Valerian Trifa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Arhiepiscopul Valerian (Viorel D.) Trifa
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Câmpeni, România Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Estoril, Portugalia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
preot
editor[*]
jurnalist
om politic Modificați la Wikidata
Afiliere religioasăCreștin ortodox român
Funcția episcopală
SediulStatele Unite și Canada.
TitlulArhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Române din Statele Unite și Canada.
Perioada7 martie 1970 - 1980

Valerian (Viorel D.) Trifa (n. 28 iunie 1914, Câmpeni/Turda - d. 28 ianuarie 1987, Estoril/Portugalia) a fost membru de frunte al Mișcării Legionare și arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viorel Trifa, fiu al învățătorului Dionisie Trifa, s-a născut la 28 iunie 1914, în comuna Câmpeni, județul Turda, în Țara Moților. După terminarea școlii primare în satul natal, urmează patru clase la gimnaziul „Horia” din Câmpeni, după care se înscrie la liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, unde ia diploma de bacalaureat în primăvara anului 1931. Între anii 1931 și 1935 a urmat cursurile facultății de teologie din Chișinău, care făcea parte din Universitatea din Iași, și la 24 iunie 1935, chiar în ziua de naștere când împlinea 21 de ani, Viorel Trifa a obținut licența în teologie cum laude. După terminarea studiilor de teologie, audiază cursuri de filosofie la Universitatea din București, iar în 1939 se înscrie la Universitatea din Berlin, unde urmează două semestre cursuri de istorie și jurnalistică.

În anii studenției, Trifa face parte din Mișcarea Legionară (descrisă de Alexandru Crețianu ca o mișcare paramilitară fascistă, stil SS[2]) și din expresia sa politică, partidul Garda de Fier, în care calitate devine redactor al gazetei „Libertatea” din Orăștie, iar în 1940 este ales președinte al "Uniunii Naționale a Studenților Creștini Români". La 21-23 ianuarie 1941 Trifa a participat la Rebeliunea legionară contra regimului antonescian, după al cărei fiasco s-a refugiat în Germania împreună cu alți lideri legionari: Horia Sima, Vasile Iașinschi, Ilie Gârneață, Constantin Popovici, Dumitru Grozea, Corneliu Georgescu etc. Guvernul nazist german le stabilește, în martie 1941, domiciliu forțat în satul Berkenbruck. La presiunile lui Ion Antonescu, în decembrie 1942 ei sunt internați (cazați) întâi în lagărul de concentrare de la Buchenwald, apoi în lagărul de la Dachau, în ambele în condiții privilegiate de cazare, alimentație și libertate de mișcare[3]. La sfârșitul lui august 1944, împreună cu alți legionari s-a refugiat la Viena - unde a fost scurt timp secretar al Mitropolitului Visarion Puiu - apoi, la Paris și - după sfârșitul războiului - timp de cinci ani a fost profesor de istorie antică și limbă franceză în Italia la un colegiu catolic, unde se pregăteau preoți misionari.

Emigrarea în Statele Unite, ascensiunea și decăderea[modificare | modificare sursă]

La 17 iulie 1950 Trifa emigrează ilicit în Statele Unite în cadrul legii americane "Displaced Persons Immigration Law", în urma faptului că și-a ocultat trecutul fascist-legionar și se stabilește la Cleveland, Ohio unde preia redacția gazetei „Solia”. În 1957 Trifa a obținut fără probleme cetățenia americană.

Este plauzibil faptul că CIA cunoștea trecutul politic al lui Trifa și că i-a înlesnit emigrarea și infiltrarea în cadrul diasporei române. Ziaristul Virgil Lazăr a publicat un articol în ediția internetică a ziarului România Liberă din 5 august 2011 cu titlul „Cum a recrutat CIA legionari români”[4]. Dezvăluirile acestui articol, care nu au fost confirmate de alte surse notabile, relatează că serviciile secrete americane (CIA), care începuseră recrutarea de colaboratori anti-comuniști, participanți potențiali la Războiul rece care se întrevedea, au vrut să se folosească de membrii Gărzii de Fier pentru a face legătura cu grupurile de rezistență din România. CIA a înființat „Oficiul de Coordonare Politică” (O.P.C.), sub conducerea lui Frank Wisner și a șefului operațiunilor secrete al CIA, Gratien Yatsevich, cu misiunea de a recruta refugiați români aflați în Germania, Austria și Iugoslavia în cadrul rețelelor de agenți în țările din blocul sovietic. Așa s-a ajuns și la Horia Sima care, fericit să-și găsească un nou debușeu, a primit oferta franco-americană cu entuziasm și a recrutat voluntari dintre legionarii români aflați în lagărele de refugiați din Germania și din Franța.

Episcopia Ortodoxă Română din America - incluzând mai târziu și Canada - dorea să-și afirme autonomia față de autoritățile Bisericii Ortodoxe din România comunistă. La congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America, ținut la Chicago în 2 iulie 1951, Viorel Trifa a fost ales episcop. Hirotonirea ca arhiereu a fost făcută la 27 aprilie 1952 în biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din Philadelphia, iar la 4 iulie 1952, cu numele de Valerian, a preluat conducerea spirituală a Episcopiei. La 7 martie 1970 a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop. Timp de 33 de ani, Valerian Trifa a funcționat ca șef spiritual și administrativ al bisericii românilor ortodocși din Statele Unite și Canada.

Valerian Trifa și Bartolomeu Anania[modificare | modificare sursă]

Au existat suspiciuni că Bartolomeu Anania a fost trimis în Statele Unite în 1966 de către Securitate, pentru a-l elimina pe Valerian Trifa, urmând să aducă ortodoxia românească din S.U.A. în subordinea Sinodului de la București. Bartolomeu Anania nu a izbutit șă-și execute misiunea așa că a fost rechemat pe motivul „atitudinii ostile fața de realizările României socialiste”[5].

Conform spuselor fostului general de Securitate, Ion Mihai Pacepa (în cartea sa „Orizonturi roșii”), România a pus la dispoziția guvernului american documente false cu privire la activitatea politică din studenție a lui Trifa, atribuindu-i fapte criminale de care nu ar fi fost responsabil. Pe de altă parte, la dispoziția autorităților americane au stat documente provenite din arhivele SS și ale ministerului de externe al Germaniei cu privire la poziția lui Trifa în mișcarea legionară, precum o corespondență dintre Trifa și Heinrich Himmler și de asemenea, statele de plată ale Gestapo-ului, din care reiese că Trifa a fost informator plătit al acestei poliții politice germane (vezi Gerald Bobango și Chr. Simpson, op. cit.).

În 1961 rabinul Moses Rosen, aflat în vizită în SUA, l-a demascat pe Trifa ca fiind unul dintre capii Pogromului de la București din ianuarie 1941. Trifa a fost acționat în justiție cu ajutorul procurorului federal general Robert Kennedy și al congresmanului Seymour Halpern[6]. Avocatul lui Trifa l-a interogat pe rabinul Rosen: „L-ati vazut pe episcopul Trifa omorând evrei?” la care rabinul a replicat: "Nu, dar nu l-am văzut nici pe Hitler omorând evrei".

La 25 august 1980, un tribunal american i-a retras lui Viorel-Valerian Trifa cetățenia americană obținută prin fraudă[7], iar creștinii ortodocși români din Statele Unite și Canada i-au sugerat să-și dea demisia din pozițiile sale laice și religioase (arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada).

În anul 1984 Trifa s-a refugiat în Portugalia, unde a primit azil politic și unde a decedat la 28 ianuarie 1987 în urma unui infarct miocardic.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  2. ^ en Cretzianu, Alexander, Relapse Into Bondage, Political Memoirs of a Romanian Diplomat, 1918-1947, p. 218, Iași: The Center for Romanian Studies, 1998
  3. ^ Radu Ioanid, Pogromul de la București'. 21-23 ianuarie 1941, at Idee Communication; retrieved October 26, 2OO7
  4. ^ Lazăr, Virgil: Cum a recrutat CIA legionari români, www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-a-recrutat-cia-legionari-romani-233299.html 5 august 2011
  5. ^ Ioana Diaconescu (cercetător CNSAS): Din urmărirea informativă a obiectivului „Văleanu” (numele de cod al părintelui Bartolomeu Anania) se păstrează o seamă de documente, formând volumul 2 al dosarului său de Securitate: cu privire la activitatea lui Anania în Statele Unite precum și ale rechemării sale în țară. Volumul 3 al DUI 1450 din dosarului său de Securitate. Citat din fila 170: „... Anania Vartolomeu este dotat cu o inteligență remarcabilă, o cultură generală bogată, iar din punct de vedere teologic este cotat drept teolog de bază al ortodoxiei românești. Anania Vartolomeu are o fire impulsivă și instabilă. Anania Vartolomeu este lucrat prin DUI. Locotenent major Mărgineanu Florin” Bartolomeu Anania. Dosare de urmărire informativă, în "România Literară", partea I, în nr. 11 și partea a doua, în nr. 12, aprilie 2012
  6. ^ Citat din cartea Rochelle G. Saidel, The Outraged Conscience. Seekers of Justice for Nazi War Criminals in America, Suny Press, 1984 & 1985
  7. ^ Ibidem, cf. Süddeutsche Zeitung, München, din 5 septembrie 1980

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]