Tiroxină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Tiroxina este un hormon tiroidian. Acesta are ca acțiune creșterea metabolismului bazal și are rol în procesele morfogenetice, de creștere și diferențiere celulară și tisulară. Această acțiune se manifestă foarte pregnant la nivelul sistemului nervos. Tiroida este o glandă de dimensiuni mici, cu forma de fluture, situate în spatele mărului lui Adam și are un rol vital în controlarea ritmului energiei necesare organismului.

Producerea și funcționarea hormonului tiroidian se bazează pe un system de feedback al organismului. Atunci când nivelul de T4 din circulație scade, hipotalamusul (organ situat în masa cerebrală) eliberează tirotropina, care stimulează la rândul ei eliberearea de TSH de către glanda pituitară (organ aflat în spatele hipotalamusului); TSH-ul stimulează tiroida să producă o cantitate și mai mare de T4. Odată cu creșterea concentrației de T4, se stopează și eliberarea de TSH.

T4 reprezintă aproape 90% din totalul hormonilor tiroidieni, față de T3 cu mai puțin de 10%. În interiorul glandei tiroide, T4 este legat de o proteină numită tiroglobulină, iar atunci când organismul necesită acest hormon, glanda îl eliberează în circulație. În sânge, T4 se găsește atât sub formă liberă (nelegat) cât și sub formă de hormon legat; concentrația de T4 liber este doar 0,1% din totalul hormonului. Acesta se găsește într-o stare relativ inactivă, dar urmează să fie transformat într-un hormon activ, T3, în interiorul ficatului și al altor țesuturi.

Dacă tiroida nu produce o cantitate suficientă de T4 (dereglare a glandei sau deficit de TSH), atunci pacientul va prezenta simptome ale hipotiroidismului: creșterea în greutate, ten uscat, intoleranță la frig, menstruație neregulată și oboseală. Dacă T4 se găsește în exces, ritmul funcționării organismului va crește și vor apărea simptome ale hipertiroidismului, precum creșterea pulsului, stare de anxietate, pierderea în greutate, insomnia, tremur al mâinilor, umflături și iritarea ochilor.

Cele mai frecvente cauze ale dereglărilor tiroidei au legatură cu bolile autoimmune, cum sunt sindromul Graves (hipertiroidism) și sindromul Hashimoto (hipotiroidism), dar pot fi determinate și de tiroidită (inflamarea glandei), cancerul tiroidian și excesul / deficitul de TSH.


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Cristescu, Dan (2006). Manual Biologie clasa a XI-a. Corint. pp. 58. ISBN 973-653-935-0