Apetit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Apetitul (din latină appetitus — dorință, tendință) este senzația necesității de alimentare, cât și mecanismul fiziologic răspunzător de aprovizionarea organismului cu hrană.

Pofta[modificare | modificare sursă]

Pofta este o dorință exagerată, patimă, impuls sexual, de a face sau a obține un lucru mult dorit. Sinonime: plăcere, apetit, gust, dorință, rîvnă, lăcomie.

Apetitul[modificare | modificare sursă]

Apetitul este strâns legat de activitatea aparatului digestiv, în particular de sectoarele acestuia situate în hipotalamus și în scoarța emisferelor cerebrale. Apetitul este determinat de informațiile pe care le primește aparatul digestiv despre aprovizionarea cu hrană și digestia ei și despre utilizarea rezervelor de hrană ale organismului. Apetitul previne irosirea completă a rezervelor de hrană, de aceea stimulii care îl provoacă își pot modifica semnalele în funcție de schimbările în regimul alimentar al organismului. Intensitatea apetitului este influențată de nivelul în sânge a substanțelor metabolice, nivelul de asimilare a lor de către celule, cantitatea de apă în țesuturi, situația rezervelor de grăsime, contracțiile stomacului gol, scăderea temperaturii corpului, cât și o serie de factori externi, cum ar fi aspectul estetic al bucatelor, mirosul, ambianța plăcută etc. Inhibarea apetitului are loc în timpul alimentării, când pereții stomacului se dilată, mâncarea este digerată, iar substanțele utile sunt absorbite în sânge.

Se deosebește apetit general (dorința de a mânca orice) și apetit specific, când organismul simte nevoia de anumite substanțe, cum ar fi proteinele, glucidele, lipidele, substanțe minerale, vitamine. Pe lângă funcția de a preveni irosirea rezervelor de hrană, apetitul pregătește sistemul digestiv de lucru, provocând secreția de salivă și suc gastric.

Un apetit normal vorbește despre o stare fizică și psihică bună a corpului. Un apetit prea scăzut (anorexie) sau prea ridicat (bulimie) indică probleme de sănătate, cum ar fi tumori cerebrale, dereglări psihice, dereglări ale aparatului digestiv, avitaminoze, boli endocrine.

Un factor important care provoacă apetitul îl constituie nivelul zahărului în sânge. Schimbările drastice ale nivelului zahărului în sânge sunt caracteristice utilizatorilor de fast-food. În timpul digerării acestui tip de alimente, nivelul zahărului crește de 2–3 ori, fenomen pe care organismul îl interpretează ca fiind periculos și purcede de urgență la transformarea zahărului în grăsimi. În consecință, nivelul zahărului scade brusc, fenomen care provoacă un semnal puternic de foame.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Udințev, S. N.; Ghicev, I. I. (2009). Легендарная диета Аткинса: правда и вымысел. Novosibirsk 
  • Anohin, P. K. (1949). „Узловые вопросы в изучении высшей нервной деятельности”. Проблемы высшей нервной деятельности. Moscova 
  • Ugolev, A. M.; Kassil , V. G. (1961). „Физиология аппетита”. Успехи современной биологии 51 (3). 
  • Ugolev, A. M.; Kassil, V. G. (1965). „Пищевое поведение и регуляция гомеостаза”. Сложные формы поведения. Moscova, Sankt-Petersburg 
  • Cernigovskii, V. N. (1962). Значение интероцептивной сигнализации в пищевом поведении животных. Moscova, Sankt-Petersburg