Sari la conținut

Violența împotriva femeilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Parte a seriei despre
Discriminare
Forme generale de discriminare

Sex • Rasă • Orientare sexuală • Religie
• (Diz)abilitate • Limbă • Vârstă • Specie

Forme specifice de discriminare

Antisemitism • Aporofobie • Homofobie
• Heterofobie • Xenofobie • Transfobie
• Serofobie • Heterosexism • Misoginie
• Misandrie • Antițigănism • Islamofobie
• Anticreștinism • Rasism ecologic
• Discriminare sexuală la muncă

Discriminarea în România

Rasismul • Discriminarea romilor
• Holocaustul în România • Antisemitismul
• Antimaghiarism
• Robia • Drepturile omului • Drepturile LGBT
• Violența domestică
• Discriminarea privind încredințarea minorilor

Manifestări

Purificare etnică • Persecutare • Pogrom
• Conflict etnic • Genocid
• Holocaust • Sclavie
• Infracțiune motivată de ură
• Violența împotriva persoanelor LGBT
• Mutilare genitală
• Violența împotriva femeilor
• Violență sexuală • Hărțuire sexuală
• Blamarea victimei • Avort selectiv
• Vânătoare de vrăjitoare

Politici

Separatism • Apartheid
• Legile de la Nürnberg
• Căsătorii între persoane de același sex
• Diferența de venit dintre bărbați și femei
• Numerus clausus • Listă neagră

Metode de prevenire

Toleranță • Acțiune afirmativă
• Drepturile omului • Drepturile animalelor
• Autodeterminare • Desegregare
• Intersecționalitate • Feminism
• Multiculturalism • Integrare rasială
• Integrare socială • Asimilare culturală

Vezi și

CNCD • ACCEPT
• Deceniul de incluziune a romilor • Eugenism
• Corectitudine politică

editează

Violența împotriva femeilor (VÎF) reprezintă totalitatea actelor de violență care sunt comise împotriva femeilor. Declarația Națiunilor Unite de eliminare a violenței împotriva femeilor precizează că:

"violența împotriva femeilor este o manifestație a inegalității relațiilor de putere dintre bărbați și femei" și că "violența împotriva femeilor este un mecanism social prin care femeile sunt forțate sa ia o poziție subordonată bărbatului."[1]

Kofi Annan, secretar general al ONU, a declarat într-un raport din 2006 publicat pe site-ul Fondului ONU de dezvoltare pentru femei (UNIFEM) că:

"Violența împotriva femeilor și fetelor este o problemă de proporții pandemice. Cel putin una din trei femei din lume a fost bătută, forțată să întrețină relații sexuale sau abuzata de-a lungul vieții, în multe cazuri de cineva apropiat sau cunoscut.[2]

Violența împotriva femeilor poate fi clasificată în mai multe categorii. Sursa abuzului poate reprezenta atât persoane individuale cât și "state" sau organizații criminale. Acțiuni de violentă împotriva femeilor includ violul, violența în familie, hărțuirea sexuală, infanticidul feminin, avortul selectiv al feților de sex feminin, violența obstetrică precum și tradiții și obiceiuri dăunătoare femeilor precum crima de onoare, crima de zestre, mutilarea genitala la femei, răpirea miresei și căsătoria forțată. Anumite forme de violență sunt comise de către stat precum violuri din război, violența și sclavia sexuală din timpul războaielor, sterilizarea forțată, avortul forțat, violența comisă de poliție sau alte autorități, lapidarea sau biciuirea. Alte forme de VÎF, precum traficul de femei sau prostituția forțată sunt de obicei comise de organizații criminale. [3]

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în cercetările sale privind VÎF, a analizat și a clasificat diferitele forme ale VÎF care au loc în toate etapele vieții, înainte de naștere până la vârstă înaintată.[4]


Recent s-a început rezolvarea acestor probleme la nivel international, prin tratate și convenții. De asemenea, Uniunea Europeana a emis niște directive pentru combaterea hartuirii sexuale [5] sau a traficului de persoane.[6]

Definiție

[modificare | modificare sursă]

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută și sub numele de Convenția de la Istanbul, oferă următoarea definiție a violenței împotriva femeilor:[7]

„Violența împotriva femeilor este înțeleasă ca o încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare împotriva femeilor și înseamnă toate actele de violență bazate pe gen care au ca rezultat sau sunt susceptibile să genereze prejudicii fizice, sexuale, psihologice sau economice sau suferință femeilor, inclusiv amenințările cu astfel de acte, coerciția sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă au loc în viața publică sau în viața privată”

Deși Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDÎF) din 1979 include Violența Împotriva Femeilor (VÎF) în Recomandările sale generale 12 și 19,[8] iar Declarația și Programul de acțiune de la Viena menționează VÎF la punctul 18,[9] a fost Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 1993 privind Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor, care a devenit primul instrument internațional care definește explicit VÎF și elaborează pe această temă.[10] Alte definiții ale VÎF sunt furnizate de Convenția inter-americană din 1994 privind prevenirea, pedepsirea și eradicarea violenței împotriva femeilor[11] și de Protocolul de la Maputo din 2003.[12]

Istorie

[modificare | modificare sursă]
Ilustrație de JJ Grandville din volumul Cent Proverbes (1845) având mențiunea "Qui aime bien châtie bien" (Cine iubește bine, pedepsește bine). Un bărbat lovind o femeie este arătat în spatele scenei.
Miniatură ce reprezintă torturarea și arderea vrăjitoarelor, secolul al XIV-lea.
Ceremonie Sati, o tradiție hindusa în care o văduvă se arde pe rug alături de soțul ei.
Imagine cu raze X reprezentând picioarele legate ele unei fete, o forma de tortura ce a fost practicata în China.

Violența împotriva femeilor rămâne un subiect putin documentat de-a lungul istoriei, deoarece foarte multe tipuri de VIF precum violul, asaltul sexual sau violența în familie nu sunt raportate din cauza normelor sociale, rușinii sau presiunii exercitate din partea persoanelor apropiate.[13][14] Deși istoria VIF este greu de analizat, aceasta a fost practicată și legiferată de-a lungul istoriei. [15] De exemplu, legea imperiului roman dădea dreptul bărbaților sa își bată nevestele, chiar și pana la moarte[16] sau arderea pe rug a vrăjitoarelor, care era comisa atât de către state cât și de către biserică[15]. Unii istorici sunt de părere că VIF este legată de ideea de a vedea femeile ca pe un obiect în posesiunea bărbatului și care trebuie să servească nevoile acestuia.[17] Alte surse oferă explicații pentru VIF ce țin de patriarhat și de un statu-quo mondial în care inegalitățile de sex există și sunt perpetuate.[14][18] Chiar și în ziua de astăzi, este recunoscut faptul ca violența împotriva femeilor există oriunde în lume, și că "nu există regiune din lume, țară sau cultură în care nu există manifestări de violență împotriva femeilor. "[18] Anumite regiuni nu mai sunt asociate cu anumite forme de VIF, dar aceste forme de violență se manifestau destul de des până de curând - cum este cazul crimelor de onoare din Europa de Sud/Mediteraneana. De exemplu, în Italia, pana în anul 1981 codul penal prevedea circumstanțe atenuante în cazul uciderii unei femei din motive de onoare, răufăcătorii primind astfel pedepse reduse pentru aceste tipuri de crime.[19]

Impactul asupra societății

[modificare | modificare sursă]
Harta a lumii ce prezintă nivelul de securitate al femeilor la nivelul fiecărei tari, 2011.

Conform unui articol din Jurnalul pentru Sănătate și Drepturi Umane [20], în ciuda multor ani de susținere a drepturilor și libertăților femeilor și implicării mai multor organizații feministe, VIF "rămâne una dintre cele mai omniprezente forme de încălcare a drepturilor omului din lume."[20] Violenta împotriva femeilor se poate săvârși atât în spațiul public cât și în cel privat, oricând de-a lungul vieții. Multe femei sunt îngrozite de aceste amenințări de violenta și acest lucru are un impact puternic asupra vieții lor, întrucât nu își pot exercita drepturile umane la fel precum bărbații. Cauzele care duc la VIF pot veni nu numai din diferențe de sex, dar și din diferențe de statut social, cultură, etnicitate, religie sau orientare sexuală.

Tipuri de violență împotriva femeilor

[modificare | modificare sursă]

Violul

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Viol.

Violul este o infracțiune pedepsită de lege, care se referă la un act sexual care are loc împotriva voinței unuia din parteneri. Deși violul poate fi săvârșit și împotriva bărbaților, femeile sunt de departe cele mai frecvente victime ale violurilor. Refuzul victimei sau lipsa consimțământului acesteia constituie diferența esențială dintre viol și actul sexual voit. În centrul discuțiilor purtate în societate și în tribunale se află însă ideea de credibilitate a victimei; aceasta trebuie să dovedească celorlalți că a fost vorba de un “viol real” [21], adică nu și-a încurajat prin diverse mijloace agresorul/agresorii.

Pentru femei, violul reprezintă o experiență traumatizantă, motiv pentru care încă din copilărie sunt “socializate pentru viol” [22], ele “învățând” o serie de reguli privind locurile sau persoanele pe care le pot frecventa, măsurile de evitare a pericolelor la care se expun dacă circulă neînsoțite seara sau în timpul nopții ș.a.m.d.

În ceea ce privește violul, în societatea contemporană continuă să existe mai multe prejudecăți, care nu fac altceva decât să inducă ideea că întreaga vină pentru agresiunea suferită revine femeii:

  1. femeile spun “nu”, dar înțeleg “da” ;
  2. violul reprezintă o fantezie sexuală pe care o au, în egală măsură, atât femeile cât și bărbații;
  3. bărbatul a fost “provocat” de comportamentul sau vestimentația femeii.
  4. Aceste prejudecăți sunt întărite și perpetuate de imaginile pornografice difuzate de mass-media; pornografia este cea care susține, între altele, că femeile incită la, încurajează, cer și chiar au nevoie de violență sexuală [23].

Cel mai răspândit mit în legătură cu violul este acela că femeile sunt agresate de maniaci sexuali necunoscuți, care le acostează în locuri puțin umblate, de preferință seara sau noaptea. Totuși, aproximativ jumătate din violuri sunt comise de bărbați pe care femeia îi cunoaște și în care are încredere: un prieten, o rudă, soțul.[24].

Violul marital

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Viol#Violul_marital.

Violul marital (denumit și viol conjugal), ca formă a violenței sexuale exercitată împotriva femeii, a fost și continuă să fie perceput ca un act aparținând sferei normalității prin prisma tradiției patriarhale ce a influențat și sfera juridică.[25]

Violul marital este mai dificil de identificat și legiferat din cauza concepțiilor legate de căsătorie conform cărora este de „datoria“ femeii să întrețină relații sexuale cu soțul ei ei ori de câte ori acesta dorește, dorința ei fiind minimalizată.[26]

Deși violul marital a fost incriminat de legislația românească prin Legea 197/2000 este încă nevoie de timp pentru a accepta că instituția căsătoriei nu este o cetate în interiorul căreia soțul are imunitate. Legea 197/2000 a incriminat violului între soți, prin abrogarea art.197 alin.5 C.pen. și instituirea agravantei speciale din alin.2 lit.b1 cu privire la victima care este membru de familie ("Pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani, dacă ... b1) victima este membru al familiei") or, conform art..1491 C.pen., membru de familie este și soțul făptuitorului.[27] Această prevedere de agravantă referitoare la membrii de familie nu se mai regăsește în noul Cod penal, art. 218, ci doar referința la rudă în linie directă, la frate și la soră,[28] violul marital fiind astfel incriminat în forma simplă a infracțiunii de viol (adică fără a constitui o agravantă).[29]

Violența în familie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Violență în familie.

Violența în familie include toate actele de violență apărute într-o relație de tip familial între rude de sânge, rude prin alianță, soți sau concubini. Indiferent de factori ca etnia, mediul cultural de proveniență, educația, culoarea pielii, starea economică, femeile sunt victime predilecte ale violenței domestice, sintagma folosindu-se în vorbirea curentă pentru a desemna, de obicei, violența bărbatului împotriva partenerei sale.

Violența domestică se poate manifesta prin:

  • abuz fizic, de orice formă, de la bătaie la omucidere, de la mutilarea genitală feminină la uciderea soției după moartea soțului sau infanticidul feminin;
  • abuz sexual – viol marital, obligarea partenerei să se prostitueze;
  • abuz psihic și emoțional – intimidări, amenințări (inclusiv la adresa copiilor sau altor rude apropiate), agresiune verbală, umilire constantă, folosirea poreclelor, distrugerea demonstrativă a unor obiecte, lovirea animalelor domestice, confiscarea obiectelor personale, afișarea ostentativă a armelor, șantajul, izolarea de familie, prieteni;
  • abuz economic – lipsirea de mijloace de subzistență (hrană, medicamente), refuzul de a contribui la susținerea familiei, împiedicarea femeii să meargă la slujbă sau să lucreze, luarea cu forța de către partener a banilor câștigați de femeie, lipsirea femeii de orice control asupra bugetului comun.

Crime de onoare

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Crimă de onoare.

Organizația non-guvernamentală Human Rights Watch definește crima de onoare astfel: ”Crimele de onoare reprezintă acte de răzbunare, în general soldate cu moarte, realizate de membrii bărbați ai unei familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse ca ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului. Însă simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei”.[30] Amnesty International adaugă: ” În cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile suspectate de asemenea fapte, nu se pot apăra iar membrii familiei nu au altă alternativă în fața societății decât să îndepărteze pata ce le-a atins onoarea prin atacul asupra femeii în cauză.”[31]

Crime pentru zestre

[modificare | modificare sursă]
Poster care promovează încetarea obiceiului de zestre în Bangalore, India, având titlul "Spune nu zestrei!".

Obiceiul de zestre a miresei, care este comun în Asia de Sud, în special în India, este un element declanșator a multor forme de violență împotriva femeilor. Arderea miresei este o formă de violență împotriva femeilor, în care mireasa este ucisă la domiciliu de către soțul ei sau de familia soțului, datorită nemulțumirii față de zestrea oferită de familia ei. Crimele pentru zestre sunt comune în India, Pakistan, Bangladesh și Nepal. În India, numai în 2011 Biroul National de Crimă a raportat 8,618 decese datorită acestor tipuri de crime, în timp ce datele neoficiale sugerează că numărul de astfel de incidente este de cel puțin trei ori mai mare.[32]

Căsătorii forțate

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Căsătorie forțată.

Căsătoria forțată este o căsătorie în care una sau ambele părți sunt căsătorite împotriva voinței lor. Căsătoria forțată este distinctă de căsătoria aranjată, în care ambele părți sunt de acord cu aranjamentul părinților care le găsesc o pereche, deși diferența dintre cele două poate fi indistinctă. Căsătoriile forțate sunt comune în Asia de Sud, Orientul Mijlociu și Africa. Obiceiuri precum cumpăratul miresei contra-cost și zestrea, care există în multe părți ale lumii, contribuie la această practică. O căsătorie forțată este de multe ori modalitatea de a rezolva unele conflicte între familii, prin acordarea unei femei de la o familie la alta.[33][34][35]

Obiceiul de răpire a miresei continuă să existe în unele țări din Asia Centrală, cum ar fi Kârgâzstan, Kazahstan, Uzbekistan, zona Caucaz sau unele țări din Africa, în special Etiopia. O fată sau o femeie este răpită de bărbatul care o dorește de nevastă, care este de multe ori ajutat de prietenii săi. Victima este de multe ori violată de răpitor, după care el poate încerca să negocieze un preț de mireasa cu bătrânii satului pentru a legitima căsătoria.[36][37][38]

Hărțuirea sexuală

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Hărțuire.

Hărțuirea sexuală se referă la avansuri sexuale nedorite și persistente, de obicei la locul de muncă, în situații în care consecințele unui refuz pot deveni, potențial, foarte dezavantajoase pentru victima hărțuită. Un hărțuitor dorește să domine victima și să profite de starea de inferioritate în care aceasta se află sau în care este adusă prin diferite mijloace, în scopul obținerii unor foloase sau avantaje sexuale (când vorbim de hărțuire sexuală), imorale (plăcerea de a face rău cuiva) sau/și materiale.[39]

Trafic de persoane și prostituție forțată

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Trafic de persoane.

Traficul de persoane este “Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.” (Directiva 2011/36/EU)

În Europa, peste jumătate din victimele traficului de persoane sunt femei exploatate în scopuri sexuale. Victimele sunt bătute și violate în mod repetat, private de libertate și terorizate. În 2012, în România au fost înregistrate 1041 de victime ale traficului de persoane, dintre care 526 au fost exploatate sexual. Aproape jumătate din femeile traficate au fost minore. (conform ANITP)

Violența perpetuată de state

[modificare | modificare sursă]

Violența cauzată de forțele de poliție sau alte autorități

[modificare | modificare sursă]
Un membru al poliție religioase din Afganistan bate o femeie. Kabul, 26 august 2001.

Când ofițerii de poliție abuză de puterea lor și asaltează victime sau comit acte de hărțuire sexuală, victimele (inclusiv femeile) se simt mult mai puțin capabile de a raporta violența la care au fost expuși.[40] Încălcări ale drepturilor omului comise de către forțele de ordine și personalul militar din multe țări sunt corelate cu accesul redus la serviciile de sănătate publică și cu practici riscante în rândul grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile sau prostituatele.[41] Aceste practici sunt deosebit de răspândite în zonele cu stat de drept slab și profesionalism si management scăzut al poliției și personalului militar. Abuzuri ale poliției sunt legate de o gamă largă de probleme de sanatatate, precum tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) și abuzul de droguri.[41][42][43][44][45][46][47]

Violul și sclavia sexuală din timpul conflictelor militare

[modificare | modificare sursă]
Rangoon, Burma. 8 august 1945. O tânăra de etnie chineză care a făcut parte din "batalionul de confort" al armatei japoneze, dă un interviu unui ofițer al trupelor aliate.

Violuri de război sunt violuri comise de soldați sau civili în timpul unui conflict armat sau în timpul unei ocupații militare, care se deosebește de agresiunile sexuale și violurile comise între trupe în cursul serviciul militar. Acest tip de violență include, de asemenea, situația în care femeile sunt forțate să se prostitueze sau sa fie sclave sexuale de către puterea de ocupație. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata japoneză a înființat bordeluri militare în care fete și femei au fost abuzate și forțate sa fie sclave sexuale pentru soldați.[48] [49][50]

Sterilizare forțată și avort forțat

[modificare | modificare sursă]

Sterilizarea forțată și avortul forțat sunt forme de violență împotriva femeilor.[51] Astfel de proceduri se practica în țări precum Uzbekistan și China.[52][53][54][55][56][57]

Lapidare și biciuire

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lapidare.

Lapidarea (Linșajul / omorârea cu pietre) (în latină lapidatio) este o execuție la moarte dintre cele mai crude, osânditul este ucis prin aruncare de pietre. Această metodă barbară din vechime, în ciuda protestelor organizațiilor pentru drepturile omului, este și azi aplicată în unele țări islamice din Africa, ca și unele țări din Asia, ca Afghanistan și Iran.[58] Sentința este dată în general de un monarh sau de justiție, osânditul este îngropat până la bazin sau piept, restul corpului fiind expus pietrelor aruncate de mulțime. Acest mod de execuție se aplică într-un procent mai mare la femei ca la bărbați. Motivul osândirii pot fi relații extraconjugale, vrăjitorie sau hoție.

Biciuirea reprezintă actul de metodic de a bate sau biciui corpul uman. Este o pedeapsă judiciară în diferite țări pentru infracțiuni specifice, inclusiv sexul în afara căsătoriei. Aceste pedepse folosite pentru relații sexuale în afara căsătoriei, pe lângă faptul ca ele constituie o formă de violență în sine, pot descuraja victimele unor violuri de la raportarea infracțiunii, deoarece victimele pot fi ele însuși pedepsite (în cazul în care nu pot dovedi ca au fost victimele unui viol sau abuz) [59][60]

Mutilarea genitală a femeilor

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Mutilarea genitală la femei.
Hartă ce arată prevalența mutilării genitale la femei în Africa.

Mutilarea genitală a femeilor (MGF) este definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind procedura care constă în "îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine, sau crearea altor leziuni organelor genitale feminine pentru non-motive medicale." [61] Conform unui raport UNICEF 2013, 125 de milioane de femei și fete din Africa și din Orientul Mijlociu s-au confruntat cu MGF.[62] OMS prevede că "procedura nu are beneficii de sănătate pentru fete și femei", iar "procedurile pot provoca sângerări severe și probleme urinare, chisturi, infecții, infertilitate, precum și complicații la naștere cu un risc mai mare de deces al nou-născutului. MGF este recunoscută pe plan internațional ca o încălcare a drepturilor fetelor și femeilor. Această practică reflectă inegalitatea adânc înrădăcinată între sex, și constituie o formă extremă de discriminare împotriva femeilor.[61] Potrivit unui raport UNICEF, țările în care femeile sunt expuse la mutilare genitală cel mai des sunt Somalia (cu 98% dintre femei afectate), Guineea (96%), Djibouti (93%) , Egipt (91%), Eritreea (89%), Mali (89%), Sierra Leone (88%), Sudan (88%), Gambia (76%), Burkina Faso (76%), Etiopia (74%) , Mauritania (69%), Liberia (66%), și Guineea-Bissau (50%).[62]

Mutilarea genitală a femeilor face parte din ritualurile și obiceiurile culturale locale în diferite comunități sau țări din Africa și Orientul Mijlociu. Această practică continuă să existe inclusiv în locuri unde este interzisă de legislația națională. Conform Comitetului Inter-African, MGF este definită ca o "practică tradițională dăunătoare".[63] Datorită globalizării și a imigrației, MGF s-a răspândit dincolo de Africa și Orientul Mijlociu în țări precum Australia, Belgia, Canada, Franța, Noua Zeelandă, SUA, și Marea Britanie [64]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ "A/RES/48/104 - Declaration on the Elimination of Violence against Women".
  2. ^ Moradian, Azad (2010-09-10).
  3. ^ Prügl, E. (Director) (25 noiembrie 2013).
  4. ^ WHO (iulie 1997). Violence against women: Definition and scope of the problem, 1, 1-3 (PDF). World Health Organization. Accesat în . 
  5. ^ Directive 2002/73/EC - equal treatment of 23 September 2002 amending Council Directive 76/207/EEC on the implementation of the principle of equal treatment for men and women as regards access to employment, vocational training and promotion, and working conditions [1]
  6. ^ "DIRECTIVE 2011/36/EU OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 5 April 2011 on preventing and combating trafficking in human beings and protecting its victims, and replacing Council Framework Decision 2002/629/JH"
  7. ^ „Details of Treaty No.210: Council of Europe Convention on preventing and combating violence against women and domestic violence”. Council of Europe. Accesat în . 
  8. ^ „General recommendations adopted by the Committee on the Elimination of Discrimination against Women”. United Nations. . Accesat în . 
  9. ^ „Vienna Declaration and Programme of Action”. UN General Assembly. . Accesat în . 
  10. ^ „What We Do: Ending Violence against Women: Global Norms and Standards”. UN Women. Accesat în . 
  11. ^ „Inter-American Convention On The Prevention, Punishment And Eradication Of Violence Against Women "Convention Of Belem Do Para"”. Organization of American States. Accesat în . 
  12. ^ „Protocol to the African Charter on Human and Peoples' Rights on the Rights of Women in Africa” (PDF). African Commission on Human and Peoples' Rights. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ Krug, Etienne G; Mercy, James A; Dahlberg, Linda L; Zwi, Anthony B (October 2002).
  14. ^ a b Watts, Charlotte; Zimmerman, Cathy (April 2002).
  15. ^ a b Ireland, Patricia.
  16. ^ Stedman, Berne (August 1917).
  17. ^ Penelope Harvey & Peter Gow Sex and violence : issues in representation and experience (1994) pg 36 Routledge ISBN 0-415-05734-5
  18. ^ a b UN General Assembly.
  19. ^ Before 1981, Art. 587 read: He who causes the death of a spouse, daughter, or sister upon discovering her in illegitimate carnal relations and in the heat of passion caused by the offence to his honour or that of his family will be sentenced to three to seven years.
  20. ^ a b Fried, S. T. (2003).
  21. ^ Estrich, Susan, 1987, Real Rape. How the Legal System Victimizes Women who Say No, Cambridge, MA: Harvard University Press.
  22. ^ Brownmiller, Susan: Gegen unseren Willen. Vergewaltigung und Männerherrschaft. Frankfurt a. M., 1980, ISBN 3-596-23712-2
  23. ^ Simon and Schuster, Dworkin, Andrea, 1981, Pornography: Men Possesing Women, London: The Women’s Press.
  24. ^ MacKinnon, Catherine, 1987, Feminism Unmodified. Discourses on Life and Law, Cambridge, MA: Harvard University Press.
  25. ^ Violența domestică: violul marital (rezumat teză de doctorat)
  26. ^ „Inegalitatea de gen:violența invizibilă (Ghid de lucru pentru conștientizarea și eliminarea violenței împotriva femeilor)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  27. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Legea nr. 286/2009 privind Codul penal publicata în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 510 din 24 iulie 2009, art. 218”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Item 12 - Integration of the human rights of women and the gender perspective: Violence Against Women and "Honor" Crimes (Human Rights Watch Press release, Geneva, April 6, 2001), www.hrw.org [nefuncțională]
  31. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ Confronting dowry-related violence in India: Women at the center of justice (în engleză), UN Women – Headquarters 
  33. ^ Ethics – Slavery: Modern slavery. BBC. Retrieved on 5 September 2013.
  34. ^ Report of the Special Rapporteur on contemporary forms of slavery, including its causes and consequences, Gulnara Shahinian. United Nations. Human Rights Council Twenty-first session. 10 July 2012
  35. ^ http://www.undp.org.fj/pdf/unp/evaw.pdf
  36. ^ „Ethiopia: Revenge of the abducted bride”. BBC News. . 
  37. ^ IRIN Africa | ETHIOPIA: Surviving forced marriage | Ethiopia | Children | Gender Issues
  38. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  39. ^ „Hărțuirea morală, o formă insidioasă de violență”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ Barbara Laker and Wendy Ruderman, hosted by Terry Gross (). „Covering 'Tainted Justice' And Winning A Pulitzer”. Fresh Air. NPR. WHYY.  Parametru necunoscut |city= ignorat (ajutor)
  41. ^ a b Beletsky L, Martinex G, Gaines T, et al. (). „Mexico's northern border conflict: collateral damage to health and human rights of vulnerable groups”. Rev Panam Salud Publica. 31 (5): 403–410. doi:10.1590/s1020-49892012000500008. PMC 3660986 Accesibil gratuit. PMID 22767041. 
  42. ^ Strathdee S, Lozada R, Martinez G, et al. (). „Social and structural factors associated with HIV infection among female sex workers who inject drugs in the Mexico-US border region”. PLoS ONE. 6 (4): e19048. doi:10.1371/journal.pone.0019048. PMC 3081836 Accesibil gratuit. PMID 21541349. 
  43. ^ Ramos R, Ferreira-Pinto J, Brouwer K, et al. (). „A tale of two cities: social and environmental influences shaping risk factors and protective behaviors in two Mexico-US border cities”. Health Place. 15 (4): 999–1005. doi:10.1016/j.healthplace.2009.04.004. PMC 2735581 Accesibil gratuit. PMID 19464228. 
  44. ^ Pollini R, Brouwer K, Lozada R, et al. (). „Syringe possession arrests are associated with receptive syringe sharing in two Mexico-US border cities”. Addiction. 103 (1): 101–108. doi:10.1111/j.1360-0443.2007.02051.x. PMC 2214830 Accesibil gratuit. PMID 18028520. 
  45. ^ Pollini R, Gallardo M, Hassan S, et al. (). „High prevalence of abscesses and self-treatment among injection drug users in Tijuana, Mexico”. Int J Infect Dis. 14 (supplement 3): 117–122. doi:10.1016/j.ijid.2010.02.2238. PMC 2917477 Accesibil gratuit. PMID 20381396. 
  46. ^ Strathdee S, Lozada R, Pollini R, et al. (). „Individual, social, and environmental influences associated with HIV infection among injection drug users in Tijuana, Mexico”. JAIDS. 47 (3): 369–376. doi:10.1097/QAI.0b013e318160d5ae. PMC 2752692 Accesibil gratuit. PMID 18176320. 
  47. ^ Raj A, Gupta J. editors= Martin S, Tirman J (). Women, Migration, and Conflict: Breaking a Deadly Cycle. Springer. p. 107. 
  48. ^ „"Why Soldiers Rape – Culture of misogyny, illegal occupation, fuel sexual violence in military"”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ Tessa Morris-Suzuki (), Japan's 'Comfort Women': It's time for the truth (in the ordinary, everyday sense of the word), The Asia-Pacific Journal: Japan Focus, accesat în  
  50. ^ WCCW 2004. .
  51. ^ „What is gender-based violence? | EIGE”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ „Uzbekistan's policy of secretly sterilising women”. BBC News. . 
  53. ^ BBC Radio 4 - Crossing Continents, Forced Sterilisation in Uzbekistan
  54. ^ China 'one-child' policy: Mother of 2 dies after forced sterilization | GlobalPost
  55. ^ Thousands at risk of forced sterilization in China | Amnesty International
  56. ^ „China forced abortion photo sparks outrage”. BBC News. . 
  57. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  58. ^ http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5ixvYN7oeF8ehN9beAHZ4G_YlfKeA?hl=en
  59. ^ „Maldives girl to get 100 lashes for pre-marital sex”. BBC News. . 
  60. ^ Rape case brings Saudi laws into focus - TODAY News - TODAY.com
  61. ^ a b WHO | Female genital mutilation
  62. ^ a b ] http://www.unicef.org/media/files/FGCM_Lo_res.pdf Arhivat în , la Wayback Machine.
  63. ^ Shell-Duncan, Bettina (). „From Health to Human Rights: Female Genital Cutting and the Politics of Intervention”. American Anthropologist. 110 (2): 225–236. doi:10.1111/j.1468-3083.2012.04518.x. PMID 22512675. 
  64. ^ Nussbaum, Martha (). Sex and Social Justice. USA: Oxford University Press, USA. pp. 120–121. ISBN 0195112105. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Violența_împotriva_femeilor&oldid=16477235