Iatrogenie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vechea pictura grecească pe o vază, arătând un medic (iatros) care sângerează un pacient

Iatrogenia (greaca veche: iatrogen - produs de medic) este o stare patologică de intoxicație, produsă sau agravată, prin folosirea unui medicament în doze prea mari sau un timp prea îndelungat. Această stare mai poate apărea pe cale psihogenă, fiind cauzată de medic, tratamentul aplicat sau de condițiile de spitalizare.

Exemple[modificare | modificare sursă]

  • Riscul asociat intervențiilor medicale
    • Efectele adverse ale medicamentelor eliberate pe bază de rețetă
    • Utilizarea excesivă a medicamentelor (provocând, de exemplu, rezistența bacteriilor la antibiotice)
    • Intervenția medicamentului cu prescripție
  • Erori medicale
    • Întreținere necorespunzătoare, probabil din cauza scrierii de mână ilegală sau a unor greșeli de calculator
    • Proceduri, tehnici, informații, metode sau echipamente defectuoase
    • Neglijență
    • Infecție nosocomială

Cauze și consecințe[modificare | modificare sursă]

Erori medicale și neglijență[modificare | modificare sursă]

Condițiile Iatrogenice nu rezultă neapărat din erorile medicale, cum ar fi greșelile făcute în chirurgie sau prescrierea sau eliberarea unei terapii greșite, cum ar fi un medicament. De fapt, efectele intrinseci și uneori adverse ale unui tratament medical sunt iatrogenice. De exemplu, radioterapia și chimioterapia - în mod necesar agresive pentru efectul terapeutic - produc în mod frecvent efecte iatrogenice precum pierderea părului, anemia hemolitică, insipidul diabetului, vărsăturile, greața, leziunile cerebrale, limfedemul, infertilitatea etc. Pierderea funcției care rezultă din îndepărtarea necesară a unui organ bolnave este iatrogenică, ca în cazul diabetului, ca urmare a îndepărtării întregii sau a unei părți a pancreasului.

Efecte adverse[modificare | modificare sursă]

Un efect foarte iatrogen comun este cauzat de interacțiunea medicamentului, adică atunci când farmacoterapeuții nu verifică toate medicamentele pe care le ia un pacient și prescriu altele noi care interacționează agonist sau antagonist (potențând sau atenuând efectul terapeutic dorit). Astfel de situații pot provoca morbidități și mortalități semnificative. Reacțiile adverse, cum ar fi reacțiile alergice la medicamente, chiar și atunci când sunt de așteptat de către farmacoterapeuți, sunt, de asemenea, clasificate ca iatrogenice.

Psihiatrie[modificare | modificare sursă]

În psihiatrie, iatrogenesisul poate apărea din cauza diagnosticului greșit (inclusiv a diagnosticului cu o afecțiune falsă, așa cum a fost cazul hystero-epilepsiei[1]). Un exemplu de afecțiune parțial iatrogenă datorată misdiagnozei comune este tulburarea bipolară, în special la copii și adolescenți.[2] Alte afecțiuni cum ar fi tulburarea somatoformă și sindromul de oboseală cronică sunt considerate a avea componente socioculturale și iatrogenice semnificative.[3] Tulburarea de stres posttraumatic este presupusă a fi predispusă la complicații iatrogenice bazate pe modalitatea de tratament.[4]

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Globally it is estimated that 142,000 people died in 2013 from adverse effects of medical treatment, an increase of 51 percent from 94,000 in 1990.[5] În Statele Unite, decesele estimate pe an includ:[6][7] [8][9]

  • 12.000 din cauza intervențiilor chirurgicale inutile
  • 7000 din cauza erorilor de medicație în spitale
  • 20.000 din cauza altor erori în spitale
  • 80.000 din cauza infecțiilor nosocomiale din spitale
  • 106.000 din cauza lipsei de eroare, a efectelor negative ale medicamentelor

Pe baza acestor cifre, iatrogenesisul poate provoca până la 225.000 de decese pe an în Statele Unite (excluzând eroarea recunoscută). Un raport anterior al Institutului de Medicină a estimat anual între 230.000 și 284.000 de decese iatrogenice.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Spanos, Nicholas P. (). Multiple Identities & False Memories: A Sociocognitive Perspective. American Psychological Association (APA). ISBN 1-55798-340-2. 
  2. ^ Pruett Jr, John R.; Luby, Joan L. (). „Recent Advances in Prepubertal Mood Disorders: Phenomenology and Treatment”. Current Opinion in Psychiatry. 17 (1): 31–36. doi:10.1097/00001504-200401000-00006. Accesat în . 
  3. ^ Abbey, S.E. (). „Somatization, illness attribution and the sociocultural psychiatry of chronic fatigue syndrome”. Ciba Found Symp. 173: 238–52. PMID 8491101. 
  4. ^ Boscarino, JA (). „Evaluation of the Iatrogenic Effects of Studying Persons Recently Exposed to a Mass Urban Disaster” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ GBD 2013 Mortality and Causes of Death, Collaborators (). „Global, regional, and national age-sex specific all-cause and cause-specific mortality for 240 causes of death, 1990-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013”. Lancet. 385 (9963): 117–71. doi:10.1016/S0140-6736(14)61682-2. PMC 4340604Accesibil gratuit. PMID 25530442. 
  6. ^ a b Starfield B (iulie 2000). „Is US health really the best in the world?” (PDF). JAMA. 284 (4): 483–5. doi:10.1001/jama.284.4.483. PMID 10904513. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Leape L (mai 1992). „Unnecessary Surgery”. Annual Review of Public Health. 13: 363–383. doi:10.1146/annurev.pu.13.050192.002051. 
  8. ^ Phillips DP, Christenfeld N, Glynn LM (februarie 1998). „Increase in US medication-error deaths between 1983 and 1993”. Lancet. 351 (9103): 643–4. doi:10.1016/S0140-6736(98)24009-8. PMID 9500322. 
  9. ^ Lazarou J, Pomeranz BH, Corey PN (aprilie 1998). „Incidence of adverse drug reactions in hospitalized patients: a meta-analysis of prospective studies”. JAMA. 279 (15): 1200–5. doi:10.1001/jama.279.15.1200. PMID 9555760. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • How to reduce prescribing errors. In: The Lancet. Volum 374, Issue 9706, decembrie 2009, pag. 1945
  • Krisengebiet Krankenhaus. în revista Stern Nr. 36, 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]