Constantin Popovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin Popovici
Constantin Popovici.jpg
Sculptorul Constantin Popovici
Date personale
Născut1 februarie 1938
Iași, Județul Iași
Decedat10 decembrie 1995 (57 de ani)
București, Romania
PărințiIon Grigore Popovici,
Nadia Popovici (n. Ajder)
Frați și suroriEliza Popovici - Palade
NaționalitateFlag of Romania.svg român
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticSculptură
PregătireUniversitatea din București
Mișcare artisticăpostmodernism
Opere importanteStatuia lui Prometeu cu fulgere în mână de lângă Barajul Vidraru
Premii1967 a fost laureat al Premiului Uniunii Artiștilor Plastici (UAP)

Constantin Popovici (n. 1 februarie 1938, Iași — d. 10 decembrie 1995, București) a fost un sculptor român, fiul sculptorului Ion Grigore Popovici (19071946) și al pictoriței Nadia Popovici (19101985).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constantin Popovici a fost o personalitate artistică complexă. În 1967 a fost laureat al Premiului Uniunii Artiștilor Plastici (UAP).

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Prometeu cu fulgere în mână, Barajul Vidraru (1965)

Vandalizare[modificare | modificare sursă]

Monumentul Independenței din Oradea a fost realizat de sculptorul Constantin Popovici între 1981-1983 și a fost premiată la nivel național în 1983 cu premiul "Ion Andreescu" al Academiei române. Ansamblul avea la bază motivul sculptural al triadei compuse din doi bărbați tineri și o fată, care reprezentau cele trei provincii istorice românești: Moldova, Transilvania și Țara Românească, îngemănate într-un singur trup. De jur împrejurul soclului statuii erau montate basoreliefuri din bronz înfățișând scene din Războiul de Independență de la 1877-1878. Întreg ansamblul avea o greutate de 4,3 tone și o înălțime de 19,47 metri, din care grupul statuar propriu-zis avea de peste trei metri. În 1992, deși autorul lucrării s-a împotrivit, monumentul a fost demolat pentru a face loc Catedralei ortodoxe din Centrul Civic, iar piesele de bronz au fost transportare într-un depozit al Regimentului 21 Mecanizat din Garnizoana Oradea. După desființarea unităților militare, grupul statuar a fost mutilat de hoți. Hoții au furat întâi basoreliefurile, iar în etapa a doua de vandalizare au tăiat și furat două dintre capetele statuilor, au amputat picioarele statuilor în dreptul gleznelor iar uneia dintre statui i-au retezat piciorul de la genunchi. Autoritățile locale au în evidențe grupul statuar ca fiind „în conservare".[2]

Premii[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dan Grigorescu - „Constantin Popovici” (monografie), Ed. Meridiane, București, 1990
  • Nouveau dictionaire de la sculpture moderne”, Editura Fernand Hazan, Paris, 1970
  • Mircea Grozea - „Sculptori contemporani”, Editura Meridiane, București, 1984
  • Constantin Prut - „Dictionaire de la sculpture moderne”, Editura Albatros, 1982
  • Constantin Prut - „Dicționar de artă plastică modernă și contemporană”, București, 2000
  • Dan Hăulică - „Nostalgia sintezei”,Editura Eminescu, București, 1984
  • Constantin Popovici, Dan Grigorescu - „Dictionaire Olympiade des arts a Seoul par ante Glibota 1988 - 1989”, Coreea de Sud, Editura Arta Grafică, București, 1990
  • E. Benzeot, Editura Grund, Paris, 1975 - 2008
  • Volum omagial - „Dulce și frumoasa Românie”, editat de Guvernul României, 1995
  • Grande Encyclopedie Italienne, Vol. XIX

Alte referințe:

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Note[modificare | modificare sursă]