de anxietate generalizată.[17] Simptomele de anxietate pot avea un impact major asupra cursului bolii depresive, cu recuperare întârziată, risc crescut de recidivare, dizabilitate mai mare și spor al încercărilor de suicid.[18] Sunt rate crescute de abuz de alcool și droguri și în particular de dependență,[19][20] iar în jur de o treime din indivizii diagnosticați cu ADHD dezvoltă depresie comorbidă.[21] Tulburarea de stres posttraumatic și depresia adesea coexistă.[5] Depresia poate de asemenea coexista cu tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD), complicând diagnosticul și tratarea ambelor.[22] Depresia este de asemenea în mod frecvent comorbidă cu abuzul de alcool și tulburările de personalitate.[23] Depresia poate fi de asemenea exacerbată în anumite luni (de obicei iarna), în cazul celor cu tulburare afectivă sezonieră. Deși utilizarea excesivă a mediei digitale este asociată cu simptome depresive, media digitală poate fi de asemenea utilizată în anumite situații pentru a îmbunătăți dispoziția.[24][25]

Depresia și durerea adesea coexistă. Unul sau mai multe simptome de durere sunt prezente la 65% din pacienții depresivi și oriunde de la 5 la 85% din pacienții cu durere vor suferi de depresie, în funcție de mediu; prevalența este mai scăzută în practica generală și mai mare în clinicile de specialitate. Diagnosticul de depresie este adesea amânat sau ratat, iar rezultatele se pot înrăutăți dacă depresia este remarcată, dar înțeleasă complet greșit.[26]

Depresia este de asemenea asociată cu un risc de 1.5-2 ori mai mare de boli cardiovasculare, independent de alți factori de risc cunoscuți și are ea însăși legături directe sau indirecte cu factori de risc precum fumatul și obezitatea. Persoanele cu depresie majoră sunt mai puțin înclinate să urmeze recomandări medicale pentru tratarea și prevenirea bolilor cardiovasculare, fapt ce crește riscul de complicații medicale.[27] În plus, cardiologii pot să nu identifice depresia care complică o problemă cardiovasculară de care sunt responsabili.[28]

Cauză

Analogie cu pahare prin care se urmărește demonstrarea modelului diateză-stres⁠(d) potrivit căruia la aceeași cantitate de factori de stres, persoana 2 este mai vulnerabilă decât persoana 1, din cauza predispozițiilor acestora.[29]

Cauza tulburării depresive majore este necunoscută. Modelul biopsihosocial propune ideea că factorii biologici, psihologici și sociali joacă toți un rol în cauzarea depresiei.[30][31] Modelul diateză-stres⁠(d) specifică că depresia apare atunci când o vulnerabilitate preexistentă sau o diateză⁠(d) este activată de evenimente stresante din viață. Vulnerabilitatea preexistentă poate fi fie genetică,[32][33] implicând o interacțiune dintre natură și dezvoltare⁠(d), sau schematică, rezultând din viziunile despre lume învățate în copilărie.[34]

Abuzul asupra copilului, fie că e fizic, sexual sau psihologic, constituie factor de risc pentru depresie, printre alte probleme psihiatrice care pot coexista precum anxietatea și abuzul de droguri. Trauma din copilărie de asemenea corelează cu severitatea depresiei, lipsa răspunsului la tratament și lungimea bolii. Oricum, unii sunt mai susceptibili să dezvolte boli mentale precum depresia ca urmare a unor traume și s-a sugerat că diferite gene controlează susceptibilitatea.[35]

Alte probleme de sănătate

Depresia poate fi de asemenea o stare secundară a unei condiții medicale cronice sau terminale, precum HIV/SIDA sau astmul, iar în acest caz poate fi etichetată drept „depresie secundară”.[36][37] Nu se știe dacă bolile care stau la bază induc depresia prin efectul asupra calității vieții, printr-un set de cauze împărtășite (precum degenerarea ganglionului bazal în cazul bolii Parkinson sau dereglarea imunității în cazul astmului).[38] Depresia poate fi de asemenea iatrogenică (rezultatul încercărilor de îngrijire a sănătății), precum este depresia indusă de substanțe. Terapii asociate cu depresia sunt interferonii, beta-blocanții, isotretinoina, contraceptivele,[39] agenții cardiaci, anticonvulsivele, medicamentele antimigrenă, antipsihoticele și agenții hormonali precum agonistul hormonului eliberator de gonadotropină.[40] Abuzul de droguri la vârstă fragedă este de asemenea asociat cu riscul de dezvoltare a depresiei mai târziu în viață.[41] Depresia care apare ca urmare a gravidității este numită depresie postpartum și este considerată rezultatul schimbărilor hormonale asociate cu sarcina.[42] Tulburarea afectivă sezonieră, un tip de depresie asociat cu schimbările sezoniere ce țin de lumina soarelui, este considerată a fi urmare a micșorării nivelului de luminozitate venită de la soare.[43]

Diagnostic

Evaluare clinică

O evaluare pentru diagnostic poate fi făcută de un doctor antrenat corespunzător care practică medicina generală, sau de un psihiatru sau psiholog,[5] care consemnează circumstanțele curente ale persoanei, istoria biografică, simptomele curente și istoria familială. Scopul clinic general este de a formula factorii biologici, psihologici și sociali care pot avea impact asupra dispoziției individului. Evaluatorul poate de asemenea discuta despre modalitățile curente (sănătoase sau nu) ale persoanei de reglare a dispoziției, precum utilizarea de alcool și droguri. Evaluarea include de asemenea o examinare a stării mentale, care este o evaluare a actualei stări de dispoziție și conținut al gândirii persoanei, fiind vorba îndeosebi de prezența unor stări precum neajutorarea sau pesimismul, autovătămarea sau suicidul, și absența unor gânduri sau planuri pozitive.[5] Inclusiv în țările dezvoltate, specialiștii în sănătate mentală sunt rari în zonele rurale, și prin urmare diagnosticul și managementul este lăsat adesea pe seama medicilor de prim ajutor.[44] Această problemă este și mai pronunțată în țările în curs de dezvoltare.[45] Examinarea sănătății mentale poate include utilizarea unei scale de rating precum Scala de Depresie Hamilton,[46] Inventarul de Depresie Beck[47] sau Chestionarul Revizuit al Comportamentelor Suicidare.[48] Scorul dat de o scală de rating este insuficient pentru a diagnostica depresia astfel încât să satisfacă criteriile DSM sau ICD, dar furnizează indicii în ce privește severitatea simptomelor pentru o perioadă de timp, astfel încât persoana care obține un scor care trece de o anumită limită poate fi evaluată mai bine pentru a i se da un diagnostic de tulburare depresivă.[49] Anumite scale de rating sunt utilizate în acest scop.[49]

Medicii de prim ajutor și alți medici non-psihiatri au mai multe probleme cu nerecunoașterea și netratarea depresiei în comparație cu medicii psihiatri, în parte din cauza simptomelor fizice care adesea acompaniază depresia, pe lângă multe obstacole potențiale ce țin de pacient, furnizorul de servicii medicale și sistem. O analiză din SUA a constatat că medicilor non-psihiatri le scapă două treimi din cazuri, deși această situație s-a ameliorat potrivit unor studii mai recente.[50]

Înainte de a diagnostica cu tulburare depresivă majoră, în general doctorul face o examinare medicală și anumite investigații pentru a exclude alte cauze ale simptomelor. Aici sunt incluse teste de sânge care măsoară TSH-ul și tiroxina pentru a se exclude hipotiroidismul; electroliții bazici și calciul seric pentru a se exclude o tulburare metabolică; și o hemogramă prin care se analizează inclusiv VSH pentru a se exclude o infecție sistemică sau o boală cronică.[51] Reacțiile afective adverse la medicamente sau abuzul de alcool sunt de obicei excluse, de asemenea. Nivelurile de testosteron pot fi evaluate pentru a se diagnostica hipogonadismul, o cauză a depresiei la bărbați.[52] Nivelurile de vitamina D pot fi evaluate, întrucât nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu un mai mare risc de depresie.[53]

Probleme cognitive subiective apar la persoanele depresive mai vârstnice, dar acestea pot fi de asemenea indicii al unui început de tulburare de demență, precum boala Alzheimer.[54][55] Examinările cognitive și scanarea creierului pot ajuta la distingerea depresiei de demență.[56] O scanare computerizată poate exclude patologia creierului la cei cu simptome psihotice, cu izbucnire rapidă și alte simptome neuzuale.[57] În general, investigațiile nu se repetă pentru un episod ulterior în afara cazului în care există indicii medicale în această privință.

Criteriile DSM și ICD

Criteriile utilizate cel mai des pentru diagnosticarea condițiilor depresive sunt găsite în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale al Asociației Psihiatrice Americane și Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite al Organizației Mondiale a Sănătății care utilizează numele episod depresiv pentru un singur episod și tulburare depresivă recurentă pentru episoadele repetate.[58] Cel din urmă sistem este utilizat în mod obișnuit în țările europene, în timp ce primul este utilizat în SUA și multe alte națiuni non-europene,[59] iar autorii ambelor au lucrat astfel încât fiecare dintre ele să fie în concordanță cu celălalt.[60]

Atât DSM-5 cât și ICD-10 marchează simptomele depresive tipice (principale)[61] ICD-10 definește trei simptome depresive tipice (dispoziția depresivă, anhedonia și energia redusă), două dintre care trebuie să fie prezente pentru determinarea unui diagnostic de tulburare depresivă.[62][63] Potrivit DSM-5, sunt două simptome depresive principale- dispoziția depresivă și pierderea interesului/plăcerii pentru activități (anhedonia). Aceste simptome, precum și cinci din nouă simptome mai specifice enumerate trebuie să se manifeste frecvent timp de mai mult de două săptămâni (până în punctul în care afectează activitatea) pentru a se pune un diagnostic.[64]

Tulburarea depresivă majoră este clasificată ca tulburare de dispoziție în DSM-5.[65] Diagnosticul depinde de prezența unui singur sau a unor recurente episoade depresive majore.[7] Calificative adiționale sunt utilizate pentru clasificarea atât a episodului însuși cât și a cursului tulburării. Se pune diagnosticul de tulburare depresivă nespecificată dacă manifestarea episodului depresiv nu îndeplinește criteriile pentru un episod depresiv major.[65] Sistemul ICD-10 nu utilizează termenul tulburare depresivă majoră, dar enumeră criterii foarte similare pentru diagnosticarea unui episod depresiv (ușor, moderat sau sever); termenul recurent poate fi adăugat dacă au avut loc mai multe episoade fără manie.[58]

Episodul depresiv major

Articol principal: Episod depresiv major.

Un episod depresiv major se caracterizează prin prezența unei dispoziții depresive severe care persistă cel puțin două săptămâni.[7] Episoadele pot fi izolate sau recurente și sunt categorizate în ușoare (număr mic de simptome în plus față de criteriile minime), moderate și severe (impact semnificativ asupra activității sociale sau ocupaționale). Un episod cu trăsături psihotice—numit adesea depresie psihotică—este automat clasificat ca sever.[65] Dacă pacientul are un episod de manie sau hipomanie, se pune un diagnostic tulburare bipolară în loc. Depresia lipsită de manie este uneori numită unipolară deoarece dispoziția rămâne într-o singură stare sau „pol” emoțional.[66]

DSM-IV-TR exclude cazurile în care simptomele sunt rezultat al decesului unei persoane dragi, deși este posibil ca doliul normal să evolueze într-un episod depresiv dacă dispoziția persistă și trăsăturile caracteristice ale episodului depresiv major se dezvoltă.[67] Criteriile au fost criticate din cauză că nu iau în considerare nici un alt aspect al contextului personal și social în care depresia poate avea loc.[68] În plus, unele studii constată că suportul empiric pentru criteriile limitative ale DSM-IV este slab, indicând că ele sunt o convenție de diagnostic impuse asupra unui șir de simptome depresive cu severitate și durată variată.[69] Doliul nu mai este un criteriu de excludere în DSM-5 și acum este sarcina clinicianului să distingă între reacțiile normale la o pierdere și TDM. Sunt excluse mai multe diagnostice înrudite, precum distimia, care implică o perturbare cronică, dar mai ușoară a dispoziției;[70] depresia scurtă recurentă, care constă din episoade depresive mai scurte;[71][72] tulburarea depresivă minoră, unde numai unele simptome ale depresiei majore sunt prezente;[73] și tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă, care manifestă dispoziție scăzută rezultată dintr-o reacție psihologică la un factor de stres sau eveniment identificabil.[74] Alte trei tulburări depresive au fost adăugate la DSM-5: tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției, manifestată prin iritabilitate și accese semnificative de furie la copii,[75] tulburarea disforică premenstruală (TDPM), care cauzează perioade de anxietate, depresie sau iritabilitate în săptămâna sau în cele două săptămâni de dinaintea menstruației femeii,[76] și tulburarea depresivă persistentă.[65]

Subtipuri

DSM-5 recunoaște șase subtipuri adiționale ale TDM, numite specificatori:

  • „Depresia melancolică” se caracterizează prin pierderea plăcerii pentru cele mai multe sau toate activitățile, lipsa reactivității pentru stimulanți plăcuți, o calitate a dispoziției depresive mai pronunțată decât cea ce ține de doliu sau pierdere, înrăutățirea simptomelor în orele de dimineață, scularea dimineața devreme, retardarea psihomotorie, pierderea excesivă în greutate (a nu se confunda cu anorexia nervoasă) sau sentimentul excesiv de vină.[77]
  • „Depresia atipică” se caracterizează prin reactivitate a dispoziției (anhedonie paradoxală), creștere semnificativă în greutate sau apetit crescut (alinare prin mâncare), somn sau somnolență excesivă (hipersomnia), senzație de greutate în membre și prejudicieri sociale semnificative ca consecință a respingerii interpersonale percepute.[78]
  • „Depresia catatonică” este o formă rară și severă a depresiei majore care implică perturbări ale comportamentului motor și alte simptome. În acest caz, persoana este mută și aproape încremenită, și fie rămâne imobilă, fie manifestă mișcări fără scop sau chiar bizare. Simptome catatonice se manifestă și în schizofrenie și în episoade maniacale, sau pot fi cauzate de sindromul neuroleptic malign.[79]
  • „Depresia cu suferință anxioasă” a fost adăugată în DSM-V ca mijloc de a evidenția co-manifestarea depresiei sau maniei alături de anxietate, precum și riscul de sinucidere al indivizilor depresivi cu anxietate. Precizări de acest fel pot de asemenea ajuta la facerea de pronosticuri pentru cei diagnosticați cu tulburare depresivă sau bipolară.[65]
  • „Depresia cu început peri-partum” este depresia intensă, susținută și care uneori limitează mișcările și activitățile persoanei, experimentată de femei după ce nasc sau în timp ce sunt însărcinate. DSM-IV-TR a utilizat clasificarea „depresie postpartum”, dar aceasta a fost schimbată pentru a nu fi excluse cazurile de femei depresive în timpul sarcinii.[80] Depresia cu început peripartum are o rată de incidență de 10-15% printre noile mame. DSM-V susține că pentru a califica depresia cu început peripartum, începutul trebuie să aibă loc în timpul sarcinii sau în prima lună de la naștere. S-a afirmat că depresia postpartum poate dura trei luni.[81]
  • „Tulburarea afectivă sezonieră” (TAS) este o formă de depresie în care episoadele depresive încep toamna sau iarna și se termină primăvara. Diagnosticul este pus dacă cel puțin două episoade au avut loc lunile mai friguroase și nici unul în alte perioade, într-o perioadă de doi ani sau mai mult.[82]

Diagnostice diferențiale

Pentru a se pune un diagnostic de tulburare depresivă majoră, trebuie luate în considerate alte diagnostice potențiale, precum distimia, tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă sau tulburarea bipolară. Distimia este o perturbare mai ușoară, dar cronică a dispoziției, în care persoana are dispoziție scăzută aproape zilinic timp de cel puțin doi ani. Simptomele nu sunt la fel de severe ca cele ale depresiei majore, deși persoanele cu distimie sunt vulnerabile la episoade secundare ale depresiei majore (situație numită uneori depresie dublă).[70] Tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă este o perturbare a dispoziției care apare ca reacție psihologică la un eveniment sau factor stresant identificabil, unde simptomele emoționale sau comportamentale rezultate sunt semnificative, dar nu îndeplinesc criteriile pentru un episod depresiv major.[74] Tulburarea bipolară, cunoscută și ca tulburare maniaco-depresivă, este o condiție în care fazele depresive alternează cu perioade de manie sau hipomanie. Deși depresia este în prezent categorizată ca o tulburare separată, există dezbateri în desfășurare în această privință deoarece indivizii diagnosticați cu depresie majoră adesea experimentează anumite simtpome hipomaniacale, fapt ce indică un întreg al tulburării de dispoziție.[83] Alt diagnostic diferențial este sindromul de oboseală cronică.[84]

Alte tulburări trebuie excluse înainte de a se pune diagnosticul de tulburare depresivă majoră. Este vorba inclusiv de depresii cauzate de boli fizice, medicamente și abuz de substanțe. Depresia cauzată de o boală fizică este diagnosticată ca tulburare de dispoziție cauzată de o condiție medicală generală. Această condiție este apreciată avându-se la bază istoricul medical, constatări de laborator sau examinări fizice. Atunci când depresia este cauzată de un medicament, abuz de droguri sau expunere la o toxină, este diagnosticată ca tulburare specifică de dispoziție (numită tulburare de dispoziție indusă de substanțe în DSM-IV-TR).[30]

Prevenție

Eforturile preventive pot rezulta în descreșteri ale ratei condiției cu de la 22 la 38%.[85] Consumul de cantități mari de pește pot de asemenea reduce riscul.[86]

Intervențiile comportamentale, precum terapia interpersonală și terapia cognitiv-comportamentală, sunt eficiente în prevenirea unei noi izbucniri a depresiei.[85][87][88] Deoarece asemenea intervenții par a fi cele mai eficiente atunci când sunt furnizate indivizilor sau grupurilor mici, s-a sugerat că ele pot obține o audiență largă cel mai bine prin Internet.[89]

Oricum, o meta-analiză mai veche a constatat că programele preventive cu elemente ce sporesc competența sunt superioare programelor orientate spre comportament per ansamblu, și a constatat că programele comportamentale nu îi ajută pe oamenii vârstnici, pentru care doar programele de suport social sunt benefice. În plus, programele care previn cel mai bine depresia cuprind mai mult de opt sesiuni, fiecare durând între 60 și 90 de minute, fiind furnizate de o combinație de muncitori profesioniști și necalificați, au un design de cercetare de mare calitate, raportează rata de uzură și au o intervenție bine definită.[90]

Sistemul de ocrotire a sănătății din Olanda furnizează intervenții preventive, cum este cursul „Confruntarea cu Depresia” pentru persoanele aflate la limita depresiei. Se revendică că cursul este cea mai de succes intervenție psihoeducațională pentru tratarea și prevenirea depresiei (atât datorită adaptării sale la populații variate cât și rezultatelor sale), cu o reducere cu 38% a riscului de depresiei majoră și mai multă eficiență ca tratament în comparație cu alte psihoterapii.[87][91]

Management

Trei cele mai comune tratamente pentru depresie sunt psihoterapia, medicația și terapia electroconvulsivă. Psihoterapia este tratament la alegere (în plus față de medicație) pentru persoanele sub 18 ani. Instrucțiunile din 2004 ale National Institute for Health and Care Excellence (NICE) din Regatul Unit indică că antidepresivele nu trebuie utilizate ca tratament inițial al depresiei ușoare, deoarece raportul risc-beneficiu este scăzut. Instrucțiunile recomandă că tratamentul cu antidepresive în combinație cu intervenții psihosociale trebuie luat în considerare pentru:

  • Persoanele cu o istorie de depresie moderată sau severă
  • Cei cu depresie ușoară care este prezentă de mult timp
  • Ca tratament de a doua linie pentru depresia ușoară care persistă după alte intervenții
  • Ca tratament de primă linie pentru depresie moderată sau severă.

În continuare, instrucțiunile afirmă că tratamentul cu antidepresive trebuie continuat cel puțin șase luni pentru a se reduce riscul de recidivare și că inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei sunt mai bine tolerați decât antidepresivele triciclice.[92]

Instrucțiunile de tratament ale Asociației Psihiatrice Americane recomandă ca tratamentul inițial să fie decis în funcție de individ avându-se la bază factori precum severitatea simptomelor, tulburări co-existente, experiența de dinaintea tratamentului și preferințele pacientului. Opțiuni pot fi farmacoterapia, psihoterapia, exercițiul, terapia electroconvulsivă (ECT), stimularea magnetică transcraniană sau terapia cu lumină. Medicația antidepresivă este recomandată ca alegere de tratament inițial pentru persoanele cu depresie majoră ușoară, moderată sau severă, și trebuie acordat tuturor pacienților cu depresie severă până se planifică ECT.[93] Sunt dovezi că îngrijirea colaborativă de către o echipă de specialiști în ocrotirea sănătății dă mai bune rezultate decât rutina unui singur specialist.[94]

Opțiunile de tratament sunt mult mai limitate în țările în curs de dezvoltare, unde accesul la personalul de sănătate mentală, medicație și psihoterapie este adesea dificil. Dezvoltarea de servicii de sănătate mentală este minimă în multe țări; depresia este văzută ca un fenomen al lumii dezvoltate în ciuda evidenței contrariului și nu ca o condiție care amenință viața.[95] O analiză Cochrane din 2014 a constatat că nu sunt suficiente argumente care să susțină eficiența terapiei psihologice în comparație cu cea medicală în cazul copiilor.[96]

Cine are risc sa faca depresie?

Au risc de a face depresie urmatoarele categorii de persoane:[necesită citare]

  • Care au avut episoade depresive anterior
  • Care au avut sau au tulburare depresivă in familie la frați/surori sau părinți
  • Femeile mai frecvent decat barbatii
  • Cu varsta mai mică de 40 ani
  • Perioada de după nastere
  • Cu alte boli -Parkinson, diabet, cardiopatie ischemică, cancer
  • Care consuma unele medicamente - diureticele tiazidice, digitală, metildopa, cicloserina, hormoni anticonceptionale orale sau steroizi anabolizanți, antiinflamatoare nesteroidiene
  • Mai multe studii științifice [97][98][99][100][101][102] au descoperit corelații statistice între anumite pesticide agricole și depresia
  • Sunt singure sau fără susținere din partea familiei
  • Au evenimente stresante sau mediu familial/social/profesional stresant
  • Consuma substanțe psihoactive

Statistici

Depresia face parte din cele mai frecvente tulburări psihice care afectează un segment tot mai mare al populației la nivel mondial și, de cele mai multe ori, este factorul principal al sinuciderilor[103].

La nivel global, se estima că depresia afecta aproximativ 121 de milioane de oameni în 2011.[103] În Europa se estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală.[103]

În anul 2009, piața antidepresivelor la nivel mondial era estimată la 2 miliarde euro, iar în România la 22 milioane euro.[104]

Note

  1. ^ Altered cortical glutamatergic and GABAergic signal transmission with glial involvement in depression[*][[Altered cortical glutamatergic and GABAergic signal transmission with glial involvement in depression (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d Disease Ontology, accesat în  
  3. ^ a b c d e Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  4. ^ Depresia este mai frecventă decât diabetul, stabilește primul studiu de specialitate realizat în România
  5. ^ a b c d Depression (PDF). National Institute of Mental Health (NIMH). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ Hays RD, Wells KB, Sherbourne CD, Rogers W, Spritzer K (Ianuarie 1995). „Functioning and well-being outcomes of patients with depression compared with chronic general medical illnesses”. Archives of General Psychiatry. 52 (1): 11–19. doi:10.1001/archpsyc.1995.03950130011002. PMID 7811158.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  7. ^ a b c d e f American Psychiatric Association 2000a, p. 349.
  8. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 412.
  9. ^ a b Delgado PL, Schillerstrom J (). „Cognitive Difficulties Associated With Depression: What Are the Implications for Treatment?”. Psychiatric Times. 26 (3). Arhivat din originalul de la . 
  10. ^ Judd LL, Schettler PJ, Coryell W, Akiskal HS, Fiedorowicz JG (Noiembrie 2013). „Overt irritability/anger in unipolar major depressive episodes: past and current characteristics and implications for long-term course”. JAMA Psychiatry. 70 (11): 1171–80. doi:10.1001/jamapsychiatry.2013.1957. PMID 24026579.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ a b c d American Psychiatric Association 2000a, p. 350.
  12. ^ „Insomnia: Assessment and Management in Primary Care”. American Family Physician. 59 (11): 3029–38. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  13. ^ Fisher JC, Powers WE, Tuerk DB, Edgerton MT (martie 1975). „Development of a plastic surgical teaching service in a women's correctional institution”. American Journal of Surgery. 129 (3): 269–72. doi:10.1136/bmj.322.7284.482. PMC 1119689 Accesibil gratuit. PMID 11222428. 
  14. ^ Faculty of Psychiatry of Old Age, NSW Branch, RANZCP, Kitching D, Raphael B (). Consensus Guidelines for Assessment and Management of Depression in the Elderly (PDF). North Sydney, New South Wales: NSW Health Department. p. 2. ISBN 978-0-7347-3341-2. Arhivat (PDF) din originalul de la . 
  15. ^ Yohannes AM, Baldwin RC (). „Medical Comorbidities in Late-Life Depression”. Psychiatric Times. 25 (14). 
  16. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 354.
  17. ^ Kessler RC, Nelson CB, McGonagle KA, Liu J, Swartz M, Blazer DG (iunie 1996). „Comorbidity of DSM-III-R major depressive disorder in the general population: results from the US National Comorbidity Survey”. The British Journal of Psychiatry. Supplement. 168 (30): 17–30. doi:10.1192/S0007125000298371. PMID 8864145. 
  18. ^ Hirschfeld RM (Decembrie 2001). „The Comorbidity of Major Depression and Anxiety Disorders: Recognition and Management in Primary Care”. Primary Care Companion to the Journal of Clinical Psychiatry. 3 (6): 244–54. doi:10.4088/PCC.v03n0609. PMC 181193 Accesibil gratuit. PMID 15014592.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  19. ^ Grant BF (). „Comorbidity between DSM-IV drug use disorders and major depression: results of a national survey of adults”. Journal of Substance Abuse. 7 (4): 481–97. doi:10.1016/0899-3289(95)90017-9. PMID 8838629. 
  20. ^ Boden JM, Fergusson DM (Mai 2011). „Alcohol and depression”. Addiction. 106 (5): 906–14. doi:10.1111/j.1360-0443.2010.03351.x. PMID 21382111.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  21. ^ Hallowell EM, Ratey JJ (). Delivered from distraction: Getting the most out of life with Attention Deficit Disorder. New York: Ballantine Books. pp. 253–55. ISBN 978-0-345-44231-4. 
  22. ^ Brunsvold GL, Oepen G (). „Comorbid Depression in ADHD: Children and Adolescents”. Psychiatric Times. 25 (10). Arhivat din originalul de la . 
  23. ^ Melartin TK, Rytsälä HJ, Leskelä US, Lestelä-Mielonen PS, Sokero TP, Isometsä ET (februarie 2002). „Current comorbidity of psychiatric disorders among DSM-IV major depressive disorder patients in psychiatric care in the Vantaa Depression Study”. The Journal of Clinical Psychiatry. 63 (2): 126–34. doi:10.4088/jcp.v63n0207. PMID 11874213. 
  24. ^ Cantor, Joanne; Bickham, David; Hoge, Elizabeth (01-11-2017). „Digital Media, Anxiety, and Depression in Children”. Pediatrics (în engleză). 140 (Supplement 2): S76–S80. doi:10.1542/peds.2016-1758G. ISSN 0031-4005. PMID 29093037.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  25. ^ Elhai, Jon D.; Dvorak, Robert D.; Levine, Jason C.; Hall, Brian J. (). „Problematic smartphone use: A conceptual overview and systematic review of relations with anxiety and depression psychopathology”. Journal of Affective Disorders. 207: 251–259. doi:10.1016/j.jad.2016.08.030. ISSN 0165-0327. PMID 27736736. 
  26. ^ Bair MJ, Robinson RL, Katon W, Kroenke K (noiembrie 2003). „Depression and pain comorbidity: a literature review”. Archives of Internal Medicine. 163 (20): 2433–45. doi:10.1001/archinte.163.20.2433. PMID 14609780. 
  27. ^ Swardfager W, Herrmann N, Marzolini S, Saleem M, Farber SB, Kiss A, Oh PI, Lanctôt KL (septembrie 2011). „Major depressive disorder predicts completion, adherence, and outcomes in cardiac rehabilitation: a prospective cohort study of 195 patients with coronary artery disease”. The Journal of Clinical Psychiatry. 72 (9): 1181–88. doi:10.4088/jcp.09m05810blu. PMID 21208573. 
  28. ^ Schulman J, Shapiro BA (). „Depression and Cardiovascular Disease: What Is the Correlation?”. Psychiatric Times. 25 (9). 
  29. ^ Hankin, Benjamin L.; Abela, John R. Z. (). Development of Psychopathology: A Vulnerability-Stress Perspective (în engleză). SAGE Publications. pp. 32–34. ISBN 9781412904902. 
  30. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite DSM5
  31. ^ Department of Health and Human Services (). „The fundamentals of mental health and mental illness” (PDF). Mental Health: A Report of the Surgeon General. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  32. ^ Caspi A, Sugden K, Moffitt TE, Taylor A, Craig IW, Harrington H, McClay J, Mill J, Martin J, Braithwaite A, Poulton R (iulie 2003). „Influence of life stress on depression: moderation by a polymorphism in the 5-HTT gene”. Science. 301 (5631): 386–89. Bibcode:2003Sci...301..386C. doi:10.1126/science.1083968. PMID 12869766. 
  33. ^ Haeffel GJ, Getchell M, Koposov RA, Yrigollen CM, Deyoung CG, Klinteberg BA, Oreland L, Ruchkin VV, Grigorenko EL (Ianuarie 2008). „Association between polymorphisms in the dopamine transporter gene and depression: evidence for a gene-environment interaction in a sample of juvenile detainees” (PDF). Psychological Science. 19 (1): 62–69. doi:10.1111/j.1467-9280.2008.02047.x. PMID 18181793. Arhivat (PDF) din originalul de la 17 decembrie 2008.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  34. ^ Slavich GM (). „Deconstructing depression: A diathesis-stress perspective (Opinion)”. APS Observer. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  35. ^ Saveanu RV, Nemeroff CB (martie 2012). „Etiology of depression: genetic and environmental factors”. The Psychiatric Clinics of North America. 35 (1): 51–71. doi:10.1016/j.psc.2011.12.001. PMID 22370490. 
  36. ^ Simon GE (Noiembrie 2001). „Treating depression in patients with chronic disease: recognition and treatment are crucial; depression worsens the course of a chronic illness”. The Western Journal of Medicine. 175 (5): 292–93. doi:10.1136/ewjm.175.5.292. PMC 1071593 Accesibil gratuit. PMID 11694462.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  37. ^ Clayton PJ, Lewis CE (Martie 1981). „The significance of secondary depression”. Journal of Affective Disorders. 3 (1): 25–35. doi:10.1016/0165-0327(81)90016-1. PMID 6455456.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  38. ^ Kewalramani A, Bollinger ME, Postolache TT (). „Asthma and Mood Disorders”. International Journal of Child Health and Human Development. 1 (2): 115–23. PMC 2631932 Accesibil gratuit. PMID 19180246. 
  39. ^ Rogers D, Pies R (Decembrie 2008). „General medical with depression drugs associated”. Psychiatry. 5 (12): 28–41. PMC 2729620 Accesibil gratuit. PMID 19724774.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  40. ^ Botts S, Ryan M. Drug-Induced Diseases Section IV: Drug-Induced Psychiatric Diseases Chapter 18: Depression. pp. 1–23. Arhivat din original la . 
  41. ^ Brook DW, Brook JS, Zhang C, Cohen P, Whiteman M (Noiembrie 2002). „Drug use and the risk of major depressive disorder, alcohol dependence, and substance use disorders”. Archives of General Psychiatry. 59 (11): 1039–44. doi:10.1001/archpsyc.59.11.1039. PMID 12418937.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  42. ^ Meltzer-Brody S (). „New insights into perinatal depression: pathogenesis and treatment during pregnancy and postpartum”. Dialogues in Clinical Neuroscience. 13 (1): 89–100. PMC 3181972 Accesibil gratuit. PMID 21485749. 
  43. ^ Melrose S (). „Seasonal Affective Disorder: An Overview of Assessment and Treatment Approaches”. Depression Research and Treatment. 2015: 178564. doi:10.1155/2015/178564. PMC 4673349 Accesibil gratuit. PMID 26688752. 
  44. ^ Kaufmann IM (septembrie 1993). „Rural psychiatric services. A collaborative model”. Canadian Family Physician. 39: 1957–61. PMC 2379905 Accesibil gratuit. PMID 8219844. 
  45. ^ „Call for action over Third World depression”. BBC News (Health). British Broadcasting Corporation (BBC). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  46. ^ Zimmerman M, Chelminski I, Posternak M (Septembrie 2004). „A review of studies of the Hamilton depression rating scale in healthy controls: implications for the definition of remission in treatment studies of depression”. The Journal of Nervous and Mental Disease. 192 (9): 595–601. doi:10.1097/01.nmd.0000138226.22761.39. PMID 15348975.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  47. ^ McPherson A, Martin CR (Februarie 2010). „A narrative review of the Beck Depression Inventory (BDI) and implications for its use in an alcohol-dependent population”. Journal of Psychiatric and Mental Health Nursing. 17 (1): 19–30. doi:10.1111/j.1365-2850.2009.01469.x. PMID 20100303.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  48. ^ Osman A, Bagge CL, Gutierrez PM, Konick LC, Kopper BA, Barrios FX (Decembrie 2001). „The Suicidal Behaviors Questionnaire-Revised (SBQ-R): validation with clinical and nonclinical samples”. Assessment. 8 (4): 443–54. doi:10.1177/107319110100800409. PMID 11785588.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  49. ^ a b Sharp LK, Lipsky MS (Septembrie 2002). „Screening for depression across the lifespan: a review of measures for use in primary care settings”. American Family Physician. 66 (6): 1001–08. PMID 12358212.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  50. ^ Cepoiu M, McCusker J, Cole MG, Sewitch M, Belzile E, Ciampi A (Ianuarie 2008). „Recognition of depression by non-psychiatric physicians—a systematic literature review and meta-analysis”. Journal of General Internal Medicine. 23 (1): 25–36. doi:10.1007/s11606-007-0428-5. PMC 2173927 Accesibil gratuit. PMID 17968628.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  51. ^ Dale J, Sorour E, Milner G (). „Do psychiatrists perform appropriate physical investigations for their patients? A review of current practices in a general psychiatric inpatient and outpatient setting”. Journal of Mental Health. 17 (3): 293–98. doi:10.1080/09638230701498325. 
  52. ^ Orengo CA, Fullerton G, Tan R (Octombrie 2004). „Male depression: a review of gender concerns and testosterone therapy”. Geriatrics. 59 (10): 24–30. PMID 15508552.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  53. ^ Parker GB, Brotchie H, Graham RK (Ianuarie 2017). „Vitamin D and depression”. Journal of Affective Disorders. 208: 56–61. doi:10.1016/j.jad.2016.08.082. PMID 27750060.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  54. ^ Reid LM, Maclullich AM (). „Subjective memory complaints and cognitive impairment in older people”. Dementia and Geriatric Cognitive Disorders. 22 (5–6): 471–85. doi:10.1159/000096295. PMID 17047326. 
  55. ^ Katz IR (). „Diagnosis and treatment of depression in patients with Alzheimer's disease and other dementias”. The Journal of Clinical Psychiatry. 59 Suppl 9: 38–44. PMID 9720486. 
  56. ^ Wright SL, Persad C (Decembrie 2007). „Distinguishing between depression and dementia in older persons: neuropsychological and neuropathological correlates”. Journal of Geriatric Psychiatry and Neurology. 20 (4): 189–98. doi:10.1177/0891988707308801. PMID 18004006.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  57. ^ Sadock 2002, p. 108.
  58. ^ a b „Mental and behavioural disorders: Mood [affective] disorders”. OMS. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  59. ^ Sadock 2002, p. 288.
  60. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. xxix.
  61. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite DSMvsICD
  62. ^ „The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders: Clinical descriptions and diagnostic guidelines” (PDF). World Health Organization. . Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  63. ^ The ICD-10 classification of mental and behavioral disorders. Clinical description and diagnostic guideline. Geneva: World Health Organization, 1992
  64. ^ „Diagnostic Criteria for Major Depressive Disorder and Depressive Episodes” (PDF). City of Palo Alto Project Safety Net. 
  65. ^ a b c d e Parker, George F. (). „DSM-5 and Psychotic and Mood Disorders”. Journal of the American Academy of Psychiatry and the Law Online (în engleză). 42 (2): 182–190. ISSN 1093-6793. PMID 24986345. 
  66. ^ Parker 1996, p. 173.
  67. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 352.
  68. ^ Wakefield JC, Schmitz MF, First MB, Horwitz AV (aprilie 2007). „Extending the bereavement exclusion for major depression to other losses: evidence from the National Comorbidity Survey”. Archives of General Psychiatry. 64 (4): 433–40. doi:10.1001/archpsyc.64.4.433. PMID 17404120.  Parametru necunoscut |lay-url= ignorat (ajutor)
  69. ^ Kendler KS, Gardner CO (February 1998). „Boundaries of major depression: an evaluation of DSM-IV criteria”. The American Journal of Psychiatry. 155 (2): 172–77. doi:10.1176/ajp.155.2.172 (inactiv 25-05-2019). PMID 9464194.  Verificați datele pentru: |doi-broken-date= (ajutor)
  70. ^ a b Sadock 2002, p. 552.
  71. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 778.
  72. ^ Carta MG, Altamura AC, Hardoy MC, Pinna F, Medda S, Dell'Osso L, Carpiniello B, Angst J (iunie 2003). „Is recurrent brief depression an expression of mood spectrum disorders in young people? Results of a large community sample”. European Archives of Psychiatry and Clinical Neuroscience. 253 (3): 149–53. doi:10.1007/s00406-003-0418-5. PMID 12904979. 
  73. ^ Rapaport MH, Judd LL, Schettler PJ, Yonkers KA, Thase ME, Kupfer DJ, Frank E, Plewes JM, Tollefson GD, Rush AJ (Aprilie 2002). „A descriptive analysis of minor depression”. The American Journal of Psychiatry. 159 (4): 637–43. doi:10.1176/appi.ajp.159.4.637. PMID 11925303.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  74. ^ a b American Psychiatric Association 2000a, p. 355.
  75. ^ „NIMH » Disruptive Mood Dysregulation Disorder”. www.nimh.nih.gov. Accesat în . 
  76. ^ „Premenstrual dysphoric disorder (PMDD)”. womenshealth.gov (în engleză). 12-07-2017. Accesat în 21-02-2019.  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  77. ^ American Psychiatric Association 2000a, pp. 419–20.
  78. ^ American Psychiatric Association 2000a, pp. 421–22.
  79. ^ American Psychiatric Association 2000a, pp. 417–18.
  80. ^ DSM-5 Task Force (). Diagnostic and statistical manual of mental disorders : DSM-5. American Psychiatric Association. ISBN 9780890425541. OCLC 1026055291. 
  81. ^ Nonacs, Ruta M (). „Postpartum depression”. eMedicine. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  82. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 425.
  83. ^ Akiskal HS, Benazzi F (Mai 2006). „The DSM-IV and ICD-10 categories of recurrent [major] depressive and bipolar II disorders: evidence that they lie on a dimensional spectrum”. Journal of Affective Disorders. 92 (1): 45–54. doi:10.1016/j.jad.2005.12.035. PMID 16488021.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  84. ^ Hawk C, Jason LA, Torres-Harding S (). „Differential diagnosis of chronic fatigue syndrome and major depressive disorder”. International Journal of Behavioral Medicine. 13 (3): 244–51. CiteSeerX 10.1.1.574.3376 Accesibil gratuit. doi:10.1207/s15327558ijbm1303_8. PMID 17078775. 
  85. ^ a b Cuijpers P, van Straten A, Smit F, Mihalopoulos C, Beekman A (Octombrie 2008). „Preventing the onset of depressive disorders: a meta-analytic review of psychological interventions”. The American Journal of Psychiatry. 165 (10): 1272–80. doi:10.1176/appi.ajp.2008.07091422. hdl:1871/16952. PMID 18765483.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  86. ^ Li F, Liu X, Zhang D (Martie 2016). „Fish consumption and risk of depression: a meta-analysis”. Journal of Epidemiology and Community Health. 70 (3): 299–304. doi:10.1136/jech-2015-206278. PMID 26359502.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  87. ^ a b Muñoz RF, Beardslee WR, Leykin Y (Mai–Iunie 2012). „Major depression can be prevented”. The American Psychologist. 67 (4): 285–95. doi:10.1037/a0027666. PMC 4533896 Accesibil gratuit. PMID 22583342.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  88. ^ Cuijpers, P (). Prevention and early treatment of mental ill-health (PDF). PSYCHOLOGY FOR HEALTH: Contributions to Policy Making, Brussels. Arhivat (PDF) din originalul de la . 
  89. ^ Griffiths KM, Farrer L, Christensen H (). „The efficacy of internet interventions for depression and anxiety disorders: a review of randomised controlled trials” (PDF). Medical Journal of Australia. 192 (11): 4–11. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  90. ^ Jané-Llopis E, Hosman C, Jenkins R, Anderson P (). „Predictors of efficacy in depression prevention programmes” (PDF). British Journal of Psychiatry. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  91. ^ Cuijpers P, Muñoz RF, Clarke GN, Lewinsohn PM (Iulie 2009). „Psychoeducational treatment and prevention of depression: the "Coping with Depression" course thirty years later”. Clinical Psychology Review. 29 (5): 449–58. doi:10.1016/j.cpr.2009.04.005. PMID 19450912.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  92. ^ „Depression”. National Institute for Health and Care Excellence. Decembrie 2004. Arhivat din originalul de la 15 noiembrie 2008. Accesat în 20 March 2013.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  93. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite apaguidelines
  94. ^ Archer J, Bower P, Gilbody S, Lovell K, Richards D, Gask L, Dickens C, Coventry P (Octombrie 2012). „Collaborative care for depression and anxiety problems”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 10: CD006525. doi:10.1002/14651858.CD006525.pub2. hdl:10871/13751. PMID 23076925.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  95. ^ Patel V, Araya R, Bolton P (Mai 2004). „Treating depression in the developing world”. Tropical Medicine & International Health. 9 (5): 539–41. doi:10.1111/j.1365-3156.2004.01243.x. PMID 15117296.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  96. ^ Cox GR, Callahan P, Churchill R, Hunot V, Merry SN, Parker AG, Hetrick SE (Noiembrie 2014). „Psychological therapies versus antidepressant medication, alone and in combination for depression in children and adolescents”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 11 (11): CD008324. doi:10.1002/14651858.CD008324.pub3. PMID 25433518.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  97. ^ Psychiatric disorders among Egyptian pesticide applicators and formulators.By Amr MM, Halim ZS, Moussa SS. In Environ Res. 1997;73(1-2):193-9. Lien vers PubMed
  98. ^ Depression and pesticide exposures among private pesticide applicators enrolled in the Agricultural Health Study. By Beseler CL, Stallones L, Hoppin JA, Alavanja MC, Blair A, Keefe T, Kamel F. In: Environ Health Perspect. 2008 Dec; 116(12):1713-9.Lien vers PubMed
  99. ^ A cohort study of pesticide poisoning and depression in Colorado farm residents. By Beseler CL, Stallones L. In Ann Epidemiol. 2008 Oct; 18(10):768-74.Lien vers PubMed
  100. ^ Mood disorders hospitalizations, suicide attempts, and suicide mortality among agricultural workers and residents in an area with intensive use of pesticides in Brazil. By Meyer A, Koifman S, Koifman RJ, Moreira JC, de Rezende Chrisman J, Abreu-Villaca Y. In J Toxicol Environ Health A. 2010; 73(13-14):866-77. Lien vers PubMed
  101. ^ Suicide and potential occupational exposure to pesticides, Colorado 1990-1999 , By Stallones L. In J Agromedicine. 2006; 11(3-4):107-12. Lien vers PubMed
  102. ^ By Parrón T, Hernández AF, Villanueva E. In Forensic Sci Int. 1996 May 17; 79(1):53-63. Lien vers PubMed
  103. ^ a b c Cum și de ce se sinucid românii, 28 iunie 2011, Aura Costache, adevarul.ro, accesat la 28 iunie 2011
  104. ^ Recesiunea ar putea relansa piata de medicamente antidepresive, un business de peste 20 de milioane de euro anual, 10 septembrie 2009, Ioana David, Ziarul financiar, accesat la 21 octombrie 2014

Vezi și

Legături externe

Wikipedia NU este un cabinet medical! În cazul în care aveți nevoie de ajutor medical, vă rugăm să contactați un specialist!
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Depresie&oldid=13016508