Nicolae Andronic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Andronic
AndronicNicolae.jpeg
Date personale
Născut (58 de ani)
Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, RSS Moldovenească
Copii Alexandru și Cristian
Naționalitate  Republica Moldova
Cetățenie Flag of Moldova.svg Republica Moldova Modificați la Wikidata
Religie Creștin Ortodox
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție
1990 – 1998
Președinte Mircea Snegur
Vicepreședinte al Parlamentul Republicii Moldova
În funcție
1994 – 1994
Președinte Mircea Snegur

Premii Ordinul Republicii ()
Ordinul de Onoare al Republicii Moldova
Partid politic Partidul Nostru / Partidul Popular Republican (2004–prezent)
Alma mater Universitatea de Stat din Moldova
Profesie Jurist, avocat

Nicolae Andronic (n. 13 mai 1959, Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești) este un politician din Republica Moldova, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990 și 1998; vicepreședinte al Parlamentul Republicii Moldova în anul 1994.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nicolae Andronic s-a născut la 13 mai 1959, în satul Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, RSS Moldovenească, într-o familie de intelectuali. În anul 1981 a absolvit Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova. A obținut titlu de Doctor în drept. Este căsătorit și are doi copii.[1] Nicolae Andronic este nașul de cununie al jurnalistei Valentina Ursu.[2]

În anii 1981-1986 activează în calitate de stagiar, anchetator la Procuratura Strășeni, apoi anchetator superior la procuraturile raioanelor Frunze și Sovietic ale capitalei. În 1986 a lucrat în calitate de referent superior, secția juridică, aparatul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. În anii 1990-1992 activează în calitate de consultant superior în aparatul Parlamentului Republicii Moldova. Din 2001 pînă în prezent este avocat.

Activitate politicǎ[modificare | modificare sursă]

În anul 1989 este membru al comisiei pentru elaborarea proiectelor de lege privind limbile vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. În anii 1990-1998 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În 1994 exercită funcția de vicepreședinte al Parlamentul Republicii Moldova. În 1993-1994 activează în calitate de președinte al comisiei pentru reforma judiciară și de drept și vicepreședinte al comisiei de redactare a noii constituții. În 1999 este președinte al comisiei pentru reforma teritorială si descentralizare a puterii în stat. La 22 mai 1998 este numit în funcția de viceprim-ministru în Guvernul Ion Ciubuc (2), apoi în 1999-2000 deține funcția de prim-viceprim-ministru în Guvernul Ion Sturza. În 2004 a fost ales în funcția de președinte al Partidul Țărănesc Creștin Democrat din Moldova, care apoi a fost redenumit în Partidului Popular Republican.

Pe 13 aprilie 2014 a avut loc un congres al partidului, în cadrul căruia Nicolae Andronic i-a cedat formațiunea lui Renato Usatîi, și Partidul Popular Republican a fost redenumit în „Partidul Nostru”.[3][4] Pe 10 iunie 2014 Ministerul Justiției a respins înregistrarea modificărilor la statutul Partidului Popular Republican invocând nereguli în procedura convocării congresului.[5][6]

Pe 8 februarie 2015 a avut loc Congresul al IV-lea repetat al Partidului Popular Republican, în cadrul căruia a fost ales noul președinte al formațiunii și aprobată decizia de modificare a denumirii partidului în “Partidul Nostru”, dar și a statutului și programului politic al formațiunii, prin votul unanim al celor 97 de delegați prezenți la congres. Au fost repetate toate acțiunile de la congresul din anul precedent, ținând cont de formalități; astfel Renato Usatîi a fost ales președinte al Partidului Nostru, la propunerea lui Nicolae Andronic, care a menționat că se retrage din funcție și nu va mai candida pentru un nou mandat.[7]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Decorat cu:

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae Andronic - „Opt ani în Parlament”
  • Nicolae Andronic - „Suveranitatea de Stat a Republicii Moldova”
  • Nicolae Andronic - „Cotiujenii Mari”

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]